Cât timp este ziuă

“Priveghează şi intăreşte ce-a mai rămas şi era să moară” (Apocalipsă 3, 2)

Când durerea stă să ţi se prefacă in disperare, intr-o neostoită suferinţă pentru ceva ce ai pierdut, adu-ţi aminte de ceea ce incă mai ai. Amintirea răposaţilor nu trebuie să se şteargă din inima noastră, dragostea faţă de ei nu trebuie se stingă, dar această amintire să se prefacă in iubire pentru cei rămaşi in viaţă, să ne facă să slujim acestora in amintirea răposaţilor.

Când se intâmplă să-i pierdem pe apropiaţii noştri ne cuprinde părerea de rău şi ne mustrăm că nu i-am preţuit indeajuns in timpul vieţii, nu i-am iubit pe cât meritau, nu i-am mângâiat, ne este greu să recunoaştem că nu le-am oferit tot ce ne stătea in putinţă şi că acum nu mai putem nimic. N-ar trebui să ne lăsăm copleşiţi de aceste sentimente, dar se cuvine să tragem invăţăminte. Dându-ne seama de tot ce puteam face şi n-am făcut in trecut, să ne propunem să fim mai activi în prezent. Iar pentru ca părerile de rău să nu ne fie zadarnice, să le prefacem forţă lucrătoare, in iubire, să ardă de dorinţa de autosacrificiu, spre slujirea celor pe care îi mai avem printre noi. Aţi pierdut mult? Gândiţi-vă insă că mai puteţi fi de folos multora. Câte lacrimi mai puteţi şterge, câte suferinte mai puteţi uşura, câte inimi rămase in singurătate mai puteti incălzi cu iubirea voastră!

„Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9, 4).

Lucraţi cât timp este ziuă şi „intăriţi ce-a mai rămas”.

***

Fii activ

Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini. (Matei 9, 37)

Ce minunate sunt zilele de vara, cu campii bogate, presa­rate cu flori, cu lanuri acoperite cu grane care dau in copt si ce bine se potriveste acest anotimp cu viata omului! Fieca­re zi care ne este data de Dumnezeu ne ofera o infinitate de posibilitati de a sluji Domnului in fiecare clipa. Daca vom fi atenti si grijulii cu ea, ar putea fi o splendida floare deschisa ochilor nostri. Frumusetea si mireasma ei ar trebui sa ajun­ga in acele cotloane intunecate unde iubirea lui Dumnezeu nu patrunde.

Holda vietii noastre este incarcata de spice care nu s-au copt inca, dar care promit o recolta bogata; sa-i purtam de grija, sa nu irosim nicio clipa, niciun prilej de a fertiliza pamantul, pentru a face ca recolta sa dea in parg cat mai repe­de. Taramul de activitate care ni se deschide in fata este ne­tarmurit, depinde doar de noi sa muncim, sau sa ramanem cu mainile incrucisate.

Fiecare sa se intrebe astazi: Cum mi-am folosit ziua de ieri? Iar la sfarsitul saptamanii, ajunsi in Ziua Domnului, sa privim in urma si sa ne intrebam cum ni se prezinta campul: infloritor, cu roade coapte, sau lasat in paragina, nelucrat, neingrijit, napadit de buruieni? Sa ne aducem aminte cat de scump este timpul, sa nu irosim nicio clipa si atunci campul vietii noastre ni se va infatisa infloritor, plin de frumuse­le. Secerisul este mult peste tot, sa ne grabim sa fim lucratori harnici pe ogorul Domnului, sa fim gata sa ne dam si viata pentru a-l lucra cum se cuvine.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Legaturi:

“Multe din cele traite cu durere pe pamant vor aparea in vesnicie intr-o lumina noua, ne vor invata sa binevestim si sa preaslavim ceea ce am platit candva cu lacrimi”.

***

Vedeti si:

Domnul ne sta alaturi

Iar noi nadajduiam ca… (Luca 24,21)

Cand simti ca toate cele in care ai crezut incep sa se surpe, te incearca o grea dezamagire, o tulburare launtrica; cum a putut sa se intample asa ceva? Totul iti apare intunecat si fara nicio perspectiva de limpezire. In asemenea clipe ar trebui sa ne aducem aminte ca si Apostolii erau tristi mergand spre Emaus, dar sa ne gandim si la ceea ce s-a intamplat dupa aceea.

Mergeau pe drum cuprinsi de o nesfarsita tristete, dezamagiti; pierdusera totul, le era neinchipuit de greu. Iisus S-a apropiat „mergand impreuna cu ei“, dar ei nu L-au recunoscut. El vine, Se apropie de noi, merge impreuna cu noi cand suntem apasati de tristete; noi insa ne vedem de du­rerea noastra, n-avem ochi pentru El! Trece multa vreme si nu-L recunoastem pe Cel ce merge impreuna cu noi!

De ce sunteti tristi? Credeti ca El nu stie de ce? Dar vrea sa-I spuneti voi, va intreaba. Fireste ca stie de ce, dar vrea sa-I spuneti voi insiva, pentru ca de aceasta marturisire aveti nevoie.

…Apostolii incep sa-si verse necazul, Ii spun de ce sunt dezamagiti, „iar noi nadajduiam ca...” (Luca 24, 21). Si, totusi, nu-L recunosc! El le vorbeste si inimile li se inflacareaza de vorbele Lui, incep sa se lumineze la chip si la suflet, dar durerea pare sa nu li se fi risipit, pentru ca inca nu L-au recunoscut. Cuvintele Sale ii mangaie, incat nu s-ar mai desparti niciodata de El: „Ramai cu noi!“

Si El a ramas. Au urmat apoi bucurie, viata noua, „dovada lucrurilor nevazute“ (Evrei 11,1).

El S-a ascuns de ochii lor, dar ei au continuat sa mearga cu hotarare inainte, fiindca stiau „in Cine si-au pus credinta“ (cf. II Timotei 1, 12), intristarea li s-a prefacut in bucurie (cf. Ioan  16,20).

Asa ni se intampla si noua: trebuie sa-I spunem tot, chiar daca nu-L recunoastem inca, pentru ca El merge impreuna cu noi, Se adreseaza sufletului nostru, care trebuie sa-I ras­punda. Ii va raspunde, si El se va transpune in starea lui, il va primeni prin cuvintele Sale. Iar el se va inflacara cu flacara sfanta si ii va spune: „Ramai cu mine!“

Iar El va ramane si i se va deschide, iar sufletul Il va cu­noaste si Il va iubi, se va bucura de El, Ii va arata incredere si in aceasta incredere isi va gasi pacea.

***

Renasterea noastra

“Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui” (Filipeni 3, 10)

Hristos a murit pe cruce. Cum vor fi resimtit Apostolii, prietenii si ucenicii Sai acest tragic eveniment? Vor fi sperat pana in ultima clipa, refuzand sa accepte un asemenea deznodamant. Mai credeau intr-o minune, care sa puna capat acelei nenorociri. Dar nemiloasa moarte le-a spulberat toate sperantele.

Oare nu ni se intampla si noua sa trecem printr-o situatie asemanatoare? N-am fost confruntati si noi cu evenimente inexplicabile, cu incercari care ne-au sfasiat sufletul, cu probleme irezolvabile, cu enigme ramase nedeslusite? Asupra noastra se abat necontenit lovituri imprevizibile. Te afli in mijlocul unei vieti clocotitoare peste care se proiecteaza dintr-odata umbra mortii, smulgand de langa tine o fiinta scumpa, lasandu-te incremenit de durere. Cea mai grea incercare pe care au trebuit sa o suporte ucenicii Domnului a fost aceea ca mintea lor, inca necoapta, a vazut in aceasta moarte o infirmare a tuturor asteptarilor lor.

Din cuvintele Lui intelesera ca El este viata si adevarul si ca, daca vor crede in El, nu vor vedea moartea, ca Tatal va ramane in ei; atunci, ce explicatie mai putea avea moartea Lui?

Putea-va omul vreodata sa patrunda caile si intentiile lui Dumnezeu? Sa gaseasca cauza si explicatia evenimentelor? Unde ne este atunci credinta? O credinta vie, adevarata, nu se poate naste decat dintr-o bezna totala si dintr-o desavarsita orbire. Deplina incredere in Dumnezeu apare doar atunci cand nu putem vedea nici simti nimic in jurul nostru.

De cele mai multe ori renastem in durere, in furtuna, in dezamagire, cand ni s-au spulberat toate sperantele. Supunerea neconditionata la legea iubirii se obtine numai in asceza trupului, prin infrangerea si nimicirea trufiei din noi.

Invierea lui Hristos s-a produs cu imprevizibilitatea unui cutremur. Era ceva la care nimeni nu se astepta, parea un lucru imposibil. Dar “puterea invierii Sale” va va elibera si pe voi. Ramaneti neclintiti in intuneric si lumina, puterea si iubirea Lui va vor lumina. Nu deznadajduiti!

Vi s-a parut ca a murit [definitiv], dar El e vesnic viu si v-a iubit cu iubire vesnica. Biruinta voastra aduce cu sine si biruinta altora. Domnul isi va vadi puterea in voi; oamenii va vor vedea credinta, vor afla ca sunteti supusi si rabdatori in incercari, va vor pretui indelunga-rabdare, bucuria duhovniceasca la vreme de necaz, pacea launtrica in timpul furtunilor vietii si vor spune: „Iata roada, iata puterea invierii Lui”.

Prin aceasta putere, lucratoare asupra neputintelor noastre, vi se va da sa indepliniti cele de neindeplinit si sa atingeti cele de neatins.

***

Sa mergem la El

Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni! (Matei 11, 28)

Aceste cuvinte le-au adus multora mangaiere si intarire. Ele ne sunt adresate noua, tuturor, incat nu se va gasi niciun om care sa nu aiba nevoie de ele, mai devreme sau mai tarziu. Dar exista cazuri, exista vremuri cand ele capata o importanta deosebita. Fericirea pamanteasca, visurile avantate, inflacaratele sperante ale anilor tineri cedeaza mult prea repede locul deziluziilor si uratului, cand ni se pare ca impartasim cu lumea intreaga o imensa suferinta universala.

Oare nu ne gasim si noi, astazi, intr-o asemenea situatie? Nu ni se pare uneori ca, dupa nenumarate emotii si alarme, a dat peste un fel de acalmie morala, o nepasare fata de tot si de toate? O asemenea stare sufleteasca este explicabila in cazul unor necredinciosi, noi insa, mai fericiti in privinta cunoasterii adevarului si luminii si carora cerurile ne sunt deschise, nu putem si nu trebuie sa cadem in deznadejde si sa tot spunem ca nu mai avem nimic de asteptat de la viata! Ne facem oare ca n-am auzit aceste cuvinte: „Veniti la Mine toti cei osteniti…“?

Veti spune, poate, ca unuia care a obosit si se simte impovarat ii lipseste hotararea, nu are puterea de a se urni din loc si de a merge catre Iisus. Dar daca Iisus imi cere acest efort, daca ma cheama, daca asteapta raspunsul meu, inseamna ca prin insusi cuvantul Sau imi da putere. Cand spune: „Veniti la Mine…” El parca a si inceput sa ne atraga spre Sine si cuvantul Sau, care emana atata iubire, atata mila iubitoare, ne da taria sa pornim pe cale, oricat de grea ar fi ea. Cand spune „cei osteniti si impovarati” simtim in cuvintele Lui o compatimire adanca fata de neputintele noastre si o dorinta de a ne ajuta, de a ne face sa ne trezim din somnul sufletului, de a ne ridica si de a porni spre El, pentru a ne gasi in El vesnica odihna sufleteasca.

***

Ingerul de deasupra pietrei

Ingerul Domnului, pogorandu-se din cer si venind a pravalit piatra de la usa si sedea deasupra ei. (Matei 28, 2)

De ce nu va fi zburat ingerul dupa invierea lui Hristos, ci a ramas stand pe piatra de la usa mormantului? Nu era firesc sa se intoarca in cer, dupa savarsirea maretei biruinte a Invierii? Nu, el a ramas pe piatra, pentru ca prin prezenta sa acea piatra sa se umple de lumina, sa se transforme, sa se vesteasca prin ea celor indurerati de moartea lui Iisus biruinta Lui asupra mortii si pentru ca plansul lor sa se transforme intr-o lauda adusa Domnului.

Invierea lui Hristos iradiaza lumina asupra intregului nostru trecut, asupra tuturor rugaciunilor noastre. Ea ne vesteste ca nu mai exista loc pentru ceea ce ne-am obisnuit a numi moarte. Invierea Domnului ne sterge lacrimile, da durerii si suferintei noastre o alta semnificatie.

Fie ca Domnul sa ne faca pe toti cei a caror inima sta sub apasarea pietrei suferintei sa-l vedem pe ingerul mangaietor, aducatreul vestii celei bune. Sa vedem descisa usa sperantei, raza dumnezeiestii iubiri, triumful invierii.

Si pentru ca prinosul necazurilor noastre sa ne aduca, “din prisosinta-n prisosinta, vesnica plinatate si slava” (II Corinteni 4, 17)

***

Martorul Invierii

Si marama care fusese pe capul Sau nu se odihnea laolalta cu giulgiurile, ci invaluita intr-un loc deoparte. (Ioan 20, 7)

De ce i se va fi dat atata atentie unui obiect, pare-se lipsit de importanta? Marama care se afla pe capul lui Iisus fusese stransa cu grija de mainile ingerului si pusa deoparte! Aceasta marama isi indeplinise menirea, acoperind fata moarta a Mantuitorului, iar acum, dupa invierea Lui, parea sa fi devenit un lucru de care nimeni nu mai avea nevoie. Si totusi, ingerul a avut grija de ea! De ce? Fiindca vointa Domnului era ca nimic din cele ale Lui sa nu se piarda. Sa fie pastrate toate cate au purtat semnul mortii, din dorinta de a se arata prin ele biruinta asupra mortii.

Dintr-un simbol al lacrimilor aceasta marama s-a prefacut intr-un stindard al biruintei. Incepuse prin a insemna esecul, distrugerea, moartea, dar de acum inainte avea sa vesteasca slava vesnica si viata vesnica.

Astfel, multe din cele traite cu durere pe pamant vor aparea in vesnicie intr-o lumina noua, ne vor invata sa binevestim si sa preaslavim ceea ce am platit candva cu lacrimi. Un obiect menit sa ramana in mormant, ca apartinand mortii, avea sa devina martor al invierii lui Hristos, dovada a faptului ca Cel ce statuse intins, mort, cu acea marama pe fata, S-a ridicat din moarte.

Exista si in viata noastra multe lucruri care pareau moarte, lipsite de viata si care au inviat sub suflarea acelei forte „plapande care nu se stinge“ (cf. Matei 12,20), cea care rezideste ceea ce a fost daramat sau nedus pana la capat, sau rostit numai pe jumatate, care pe cele nedesavarsite le aduce la desavarsire! Atunci intelegem ca au existat clipe care ni s-au parut irosite fara rost, dar de la care ne-am ales, de fapt, cu un imens folos. In timpul cand viata noastra parea ca bate pasul pe loc, fara scop si fara folos, Domnul ne-a purtat pasii, fara sa ne dam seama, in timp ce ni se pregatea marea, cruciala cotitura a vietii noastre sufletesti. Pe solul unui pustiu aparent, avea sa rasara o dumbrava minunata; in timp ce eram cuprinsi de disperare si orbecaiam prin bezna, ne slujeau ingerii, scotandu-ne din intuneric la lumina, lumina cea fara de seaman a iubirii dumnezeiesti, in care toate ale noastre, schimbandu-se la fata, vor straluci intr-o noua, netrecatoare frumusete.

(din: “Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Legaturi:

Duhovnicul

Asa cum am spus si in alt loc, duhovnicul trebuie sa fie povatuitorul nostru in drumul catre mantuire. Desi credinciosii apeleaza la preotul din parohia de care apartin pentru slujbele de botez, cununie, inmormantare, si alte rugaciuni pe care le poate face acesta, totusi pentru taina spovedaniei, ei sunt liberi sa-si aleaga duhovnic de la alta parohie, sau de la manastire. Problema este insa, atat faptul ca ne lipseste experienta necesara pentru a face o alegere, cat si faptul ca aparentele insala.

Slabirea trairii duhovnicesti din zilele noastre este compensata de abundenta cartilor duhovnicesti, din care putem invata nenumarate lucruri, insa adevarata invatatura este atunci cand punem in practica lucrurile pe care le-am citit. In acel moment ne dam seama mai bine ce diferenta mare este de la teorie la practica, de la un timp la altul, si de la o persoana la alta.

Cei care cauta in vremurile noastre duhovnici ca in “Vietile Sfintilor”, arata prin aceasta ca ei insisi nu au pus in practica ceea ce scrie in “Vietile Sfintilor”, si nu au ajuns la o anumita traire duhovniceasca, necesara pentru a-si da seama de diferenta si contextul de pe vremea sfintilor si ceea ce traim noi acum. Mai sunt unii care incearca sa mimeze aspectele exterioare ale vietii sfintilor, insa din pacate, majoritatea nu ajung la trairea interioara a sfintilor, si desi traiesc in singuratate, si mananca vegetarian, nu ajung sa culeaga roadele Duhului Sfant. De aceea vreau sa spun: cat de mult pot sa ne insele aparentele si doar daca castigam o traire duhovniceasca si punem unele intrebari pe muchie de cutit unui duhovnic, ne putem da seama in urma rugaciunii pe care o facem daca este sau nu ceea ce avem nevoie.

Multi cad in capcana dorintei de a avea ca duhovnic o persoana importanta, si nu iau aminte la cuvintele inteleptului:

„Multi oameni mari si slaviti sunt, dar tainele se descopera celor smeriti” (cf. Intelepciunea lui Isus Sirah 3, 19).

Multe dintre aceste persoane cad in mandria ca au un duhovnic renumit, pe cand adevarul este ca datorita faptului ca duhovnicul respectiv, fiind renumit, este foarte ocupat, relatia dintre ucenic si duhovnic este una foarte superficiala, ajungandu-se ca asa zisul ucenic sa se povatuiasca singur. Acest fapt este un pacat cu atat mai mare, cu cat sunt multe manastiri, care au multi preoti si duhovnici destul de putin solicitati. Oamenii nu se gandesc cat de mult ajuta programul de slujbe, pe care il are manastirea zilnic, si faptul ca preotul respectiv slujeste acolo este un lucru deosebit, si fiind conditii ca sa fie pomeniti cat mai des la rugaciune de preotul respectiv este ceva de un real folos in lucrarea duhovniceasca, pe care o avem de facut.

Daca dorim duhovnici buni trebuie sa ni-i facem. Parintele Rafail Noica spunea ca nu avem duhovnici buni, pentru ca nu avem ucenici buni. Multi dintre duhovnicii tineri, ba si unii mai in varsta, lancezesc in lucrarea lor, pentru ca nu sunt solicitati cat ar trebui. Oamenii vor duhovnici in varsta si cu experienta, insa si acesti duhovnici au fost la randul lor tineri, si daca nu ar fi fost solicitati, de unde ar fi avut experienta? Un raspuns bun necesita o intrebare buna, si mai mult decat atat, credinta cu care intrebi. Sfintii Apostoli, majoritatea dintre ei au fost tineri, insa, iata, ei au schimbat lumea, deoarece harul, care lucra prin ei, nu tinea cont de tineretea lor, ci mai mult de curatia inimii lor. Asa spune si inteleptul Solomon:

„Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor. Intelepciunea este la om adevarata caruntete, si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata” (cf. Intelepciunea lui Solomon 4,8-9).

Sunt duhovnici care pot deveni buni prin ucenicii lor. Din pacate insa, in cele mai multe cazuri, totul se rezuma la o relatie superficiala. Daca venim la cineva de la care avem pretentia sa ne calauzeasca in viata duhovniceasca, si nu avem pacate de spus, si nici macar o singura intrebare, atunci suntem in pericolul in care mergem orbeste fara sa stim ce facem cu adevarat, si suntem nepasatori la ceea ce avem de facut. Daca duhovnicul are mai multa experienta in viata duhovniceasca (decat ucenicul), si nu am sa-l intreb nimic, atunci arat prin aceasta o nepasare in lucrarea duhovniceasca, sau un fel de totul este bine si nu s-a intamplat nimic deosebit. Nu s-a intamplat nimic deosebit, deoarece noi nu ardem pentru Hristos, ne zbatem doar sa ne rezolvam problemele, si nu ne intereseaza sa traim duhovniceste.

Duhovniceste traim atunci cand in centrul atentiei si a tot ceea ce facem este Hristos, si nimic altceva din ceea ce facem noi. Pare cam pretentios spus, dar nu este greu deloc. In primul rand, in tot ceea ce facem trebuie sa fie Hristos, nu manastirea, nu biserica, nu tata si mama, nu sora si fratele, ci lucrarea lui Hristos.

Din pacate, lumea se schimba pe nesimtite, credinta slabeste si isi face loc printre noi un curent de innoire, care vrea sa dea la o parte invatatura sanatoasa a Sfintilor Parinti. Se roaga si se impartasesc impreuna cu cei de alte credinte, le spun la oameni sa nu mai mearga pe la manastiri ca au preotul lor de la parohie. Si batalia dintre bine si rau, dintre adevar si minciuna ia acum o alta forma, in care cei care se lupta intre ei par sa aiba aceleasi uniforme, difera doar ceea ce propovaduiesc; unii propovaduiesc un curent de innoire, care sa schimbe viata duhovniceasca sanatoasa; ceilalti incearca sa tina canoanele si randuielile Sfintilor Parinti, atat cat este cu putinta in zilele noastre.

Cei cu curentul de innoire sunt deranjati de preotii de manastire, care inca incearca sa mai tina ceva din invatatura sanatoasa a sfintilor, si le spun la oameni sa nu se mai spovedeasca pe la manastiri, ci sa mearga la preotul lor de parohie. Ei incearca sa-i convinga pe oameni spunandu-le ca preotii din manastire nu au familie, si nu o sa-i inteleaga in problemele lor, de parca harul lui Dumnezeu si experienta pe care o au preotii de manastire, prin miile de cazuri pe care le-au cunoscut si le-au trait si ei, prin cei care au venit la ei, nu ar fi indeajuns.

Mai mult, preotii de manastire trebuie sa fie intr-o permanenta rugaciune, si aceasta va avea un mare aport in rezolvarea duhovniceasca a celor care il solicita. Spun rezolvare duhovniceasca, pentru ca, din pacate, oamenii s-au obisnuit sa mearga la biserica pentru niste dorinte personale, si nu pentru a fi mai buni, si de aceea ne rugam in zadar, si nu primim nimic, deoarece omul nu vrea sa fie mai bun, si nu face nimic concret pentru asta.

Sa ne deschidem ochii si sa ne luam mantuirea in serios. Sa nu alergam dupa minuni, ci sa ne silim sa ne schimbam viata. Sa ne spovedim cum trebuie, sa citim cartile de invatatura ortodoxa, si sa punem inceput bun in trairea duhovniceasca.

Razboi si pace

In Razboiul dintre bine si rau sunt foarte multi care nu se lupta deloc. Ei spun ca sunt in pace, dar de fapt sunt stapaniti de patimi. Daca raul stapaneste in noi, si noi nu-i opunem nicio opozitie, traim intr-o pace inselatoare. De ce oamenii nu-si dau seama? Ei sunt inselati de aparente si de cursul lumii. Fac si eu ce face toata lumea, zice omul care se spovedeste o data pe an, si nici atunci nu o face cum trebuie. Poate preotul sa-i ajute? Destul de greu, pentru ca daca ar vrea sa faca ordine, s-ar putea sa vorbeasca la pereti.

Noi asa ne-am deprins dintotdeauna, raspunde omul care se spovedeste o data pe an. Atunci, din cauza multimii oamenilor si a aglomeratiei de slujbe dinaintea Sfintelor Pasti, preotul ia om dupa om, si din pacate, multi dintre ei pleaca la fel cum au venit. Exista si situatii cand oameni merg mai des la spovedit, si chiar daca au pacate mai grele, nu primesc niciun canon si nici nu dau niciun semn de indreptare. O impartasanie deasa cu Sfintele Taine, fara spovedanie cum trebuie, fara rugaciunea si curatenia necesara, ne face vinovati de o lipsa de evlavie fata de cele sfinte, si de nepasare fata de credinta. Faptele bune, ca rugaciunea, postul, milostenia, trebuie insotite si de smerenie, iar smerenia trebuie sa stie sa se marturiseasca.

Preotii care ii odihnesc pe oamenii care nu au o credinta lucratoare, si le dau de inteles ca sunt bine, impartasindu-i fara niciun canon de indreptare, sunt acei prooroci mincinosi care

„duc poporul in ratacire, spunand: Pace, atunci cand nu este pace;… mana mea va fi impotriva acestor prooroci“ (cf. Iezechiel 13, 9-10),

zice Dumnezeu, prin glasul Proorocului Iezechiel.

Astfel, oamenii nu trebuie sa se linisteasca atunci cand nu fac nimic, si nici preotul nu le spune ce sa faca, ci sa caute singuri povatuire, in carti si in manastiri, pe care sa o urmeze.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi:

Cuviosul Ioan de la Valaam

†6 iunie 1958

“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu”

“Fiica mea,

In mila Sa, Dumnezeu ti-a dat sa gusti pu­tin din bunatatea Sa. Ai inceput asadar sa intelegi ce inseamna „Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru“ (Luca 17:21). In asemenea momente este ca si cum lumea vazuta n-ar mai exista. Ai acum o experienta a acestei stari preafericite si intelegi pricina pentru care ea ne paraseste. Dumnezeu sa te lumineze!

Este foarte rau sa-ti judeci aproapele; pe cei ce-i judeca pe altii ii prinde judecata lui Dumnezeu, si El ingaduie ca si ei sa cada in aceleasi pacate. Noi ii judecam pe ceilalti pentru ca nu ne ingrijim de viata noastra. Cerceteaza-ti cu atentie inima si vei vedea cata putreziciune se afla in ea!

Si tu ai o sanatate precara, dar nu te in­trista. Lasa-te in voia lui Dumnezeu. Oricum vom muri cu totii, intr-o zi sau alta! Am observat ca grija de a ne prelungi viata e o mare greseala si o neputinta. Viata si moar­tea se afla in mainile Domnului, si El a spus: „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua“ (Matei 6:33). Grija si nazuinta noastra tre­buie sa fie aceasta: sa traim dupa poruncile lui Dumnezeu si sa ne curatim inima de patimi.

Ti-am scris sa nu te tulburi. Nu trebuie sa tanjim dupa stari inalte inainte de vreme. Totul vine la timpul sau. Starea de fericire va veni fara sa o asteptam, cand locul in inima noastra va fi pregatit prin implinirea porun­cilor lui Dumnezeu.Sarcina noastra este sa facem tot ce ne sta in putinta si sa ne ostenim spre lucrare — restul tine de har. Te mai atentionez si ca, daca vei continua sa-i judeci pe ceilalti, nu vei avea nici lacrimi, nici cainta.

Dumnezeu sa te intelepteasca si sa te apere!”

***

“Ma bucur nespus de mult ca nazuiesti spre „singurul lucru de trebuinta” (Luca 10:42). Incearca sa nu stingi duhul! Casnicia ta n-ar trebui sa te tulbure, caci este binecuvantata de Dumnezeu; straduiti-va sa va purtati sar­cinile unii altora si astfel sa impliniti legea lui Hristos (Galateni 6:2). Asa sa va ajute Dumnezeu!

Desigur, lumea isi cere ale sale: munca si grijile. Nu se poate altfel. In aceste conditii, daca pastrezi amintirea lui Dumnezeu va fi de ajuns pentru tine. Dupa Sfintii Parinti, rugaciunea si pomenirea lui Dumnezeu au aceeasi valoare. Daca uneori ai timp, citeste cateva pagini din Evanghelie, din Epistolele Apostolilor, si gandeste-te la aceasta vale a plangerii care este viata noastra pamanteasca, la moarte si la viata vesnica. Doamne, miluieste! Este inspaimantator sa te gandesti ca dincolo nu va fi sfarsit… Chiar daca viata de aici este uneori foarte grea, chiar daca gemem sub povara necazurilor, totusi ele trec, pe cand in Vesnicie nu va exista nici o schimbare.

Imi scrii ca nevrednicia si delasarile tale te in­spaimanta. Nu uita ca nu pentru cei drepti, ci pen­tru pacatosi Mantuitorul Iisus Hristos S-a intrupat si s-a facut Om adevarat (fara de pacat). Slava mi­lostivirii Tale, Doamne! Dumnezeu, stiind nepu­tinta noastra, ne-a dat ca leac pocainta. In vartutea legii duhovnicesti, cu cat omul inainteaza mai mult in viata duhovniceasca, cu atat se vede mai pacatos. Sfantul Ioan Damaschinul scrie:

„Daca omul isi vede pacatele ca pe nisipul marii, acesta este semnul sanatatii sufletului“.

Cand ne incearca asemenea simtaminte, nu este loc pentru dezna­dejde; dimpotriva, sufletul se umple de bunatate si dragoste pentru toata lumea. Fericiti cei ce ajung la o asemenea stare! Dumnezeu o da ca raspuns sme­reniei adanci – este ceea ce se cheama nepatimire.

Fiica mea, doreste-ti smerenia, si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune:

„Acolo unde a fost o cadere, inainte a fost mandrie“.

Cu toate acestea, nu trebuie sa descurajam: sa punem smerenia vamesului ca temelie a zi­dirii noastre duhovnicesti si, in bunatatea Sa, Dumnezeu ne va ajuta, asa pacatosi cum sun­tem, sa trecem peste obstacolele pe care le vom intampina pe cale. Iar pentru neputintele noastre sa ne pocaim, caci toti nevoitorii bunei-cucernicii s-au agatat de smerenie si de pocainta.

„Fara rugaciune, viata este plina de suspine“

Imaginatia si memoria tin de launtrul nostru, iar amintirea intamplarilor din trecut ne chinuie uneori atat de rau mintea! Trebuie atunci sa ne ru­gam cu atentie si rabdare si sa ne ocupam mintea cu citirea Sfintei Evanghelii si cu scrierile Sfintilor Parinti. Intr-un cuvant, mintea nu trebuie sa fie trandava. Locul intamplarilor din trecut trebuie luat de alte ganduri si atunci, treptat, aceste amin­tiri se vor sterge, iar tristetea va trece. Intr-o singura inima nu pot locui doi Domni!

Nu trebuie niciodata sa ne urmam patimile; intr-adevar, cu cat le hranim mai mult, cu atat cer mai mult de mancare! Sunt asemenea cainelui obisnuit sa linga masa macelarului; indata ce iei un bat si-l alungi, nu se mai apropie. Sfantul Apostol spune „Luati seama cu grija cum umblati” (Efeseni 5:15), si: „uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele de dinainte” (Filipeni 3:14). O doamna pe care-o cunosc mi-a trimis o scri­soare lunga, in care-mi scrie ca Rugaciunea lui Iisus a inceput sa se salasluiasca in ea. Ce mare bucurie ca si printre mireni sunt suflete ale Rugaciunii! Ea era in Germania, iar acum va merge in America de Sud. I-am urat drum bun, si sa-i ajute Dumnezeu!

Ei bine, copila mea, dupa exemplul acestei doamne, sa incepem deci, tu si cu mine, sa ne ocupam mai vartos de rugaciune. Dumnezeu sa ne ajute! Acum te-ai obisnuit cu munca ta si nu mai trebuie sa te gandesti la ea – ocupa-ti deci mintea cu rugaciunea si cu gandul la Dumnezeu. Pune-te la lucru! Fara rugaciune, viata este plina de suspine. Atunci insa cand rugaciunea devine o obisnuinta, inima ti se va umple de pace si bu­curie. E o stare de fericire! Se intampla uneori ca cei ce se roaga cu staruinta sa aibe inca din aceasta viata o pregustare a fericirii viitoare.

Acum stiti in ce consta viata duhovni­ceasca. Dumnezeu sa va lumineze si sa nu ma uitati in sfintele voastre rugaciuni!”

Din: „Raiul vazut din chilie” (Sophia, 2007)

(culese din nr. 6 (53)/2013 al revistei “Familia ortodoxa”)

Legaturi:

“Trebuie sa fim ingaduitori cu cel care cade, incurajandu-i virtutile, pentru ca, fara sa aiba intentia de a pacatui, a cedat din neatentie ispitei: in schimb, pentru cel care nu face nici un efort, se impune o pedeapsa aspra, ca sa-si dea seama de asta si sa caute in continuare virtutile…”

***

***

ELOGIUL SIMPLITATII

Viata Cuviosului Ioan de la Valaam

Se stie foarte putin despre copilaria celui ce va deveni staretul Ioan de la Valaam, Ivan Alekseevici Alekseev. S-a nascut la 26 februarie 1873, in provincia Tver, in Rusia. Vechi iobagi eliberati, pa­rintii lui sunt tarani. Fiind credinciosi, fac impre­una cu copiii lor (trei baieti si o fata) numeroase pelerinaje la marile lacasuri spirituale, cum ar fi Manastirea Sfantul Iosif de la Volokolamsk.

Foarte curand, micul Ivan este atras de religie. Citeste cu pasiune opuscule despre Vietile Sfintilor, cumparate cu cateva copeici. Incepand de la 13 ani pleaca in pelerinaje cu un prieten, mai ales in pustnicia marelui ascet, Sfantul Nil Sorsky (1433-1508). Dar, cum necesitatile economice obliga, Ivan este fortat sa-si paraseasca satul natal pentru a se alatura fratelui sau mai mare, care-si deschisese o carciuma la Sankt-Petersburg.

“Barman”, si-a fa­cut timp de trei ani ucenicia de viitor mangaietor de suflete. De dimineata pana seara, omenirea isi desfasoara in fata ochilor lui spectacolul tragic si lipsit de menajamente al maretiilor si mizeriilor ei, al bucuriilor si suferintelor ei. Prin intalnirea zilnica cu oameni simpli, betivi sau talhari de tot felul, Ivan invata sa rabde, sa compatimeasca si sa nu judece pe celalalt.

Caracterul profund existen­tial si comun al invataturii sale isi trage cu sigu­ranta de aici radacinile. Insa aceasta viata lumeas­ca nu-l atrage. Ivan isi doreste altceva. Dumnezeu il cheama dinlauntrul fiintei sale. Se hotaraste sa de­vina calugar. La 16 ani intra la renumita Manas­tire Valaam. Foarte repede este trimis la Schitul Sfantul Gherman, eficient in agricultura si in cres­terea animalelor.

Patru ani mai tarziu este chemat sa-si satisfaca serviciul militar: 48 de luni intr-un batalion de carabinieri! Dupa eliberare, Ivan se intoarce in satul natal. Insa el stie unde ii este locul, adevarata sa patrie. Asa cum va scrie mai tarziu: “Ideea de a ramane in lume nu mi-a trecut niciodata prin minte.”

La 28 mai 1901, Ivan se intoarce definitiv la Manastirea Valaam. Culme a nenorocului, este trimis intr-o de­pendinta urbana a manastirii, in portul Sankt-Petersburg. O ascultare care, dupa cum va spune, i-a facut mai mult rau decat bine. Caci grupul mic de calugari instalat in capitala este insarcinat indeosebi cu gestiunea treburilor intre oras si ma­nastire. Ivan isi petrece zilele strabatand orasul. Peste tot nu vede decat mandrie, agitatie, goana dupa bani, patimi exacerbate. Nefericit, pricepe sensul profund al vanitatii si al caracterului efemer al lucrurilor lumii acesteia. Este tuns calugar in 1910 si primeste numele de Iachint.

Dupa mai multe cereri, Iachint primeste inga­duinta sa se intoarca la Manastirea Valaam. Insarcinarile si ascultarile se succed. In 1915 este trimis la Schitul Sfantul Ioan Botezatorul. O mare binecuvantare, tainic nadajduita. Fiindca locul acesta, o insula stancoasa, este o veritabila scoala de stareti, de pa­rinti inaintati in viata duhovniceasca. Programul zilnic este auster dupa puterile fiecaruia, posturile deosebit de aspre: niciodata lapte, branza, oua sau peste si foarte rar ulei. Femeilor, bineinteles, le este interzis accesul.

Dar Iachint nu are ragazul sa se aseze. Dupa sase ani de viata aproape pustniceasca, este che­mat de ierarhia Bisericii sa ia conducerea Manas­tirii Sfantul Trifon de la Petsam, infiintata in se­colul al XVI-lea in nordul indepartat al Rusiei. O “onoare” care il apasa si care, mai ales, il uimeste mult. De ce el, un simplu calugar, a fost ales, in vre­me ce comunitatea de la Manastirea Valaam, consolidata de cei 500 de membri, are nu mai putin de 75 de ie­romonahi si 35 de diaconi? Dar nu are de ales. Trebuie sa se supuna. Timid din fire, se simte foar­te linistit. Evenimentele se precipita. In cincispre­zece zile este pe rand hirotonit diacon, preot si, in sfarsit, pe data de 19 octombrie 1921, egumen. Are doua saptamani pentru a invata sa oficieze Sfanta Liturghie si pentru a se pregati de lunga sa calatorie spre Oceanul Arctic.

Contrar obiceiurilor, parintele Iachint renunta sa-si compuna dinainte o predica cu ocazia intronizarii sale. Cu atat mai rau pentru zelosii pro­tocolului, ai pompei si ai retoricii ecleziastice! De­cide, pur si simplu, “sa-si lase inima sa vorbeasca”. El cere cu umilinta fratilor noi sa-l ajute, sa-i ierte greselile si stangaciile pe care le-ar putea comite in exercitarea functiunilor.

“Esentialul, spune el, este sa ne straduim ca pacea si intelegerea sa domneas­ca intre noi”.

Centru cultural infloritor si bastion prosper al credintei ortodoxe in nord la inceputul acestui se­col, Manastirea Sfantul Trifon, pe care o mosteneste parintele Iachint este in plina decadenta. Primul razboi mondial a lipsit-o de viata, cucerirea inde­pendentei finlandeze (1919-1920), separand-o de Rusia, i-a distrus fortele vitale, esentiale pentru in­noirea ei. In douazeci de ani, comunitatea a sca­zut de la 200 la 20 de membri. Mai grav insa, nivelul spiritual al calugarilor, care merg rar la bi­serica si nu-i citesc pe Sfintii Parinti, este foarte scazut. Parintele Iachint va face tot posibilul pentru a-l redresa. Insa el nu are decat o dorinta: sa se in­toarca cat mai curand la Manastirea Valaam. Cu inima plina de nostalgie, el va trebui totusi sa ramana vreo zece ani in nord.

In primavara anului 1932, parintele Iachint este, in sfarsit, eliberat din functiile sale. Poate reveni la Manastirea Valaam. La intoarcerea sa, primeste schima mare si numele de Ioan, echivalentul rusescului Ivan, prenumele sau de botez. Se stabileste la Schitul Sfantul Ioan Botezatorul si devine pustnic. Iubeste aceasta viata simpla, solitara, ritmata de post si de lungi privegheri, inchinata rugaciunii neintre­rupte pentru mantuirea sufletului sau si a lumii intregi. Insa, cu anii, viata pe insula devine din ce in ce mai dificila. Numarul schimnicilor scade vazand cu ochii. Incepand cu sfarsitul anilor 30, parintele Ioan trebuie sa revina la manastirea principala, pentru a-si petrece iarna.

El are drept sarcina sa-l asiste pe duhovnicul manastirii si sa slujeasca. In 1938, devine parintele duhovnicesc al comunitatii, dar si al numerosilor vizitatori si prieteni ai manastirii. Renumita in in­treaga lume, situata pe teritoriul controlat de Fin­landa dupa cucerirea independentei (1919-1920), Manastirea Valaam era atunci un loc important de pelerinaj, mai ales pentru emigrantii rusi si pentru finlan­dezi.

Dar roata istoriei se intoarce inca o data si totul se schimba in iarna lui 1938. Reluand ofensiva, U.R.S.S.-ul invadeaza o parte a Finlandei. In ciuda unei rezistente eroice, finlandezii cedeaza Carelia – bastion al Ortodoxiei, unde se gaseste Manas­tirea Valaam – si o parte din Laponia. Calugarii de la Valaam sunt constransi la exil. Parasesc ma­lurile lacului Ladoga pentru a ajunge in centrul Finlandei, regiunea Heinavesi.

Gasind o icoana a Sfantului Serghie si a Sfantului Gherasim – fonda­torii Valaamului – intr-o ferma de vanzare, ei vad un semn al Providentei si se instaleaza aici. Insula de pace si singuratate, pierduta intr-o regiune de paduri si lacuri greu accesibila, se naste Manastirea Noul Valaam. Daca peisajul este superb, conditiile de existenta sunt foarte aspre. Locurile de cazare nu ajung sa gazduiasca cei 150 de membri ai comu­nitatii. La Vechiul Valaam, fiecare calugar avea chilia lui. Aici, sunt uneori cinci in aceeasi camera si unii dorm pe podea.

In fapt, este mai putin o re­nastere decat o decadenta pe care manastirea o traieste. Comunitatea imbatraneste primejdios si novicii, foarte rari, nu sunt indeajuns pentru a reinnoi fortele. La inceputul anilor ’40, din 127 de calugari 71 au intre 70 si 84 de ani, 49 intre 60 si 70 si doar 7 mai putin de 60 de ani! Pentru pa­rintele Ioan, nu mai incape indoiala: profetia epis­copului Ignatie Briancianinov despre calugarii timpurilor din urma este pe cale de a se implini.

In octombrie 1947, egumenul de la Manastirea Valaam moa­re si parintele Ioan este chemat sa-i urmeze. O cruce pe care nu si-o doreste, dar pe care este gata sa o poarte din ascultare, cu ajutorul fratilor si al rugaciunilor lor. Din fericire pentru el, invocand motive canonice, episcopul de Kuopio respinge ale­gerea facuta de manastire. Spre usurarea parin­telui Ioan, un alt calugar este ales.

Inca de pe atunci, staretul isi va imparti timpul intre munca campului si in padure, celebrarea slujbelor, spovedanii si bogata sa corespondenta cu fiii sai duhovnicesti. Atat cat va fi in putere si pana la sfarsitul vietii, el va scrie scrisori si felicitari de Craciun si de Pasti. Adesea, dupa cum povesteste Arhimandritul Pantelimon, el mai trimitea si paini sfintite, medicamente facute la manastire, obiecte personale, cum ar fi ceasul sau de buzunar.

Ne-ar putea mira faptul ca parintele Ioan vor­beste asa de des de hrana in scrisorile sale. Aceasta din cauza ca la Valaam conditiile de viata erau mai mult decat rudimentare. Aproape inumane. Dupa razboi, foametea pusese stapanire pe tara. Batrani, la capatul puterilor, multi calugari in­cetau sa se mai lupte. Neglijate, spatiile in comun deveneau de nesuportat. Infirmeria era prada gu­noaielor si mirosurilor pestilentiale, bucataria si trapeza erau invadate de gandaci asa de numerosi, incat erau gasiti si in supa. Uneori, prin milos­tenia unei pensiuni sau a unor donatori externi, calugarii, intocmai ca si parintele Ioan, preferau sa manance in chilia lor.

Viata nu era aspra doar la nivelul material. Era si la cel comunitar. Asa ca manastirea, cu tre­cerea anilor, semana tot mai mult cu un ospiciu. Ne putem imagina viata staretului Ioan in mijlocul acestor batrani dintre care unii isi pierdeau me­moria, surzeau, intelegeau totul pe dos, ii furau bas­tonul si lucrurile, barfeau egumenul, acuzandu-l ca psalmodiaza ca un docher, scuipau in fata pe femeia ce spala rufele, fugeau, treceau clandes­tin granita ruseasca in speranta de a ajunge la Vechiul Valaam si ajungeau in inchisoare.

Toate acestea, fara a numara si certurile in­terne dintre calugarii nostalgiei ai Vechiului Va­laam si pragmaticii dornici de a-si termina zilele in Noul Valaam, disputele intre partizanii calendarului iulian folosit de Patriarhia din Moscova, si adeptii calendarului gregorian adoptat de Bi­serica finlandeza – luptele interne erau prilejuite si de probleme de jurisdictie si conflictele intre Biserica Finlandei – subordonata Patriarhiei de la Constantinopol din 1923 si preocupata de inde­pendenta ei – si Patriarhia de la Moscova, dornica de a lua iarasi la sanul sau vechea sa dioceza si de a se reuni, fara autorizatia episcopatului finlan­dez, cu Manastirea Valaam. Intre cele doua bi­serici nu va exista comuniune pana in 1957.

Intelegem de ce, in aceste conditii, staretul Ioan se plange de mai multe ori ca nu are pe nimeni la manastire cu care sa vorbeasca despre viata du­hovniceasca. Dar, in ciuda tuturor conditiilor, el va pastra intotdeauna o atitudine foarte inteleapta si echilibrata, multumindu-se sa repete:

“In gene­ral, orice se poate intampla in viata.”

Duhovnic oficial al manastirii, recunoscut ca fiind un ade­varat staret, Parintele Ioan de la Valaam va ramane pana la capat fidel exigentelor vietii de obste. In loc sa se re­traga in chilia sa, el se straduieste din ascultare sa asiste la slujbe, sa lucreze cu ceilalti. Insa anii trec si simte cum flacara vietii sale se stinge putin cate putin. Moartea calugarilor batrani sporeste in jurul lui si-si petrece din ce in ce mai mult timp in cimi­tir, in 1956, intorcandu-se de la o inmormantare, noteaza intr-unui din carnetele sale:

“In curand, foarte curand, trupul meu pamantesc se va odihni intr-unul din aceste cosciuge, va cobora intr-o groapa rece si va fi acoperit de nisip. Se va face o movilita pe varful mormantului si se va infige in ea o cruce. Poate vreun suflet milostiv imi va scrie numele pe o placa. Inalti Parinti care ramaneti in aceasta viata, va rog, cand veti veni la mormantul meu, rugati-va pentru sufletul meu cel pacatos!”

In scrisorile si in carnetele sale, aluziile la pro­pria sa moarte vor deveni din ce in ce mai frecven­te. Sentimentele exprimate sunt multiple, schimba­toare. Dorinta de a trai:

“M-am privit in oglinda. (…) Ochii si obrajii imi sunt zbarciti. Dar, lucru minunat, mintea imi este inca puternica si vigu­roasa” (24 ianuarie 1957).

Luciditatea:

“Cu toate ca ma simt foarte bine in trupul meu (…), a venit timpul sa merg catre cealalta viata, cea vesnica si fara de sfarsit” (13 aprilie 1957).

Spaima sfanta:

“Cand ma gandesc la viata vesnica, sufletul imi este cuprins de spaima. Este o mare taina. (…) In general, este usor sa privesti pe cineva murind, dar cand vine vremea sa mori tu insuti, cat de greu este sa suporti vederea infricosatoare a vesniciei! Este absolut inspaimantator, pentru ca noi nu stim nimic din ceea ce este dincolo” (17 noiembrie 1957 si 12 ianuarie 1958).

In sfarsit, acceptarea:

“Chiar daca incercam sa ne economisim fortele, nu vom putea scapa legii mortii. (…) Oamenii se deosebesc prin maniera de a muri. Pentru unii este greu, pentru altii usor; aceasta depinde de ce da Dumne­zeu fiecaruia dintre noi” (5februarie 1958).

In zorii zilei de 6 iunie 1958, novicele Andrei, comisionarul manastirii, il gaseste pe Parintele Ioan, sezand pe pat, incovoiat. Isi daduse sufletul Domnului. Unul dintre apropiatii sai va scrie:

“In­mormantarea lui a fost linistita, simpla, modesta – asa cum ii placeau lui lucrurile sa fie, si asa cum a fost el insusi toata viata.”

Maxime Egger

***

27 iulie 1940

Fericita esti, daca te simti ca un copil sarman in mijlocul oamenilor cultivati sufleteste. Nu invidia si nu cauta euforii spirituale. Misticii cauta asemenea senzatii de har si in loc sa obtina contemplatia adevarata cad in naluciri diavolesti. Domnul da perceperea harului sau celui care si-a curatat inima de patimi. Sfintii Parinti dobandisera acesta stare, dar noi, pacatosii, trebuie sa ne rugam cu cainta si sa-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea razboi cu patimile. Patericul povesteste ca un ucenic i-a spus batranului “Cutare vede ingeri”. Batranul i-a raspuns: “Nu-i de mirare ca vede ingeri, dar as avea mare admiratie pentru cel ce isi vede pacatele“. Desi scurta, aceasta pilda a batranului este de o mare adancime duhovniceasca, caci nimic nu este mai dificil decat de a te cunoaste pe tine insuti. Tu scrii “Cuvintele rugaciunii au devenit una cu Domnul si sunt de nedespartit de Domnul Insusi”. Nu gresiti, si asa si trebuie sa fie.

Da, “bunatatea, bogatia, dragostea parintilor si laudele ce ne inconjoara” sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Sfintii Parinti se temeau de aceste ispite si le evitau pe cat posibil. Tocmai de aceea s-au retras in manastiri si in pustiuri. Dar tu nu ai nevoie sa te retragi nicaieri. Straduieste-te sa fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul! Restul este trecator, gol si de mica importanta. Noi trebuie sa ne aducem aminte si chiar sa ne convingem ca vom muri intr-o buna zi. Si acolo, viata vesnica ne asteapta, timpul se opreste. Doamne, fie-ti mila!

Te afli la o varsta si la o intorsatura primejdioasa a vietii tale. Smereste-te si, pana la moarte, nu te increde in tine insati. Dumnezeu sa te intelepteasca!

Continua sa te rogi cum te rogi acum. Daca ai VIETILE SFINTILOR, te sfatuiesc sa le citesti din cand in cand; ele te vor inspira si te vor invata multe.

Cu dragoste in Hristos.

*

nedatata

Multumeste lui Dumnezeu ce ti-a dat sa gusti, fie cat de putin, “cat de bun este Domnul”. Este adevarat,nu trebuie sa-i descoperi altcuiva viata ta launtrica – [...] – daca nu are aceeasi viata ca a ta. Sfantul Antonie cel Mare scrie: “Daca vorbesti despre lucruri duhovnicesti unuia care nu este induhovnicit, toate aceste ii vor parea ridicole”. In scrisoarea precedenta ti-am vorbit despre smerenie si-ti repet: “Smereste-te, copila mea: vrajmasul este foarte viclean si noi suntem slabi”. Sfantul Macarie cel Mare scrie: “Am cunoscut oameni ce erau intr-o asemenea stare de desavarsire duhovniceasca, incat contemplau slava sfintilor din ceruri; au trait 6 ani aceasta stare, si totusi – este cumplit sa o spunem – s-au pierdut”. El mai citeaza cazul unor martiri ce au indurat chinuri groaznice, dar totusi au cazut. Cat despre iertarea pacatelor, Duhul Sfant graieste prin gura proorocului Iezechiel: “Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a facut si pazeste toate legile Mele (…), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut (…). Dar si dreptul, daca se abate de la dreptatea sa (…), toate faptele lui bune pe care le va fi facut nu se vor pomeni” (Iz.18,21-22,24)

Pastreaza-ti discernamantul, copila mea! Fii inteleapta ca sarpele si nevinovata ca porumbelul!

Trag mare folos din faptul ca traiesc intr-o incapere comuna si ca dorm alaturi de ceilalti, toti ingramaditi pe dusumele. Dumnezeu este unul, dar multe sunt caile care duc la El. Ne-o arata pilda Sfintilor Parinti: unii au inaintat in viata duhovniceasca practicand rugaciunea interioara, altii recitand psalmi, canoane si tropare. As mai adauga numai atat: Sfinti Parinti spun ca, chiar si la sfinti, cusururile firesti se pastreaza – si aceasta pentru smerenia lor.

Este cu siguranta foarte placut sa fii cu Mantuitorul pe Tabor; dar trebuie de asemenea sa fii cu El si pe Golgota; deci, inarmeaza-te cu rabdare! Cel ce are urechi de auzit sa auda (Lc. 14 35)

Domnul sa te lumineze!

*

21 februarie 1947

Iti doresc atat tie, cat si lu X., sa veti parte de un sfant post. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti bineplacut Lui si sa va bucurati de luminoasa inviere a lui Hristos.

Ai acum cartea Sfantului Varsanufie. Consult-o caci este foarte de folos. Poti gasi in indexul alfabetic intrebarile legate de problemele tale. Iti trimit o carticica ce contine o explicatie sistematica a invataturii morale a Sfantului Isaac Sirul. Citeste-o fara sa te grabesti.

Fiica duhovniceasca a parintelui X.X. nu-mi scrie. Sunt bucuros de asta, caci nu voiam sa intru in legatura cu multi oameni. Tu insa scrie-mi cand doresti! Iti voi raspunde cu dragoste, in masura puterilor mele. Imi doresc sa fii o adevarata credincioasa, in sensul deplin al cuvantului. Desigur, fumatul nu este bun, dar sunt mai aspru in ce priveste patimile sufletului: invidia, ranchiuna, judecarea, rautatea, ipocrizia, batjocorirea si dragostea de argint. Patimile trupului ne umilesc mult adesea. Mandria este mai rea decat toate; prin ea diavolul si-a pierdut stralucirea initiala pentru a deveni intuneric. Mandria este inventie diavoleasca. Cu voia lui Dumnezeu, vom discuta despre patimile sufletului cand ne vom vedea.

Fiica mea, doreste-ti smerenia si pana in clipa mortii nu te increde in tine insati! Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute: aceasta este lucrarea harului, pe care nu putem s-o pastram decat prin smerenie. Sfantul Ioan Scararul spune: “Acolo unde a fost o cadere ea a fost cauzata de mandrie“. Este un mare noroc pentru noi ca avem scrierile Sfintilor Parinti, deoarece ei vorbesc pe larg despre viata duhovniceasca. Desigur, e bine sa inaintam in viata spirituala sub indrumarea unui parinte duhovnicesc; este foarte periculos sa te conduci numai dupa carti. Este ca si cum o persoana ce nu a studiat medicina ar cere de la farmacie otrava in loc de medicamente potrivite.

[...]

Marele Staret Paisie Velicikovski, si el, s-a plans de lipsa indrumatorilor spirituali; el, care era experimentat in viata duhovniceasca, ne sfatuia sa ne calauzim simplu, vorbind cu persoane cu aceeasi viata duhovniceasca si citind scrierile Sfintilor Parinti. Deci, comunitatea voastra este cat se poate de utila, deoarece aici schimbati idei. Nu trebuie insa sa va tulburati daca apar unele neintelegeri – asa se se intampla si ascetilor. Dumnezeu este unul, dar cei ce merg spre El au orizonturi diferite. De aceea este de folos si profitabil sa ai un interlocutor ce-ti impartaseste modul de gandire. Sfantul Serafim spune: “Daca vrei sa-ti pierzi armonia sufleteasca, vorbeste cu cineva care are un alt fel de a fi decat tine”. De fapt asa se intampla. Daca este linistitor sa discuti cu o persoana, poate fi penibil sa discuti cu o alta: n-ai nimic sa ii spui si speri sa plece.

Deoarece ai volumul al doilea al Filocaliei, citeste Capetele Sfantului Isihie despre trezvie si rugaciune. Lupta impotriva gandurilor este aici foarte bine explicata. Citesc adesea aceasta carte; nu pot sa ma dezvat de ea si nu ma oboseste niciodata. Este sursa de inspiratie; chiar daca noi nu urmam sfaturile Sfantului Isihie este bine sa cunoastem esenta vietii duhovnicesti.

Ce scrisoare lunga ti-am scris, nu prea inchegata, dar asta nu face nimic.

Dumnezeu sa va pazeasca!

*

30 decembrie 1947

Hristos este in mijlocul nostru!

In ultima ta scrisoare, imi vorbesti din nou despre incercarile tale; insa acuma, multumita lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfintii Parinti au spus ca nu exista mantuire fara suferinta. Acestea au doua avantaje. In primul rand, ne dau ravna catre Dumnezeu si ne invata sa-L multumim din tot sufletul. In al doilea rand, ele ne elibereaza de preocupari si griji inutile. In scrierile lor, vedem cum Sfintii Parinti se mahnesc si se descurajeaza ca si noi; ei chiar au incercat stari pe care au preferat sa nu le pomeneasca, ca sa nu tulbure si sa nu deznadajduiasca pe incepatorii in ale vietii duhovnicesti ca si noi.

Desigur, Dumnezeu ingaduie suferinta in masura in care fiecare o poate suporta. Suferintele ne smeresc; avem o oarecare infumurare sa dorim sa progresam in viata duhovniceasca prin propriile noastra forte. Or, prin suferinta, invatam smerenia si pricepem ca, fara ajutorul lui Dumnezeu, straduintele noastre nu sunt suficiente. Trebuie sa ne straduim sa practicam virtutile, dar izbanda depinde de har. Doar celor smeriti Dumnezeu le da Harul Lui. Iar fara intamplari ce ne smeresc este imposibil sa devenim smeriti!

Sfintii Parinti au expus in amanuntime in scrierile lor ceea ce trebuie sa fie o viata duhovniceasca plina de intelepciune; ori, doar facand aceasta experienta putem incepe sa intelegem scrierile lor. Daca te pui la lucru, daca-ti cureti inima de patimi, totul iti va deveni foarte limpede si pe inteles. Sfinti calugari, rugati pe Dumnezeu pentru pacatosii de noi si deschideti mintile noastre sovaielnice invataturilor voastre!

Tu-mi scrii ca indeletnicirile te distrag de la rugaciune. Pastreaza amintirea lui Dumnezeu in timpul activitatilor tale! Si asta tot rugaciune se cheama. Este bine ca aspiri la viata duhovniceasca si la rugaciune; este jumatate din calea mantuirii; pentru restul, Domnul te va ajuta sa inaintezi. Dar nu te incredinta acediei si nu-ti pierde curajul.

Imi spui ca parca nici macar nu ai inceput. Este un sentiment bun, ce te duce la smerenie. Este o regula a vietii duhovnicesti: cu cat ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atat mai mult ne vedem greselile si pacatele. Dumnezeu sa ne fereasca sa ne credem drepti! Dumnezeu sa va ajute si sa va elibereze de chinurile vesnice!

*

1947

Am primit biletul tau si-ti raspund. Totusi, nu lua cuvintele mele ca pe un ordin sau ca pe o regula, ci ca un simplu sfat, pe care poti sa nu-l urmezi, daca crezi ca el contravine Sfintei Scripturi si traditiei Sfintilor Parinti.

Nu te grabi si nu tanji inainte de vreme dupa stari sufletesti inalte.Fiindca intr-adevar, nu prin salturi, ci printr-o cale rabdatoare inaintam in viata duhovniceasca. Ai vazut deja in parte ceea ce nu-ti este de folos: cartile lumesti, politica si vizita oamenilor fara rost. Da, toate acestea sunt daunatoare celui preocupat de viata lui sufleteasca. Felul in care lupti cu patimile este bun; oricare ar fi patimile pe care le descoperi in tine lupta impotriva lor, si asta nu doar cu proprile tale forte, ci si cu ajutorul lui Dumnezeu. Acorda totusi mai multa atentie celei mai mari patimi cu care te afli in razboi. Mai afla si ca, desi nevointele sunt ale noastre, biruinta depinde de har. Harul ne este dat ca raspuns al smereniei, si nu al ascezei. Cu cat un om se smereste mai mult, cu atat harul il viziteaza mai des. Nu ne sta noua in putere sa staruim in virtute, ci harului!

Sa stii de asemenea ca omul nu se poate afla tot timpul in aceeasi stare launtrica. Este ca si cu vremea: exista schimbari. Este bine sa te afli pe Tabor, dar uneori trebuie sa ne aflam si pe Golgota. Cel ce vegheaza si are discernamant gaseste multe ocazii pentru a face experienta acestora. Sfantul Isaac Sirul a vorbit despre aceasta in cea de-a 46-a cuvantare a sa.

Scrii: “Am putina nadejde sa ajung acolo unde Sfintia Voastra mergeti”. Ia-ti inapoi aceste cuvinte! Judecata Domnului nu ne este cunoscuta: stim noi care va fi locul fiecaruia? Este imbucurator ca te-ai impacat cu X. Fa intotdeauna asa chiar daca, din partea ta, nu exista nici un motiv de discordie. Staretii de la Optino sunt pnevmatofori si hraniti de duhul Sfintilor Parinti. Ii stimez si ii respect in mod deosebit. In concluzie as spune doar atat: “Purtati-va sarcinile unii altora, si asa veti implini legea lui Hristos“ (Gal.6,2). Nu fa celorlalti ce nu-ti place sa ti se faca tie - iata o regula de aur! Adu-ti aminte mai des de ceasul mortii. Nu judeca pe nimeni, orice ar fi; daca judeci pe altul, vei cadea in aceleasi pacate. Nu poate fi altfel. Ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvanteze.

*

5 ianuarie 1948

Domnul cunoaste slabiciunea noastra si ne-a dat cainta zilnica – si asta pana-n clipa mortii. Sfantul Ioan Scararul scrie: “Vechile obiceiuri ii chinuie adesea chiar si pe cei ce isi plang pacatele, si nu este de mirare. Cauza caderilor noastre este necunoscuta si nici o minte nu poate pricepe”. Mai spune: “Nu te inspaimanta, chiar de cazi in fiecare zi! Nu te indeparta de la calea Domnului, ci inainteaza cu indrazneala si fara nici o indoiala, ingerul tau pazitor iti va rasplati rabdarea”. Avva Dorotei a spus: “Nu cel ce se imbata odata este betiv, ci cel ce bea tot timpul; si nu cel ce cade odata in desfranare este un desfranat, ci cel ce pacatuieste tot timpul”. Pedepsele sunt diferite si potrivite nivelului spiritual al fiecaruia. Trebuie sa fim ingaduitori cu cel care cade, incurajandu-i virtutile, pentru ca, fara sa aiba intentia de a pacatui, a cedat din neatentie ispitei: in schimb, pentru cel care nu face nici un efort, se impune o pedeapsa aspra, ca sa-si dea seama de asta si sa caute in continuare virtutile. Asa incat, unica ta slabiciune merita ingaduinta. Nu este nimic! Mai degraba esti incercata de un strop de mandrie. “Cum am putut face una ca asta?”

Dumnezeu sa te pazeasca!”

 (din: Cuviosul Ioan de la Valaam, “Fericirile”,  Editura Anastasia, 1997)

Legaturi:

13 ianuarie 1948

“Ti se cere sa ajuti biserica. Dumnezeu sa te binecuvinteze! Da-ti silinta! In vremurile de inceput ale crestinismului, cele ce lucrau in acest fel erau numite diaconite. Desigur, ele aveau multe alte indatoriri, dar tie iti ajunge asta. Nu te ingrijora daca ti se intampla uneori sa nu ajungi la slujba. “Munca este cu cei care se roaga, iar rugaciunea cu cei ce muncesc”, scrie Sfantul Macarie. Dupa cum vezi, cele doua sunt una. Am citat din memorie cu propriile mele cuvinte, dar, daca si cartea Sfantului Macarie, citeste capitolul al 3-lea.

Este bine ca ai ravna la rugaciune. Este mai de pret decat orice si este cea mai urata de vrajmasul; el ridica multe obstacole, dar nu trebuie sa ne temem. Dumnezeu ii da rugaciunea celui ce o cere.

Dumnezeu sa te binecuvinteze! Lucreaza, roaga-te!”

*

19 februarie 1948

“Ma bucur ca ati primit Sfintele Taine al lui Hristos. Spovedania facuta parintelui X te-a lasat in indoiala. Ce-i de facut? Trebuie sa induri si sa nu te descurajezi. Intr-o oarecare masura, clerul alb cere calugarilor nevointe ascetice. Or, de fapt, calugarul se deosebeste in primul rand de mirean prin celibat; cat despre celelalte, mirenii au si ei obligatia si datoria de a duce aceeasi viata, adica de a trai conform poruncilor. Acestea sunt la fel pentru toti. Si tocmai pentru a indeplini mai usor aceste porunci ale Domnului calugarii s-au retras din lume.

Desigur, in zilele noastre evenimentele care se petrec in lume au transformat viata monahala; cei ce au ravna pentru viata duhovniceasca trebuie sa se adapteze in afara si sa-si concentreze eforturile asupra lucrului launtric. Sfantul Apostol Pavel spune:

“Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate cele de folos“ (1Tim. 4,8).

Am gasit la Sfintii Parinti trei profeti referitoare la calugarii zilelor de pe urma. Episcopul Ignatie Brianceaninov spune ca noi suntem ultimii calugari. El scrie:

“Ultimii calugari nu vor indeplini nici o trebuinta monastica, ci vor fi incercati de ispite si de framantari, iar cei ce vor rabda pana la capat vor fi mai mari decat noi si stramosii nostri”.

Lumea, bineinteles, nu poate sti aceasta, deoarece nu cunoaste si nu iubeste decat aparenta.

“Cum sa postesc?“, intrebi tu. Problema postirii este foarte ampla. Iti voi raspunde pe scurt. Trebuie sa ne supunem Bisericii, celor ce ea ne prescrie cu multa precizie. Daca, din slabiciune omeneasca, nu suntem capabili s-o facem, trebuie sa ne invinuim pe noi insine si sa facem pocainta. Sfantul Diadoh scrie:

“Postul are valoare ca instrument care ne ajuta sa ne pastram fecioria, pentru cei care o doresc, dar nu inseamna nimic inaintea lui Dumnezeu”.

In lunea din prima saptamana a Sfantului si Marelui Post, Sfanta Biserica spune:

“Adevaratul post inseamna a te opri de la faptele rele, a-ti infrana limba, a alunga mania, a alunga poftele trupesti, a renunta la minciuni si la mincinoasele fagaduinte… A te feri de acestea, iata postul adevarat si bineplacut lui Dumnezeu”.

Sfantul Casian, om invatat si mare ascet, scrie:

“Caci daca postim urmand principiul ca a ne folosi de alimente este o greseala, nu numai ca nu tragem nici un folos de la infranarea noastra, ci vom fi, dupa spusele Apostolului, grav acuzati de samavolnicia noastra. “Intr-adevar, acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Domnul le-a facut spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul” (Tim.4,3). “Caci nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel ce gandeste ca este intinat; pentru acela intinat este” (Rom.14, 14). De asemenea, nimeni nu a fost judecat pentru simplul fapt ca a mancat si daca cei ce gusta sunt condamnati este pentru ca, mancand sau prin ceea ce a facut dupa aceea, au facut ceva condamnabil”.

Cat despre oamenii bogati ce refuza sa-ti plateasca ceea ce iti datoreaza, foloseste-ti discernamantul si cu ajutorul lui Dumnezeu, ia o hotarare potrivita Sfintei Scripturi. In zadar te tulburi si te gandesti ca ai un pacat nemarturisit. Caci, pacatele de moarte, pana la urma, sunt cele de care avem cunostinta si pentru care nu ne caim.

Imi spui si despre vise si despre ceea ce ai citit la Sfintii Parinti. “Daca un vis se repeta, el este adevarat”. Nu trebuie sa ne incredem in vise. “Cel ce a aparut o data sa ne insele o poate face inca de trei ori, si chiar de mai multe ori”, scrie Sfantul Varsanufie cel Mare. Iti trimit o mica lucrare despre vise. Crucea pe care ai vazut-o in vis nu trebuie sa te inspaimante, nici sa te faca sa te temi de incercari. Trebuie sa credem ca nimic nu ni se poate intampla fara voia lui Dumnezeu. Si totusi te temi tot timpul si te astepti la lucruri grave. Frica trupeasca este crucea ta. Dumnezeu sa te ajute sa o porti cu rabdare! Bine faci ca nu o judeci pe X. Dumnezeu sa o ajute, se afla la o varsta critica.

Este bine sa citesti acatistele si cele o suta de rugaciuni*, dar fa-o cu reculegere si nu doar in afara.

Straduieste-te, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa te lepezi de sentimentele neplacute, de ostilitate fata de X si cunoscutii ei!

Va doresc un Post luminos. Dumnezeu sa va ajute sa-l treceti cu evlavie!

*Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul”.

*

14 aprilie 1948

Pacea si binecuvantarea Domnului sa fie cu tine! Nu deznadajdui, fii treaza, roaga-te lui Dumnezeu si cere-i ajutorul! Ce sa faci daca ti se intampla sa vorbesti cam aspru cu X.? Nu-ti pierde curajul! Totusi nu esti un inger! Omul se mai manie. Straduieste-te totusi sa-i suporti metehnele, si Dumnezeu le va suporta pe ale tale. Nu fi nelinistita ca te incearca ganduri trupesti, este firesc! Doar harul lui Dumnezeu ne poate scapa de ele. Stiu bine ca ne vor bantui pana in clipa mortii; nici chiar batranetea nu este scutita!

Intr-adevar, viata duhovniceasca este complexa. Ea cere o adanca smerenie si scapa ratiunii. Nu o pricepem decat din experienta, cand ne straduim sa traim dupa indrumarile Sfintilor Parinti. Daca ti se cere sfat, raspunde dupa cum stii, insa mai inainte roaga-te inlauntrul tau si lasa-te in voia Domnului; vorbeste simplu, fara sa incerci sa-ti expui cunostintele sau sa-l influentezi pe celalalt. Din punct de vedere duhovnicesc, X. este un bebelus: trebuie deci hranita cu lapte! Ascult-o cu rabdare. Cand iti va spune tot ce are pe inima, se va simti usurata. Spune-i sa nu se ingrijeasca de altii si sa nu staruie asupra cusururilor acestora; vom avea de dat socoteala lui Dumnezeu pentru noi insine. Deci fiecare sa se ingrijeasca de ale sale! Dumnezeu nu ne-a poruncit sa cerem dragoste si virtute. Cei pe care Dumnezeu i-a ales pentru aceasta este treaba lor sa se ingrijeasca de altii!

 (din: Cuviosul Ioan de la Valaam, “Fericirile”,  Editura Anastasia, 1997)

Legaturi:

- Visele influenteaza foarte mult pe unii oameni. Unii spun ca sunt bune fiindca vestesc anumite lucruri. Oare chiar sunt bune? Cum ii putem face sa inteleaga ca nu sunt (daca intr-adevar nu sunt)?

- E foarte greu sa-i facem sa inteleaga. Daca omul a ajuns sa creada viselor, sa se increada in ele, foarte greu va mai fi lamurit sa renunte la ele. Nu mai prea primesc sfat astfel de oameni. Stiti bine, cred ca marea majoritate ati citit cartile Parintelui Cleopa, stiti bine cat sunt de vatamatoare [visele]. Numai oamenii care s-au innoit launtric cu totul, care se misca necontenit in cugetari dumnezeiesti, care au in cuget pe Dumnezeu totdeauna, pot sa aiba vise, sa zic asa, duhovnicesti. Adica ceea ce se misca in cugetul lor in timpul zilei – in timpul zilei in cugetul lor sa zicem ca se misca numai rugaciunea, numai cugetari duhovnicesti acolo – ceea ce se misca in cugetul lor in timpul zilei se va misca si in timpul noptii. Or, examinandu-ne cinstit viata noastra de zi cu zi, vazandu-ne cat suntem de imprastiati, cat suntem de tiranizati de ganduri, cat de mult suntem sub influenta gandurilor patimase, nu ne putem astepta sa avem noi visuri duhovnicesti. Sfantul Ioan Scararul o spune limpede:

“Crede numai visurilor care iti vestesc tie munca, pedeapsa, chin pentru pacatele tale, visuri care te infricoseaza si te indeamna sa o termini cu viata pacatoasa si sa pui o data inceput bun. Dar daca trezindu-te din somn aceste visuri te arunca in deznadejde, nici pe ele sa nu le crezi, ca si ele sunt de la diavol. Numai daca trezindu-te din somn iti rodesc o hotarare tare de indreptare, strapungerea inimii, atunci da, inseamna ca a fost un vis de la Dumnezeu“.

Deci numai aceste visuri sunt singurele visuri pe care Sfantul Ioan Scararul spune ca le putem considera ca sunt de la Dumnezeu. Ca asta s-a intamplat, sa stiti, s-a intamplat de multe ori, si as zice ca se intampla. Se intampla ca Dumnezeu sa certe in felul asta pe cineva ca sa se trezeasca. Dar asta nu se intampla asa… se intampla o data, poate, pentru trezirea omului.

Omul care se orienteaza dupa ceea ce viseaza alearga dupa umbre si dupa vant.

Cum sa fie lamurit sa renunte la asta? As zice ca prin multa rugaciune pentru el. Daca avem multa dragoste si ne este teama pentru mantuirea lui, fara indoiala ca nu vom sta cu mainile in san. Ne vom ruga, il vom sfatui, ne vom stradui sa-l scoatem din inselarea lui. Dar v-am spus ca este foarte greu. Astfel de oameni de obicei nu mai primesc sfat.

Acesta este scopul celui rau, sa stiti, sa-l izoleze cumva pe om de duhovnic si de oricine care i-ar putea da un sfat bun, sa se incredinteze omul ca visurile sunt bune, sa se orienteze dupa el. Cel rau intai produce in om visuri cu un aspect bun si placut si visuri care chiar, sa zicem asa, se adeveresc. Scopul lui este sa-l castige pe om, sa-i castige increderea.

Numai dupa ce i-a castigat bine, bine de tot increderea, ii va aduce la un moment dat un vis prin care il va pierde pe om cu totul, il va indemna sa faca lucruri nebunesti, cand stie ca deja omul i s-a facut ascultator. De aceea, pentru ca tocmai asa lucreaza cel rau, sa-l convinga pe om de adevarul visurilor si sa se increada in ele, un astfel de om este foarte greu de indreptat, foarte greu de convins. Trebuie multa rugaciune pentru el.

***

- Parinte, va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre diverse cai pe care unii apuca pana sa nimereasca pe calea directa catre Biserica, catre Dumnezeu. Ne gandim la abordarile magice ale credintei, de exemplu purtarea unor carticele care feresc de rau, frecventarea unor slujbe care se fac martea, fara a se mai merge duminica la Biserica. Sunt acestea ortodoxe sau sunt niste practici denaturate?

- Sunt niste practici denaturate. Ca pornind cineva pe drumul acesta poate sa ajunga pana la urma unde trebuie, lui Dumnezeu toate Ii sunt cu putinta, se poate intampla. Se poate intampla – adica se poate intalni cineva cu Dumnezeu, sa zic asa, si din greseala. Se poate intampla asta, dar numai prin judecatile de nepatruns ale proniei. Numai asa. Deci nu stiu ce sa va spun eu concret despre caile pe care pot rataci oamenii inainte de a ajunge la Biserica. Acestea sunt lucrari ale Proniei dumnezeiesti care in toate chipurile cauta mantuirea omului si in toate chipurile cauta Dumnezeu sa-l atraga pe om la sine. Deci se poate intampla si asa, ca cineva sa plece pe un drum din acesta care este cumva stramb si sa ajunga pana la urma totusi unde trebuie. Dar numai printr-o lucrare de exceptie a lui Dumnezeu.

***

- Parinte, cum ne putem feri de ravna si de evlavia neautentice, de pietism?

- Intotdeauna – de aceea m-am si gandit sa leg cuvantul meu de ceea ce s-a petrecut dintru inceput in Biserica primara, ca si prin asta sa dobandim, sa zic asa, un criteriu de apreciere, un semn de orientare - trebuie sa ne verificam prin roade. Pentru ca unele sunt roadele ravnei pe care Sfantul Isaac Sirul o numeste ravna nebuna, ravna fara cunostinta care socoteste ca lucreaza pentru Dumnezeu, dar nu are roadele lui Dumnezeu – nu are pacea, nu are dragostea, nu are blandetea, nu are bunatatea, nu are curatia, nu are infranarea, nu are roadele lui Dumnezeu. Deci dupa roade trebuie sa verificam intotdeauna de ce natura este paruta noastra “ravna”. Daca ravna noastra nu are roadele Duhului, inseamna ca nu este o ravna a Duhului.

- Poate fi nascuta din mandrie ravna noastra?

- De cele mai multe ori ea este nascuta din mandrie – aceasta ravna – si se vede ca este din mandrie mai ales atunci cand ea aluneca spre dispretul celorlalti, spre judecarea si spre dispretul celorlalti. Atunci in mod sigur este nascuta din mandrie si este mai rau. Cand este nascuta dintr-o simpla nepricepere atunci nu este atat de vatamatoare, dar cand este nascuta din mandrie poate sa-l duca pe om in ratacire foarte departe. Pentru ca atunci cand este nascuta din mandrie, omul, de obicei, nu mai primeste cuvant de indreptare din partea nimanui. As zice chiar ca Dumnezeu Singur in bunatatea Lui mai poate sa indrepte pe un astfel de om, pentru ca el nu mai primeste sfat de la nimeni, socoteste ca isi este siesi suficient, avand ca marturie pentru sine – marturie a adevarului vietii lui – ravna pe care o simte.

Legaturi:

“Maretia unei nevointe se vadeste intr-o lucrare discreta, care prefera sa nu iasa in fata, iar calea prin care lucreaza iubirea este indelunga-rabdare…”

Sa respingem minciuna

Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul (Efeseni 4,25).

Apostolul Pavel se adreseaza cu aceste cuvinte celor ce au cunoscut adevarul crestinismului, convingandu-i sa renunte cu totul la minciuna, care era atat de raspandita pe vremea aceea. Pare-se ca sufletul omului, chiar daca a suferit o schimbare, nu se poate lepada usor si dintr-odata de minciuna, pe care o poarta ca pe o haina de toate zilele.

Fa­cem mereu schimb de cuvinte goale, vrand-nevrand continuam sa ne ocupam de lucruri superficiale, ne inselam unii pe altii, acordand o importanta exagerata unor conversatii banale, vorbim de prisos, sub pretextul amabilitatii. Nu doar in cuvintele, ci si in privirile noastre, in gandurile si in simtamintele noastre arareori isi gaseste loc — vai! — adevarul neindoielnic. In toate rationamentele noastre se amesteca si ceva nefiresc, artificial, ceva din ceea ce ne-am obisnuit sa numim „eticheta sociala“. Privim lumea prin ochii unor prejudecati agreabile, facem foarte rar ceea ce ne indeam­na inima. Vai cat de putin gandim si simtim corect! De ca­te ori, in pofida constiintei noastre si chiar a cuvantului lui Dumnezeu, ne multumim sa facem gesturi si demersuri de o corectitudine aproximativa; cat de des denaturam si sule­menim adevarul cu vorbele noastre!

Totusi, pentru ca sa meritam sa ne numim poporul lui Dumnezeu, ar trebui ca mereu si in toate sa respectam su­prema lege care nu ingaduie, in nicio privinta, duplicitatea. La temelia gandirii noastre trebuie sa stea adevarul, care sa ne conduca fiecare pas in viata.

***

Vasul de lut al vietii de toate zilele

Comoara aceasta insa o avem in vase de lut, pentru ca aceasta covarsitoare putere sa fie aceea a lui Dumnezeu, si nu de la noi (II Corinteni 4, 7)

Depre ce comoara este vorba? Apostolul Pavel ne explica in versetul precedent: “Cunostinta slavei lui Dumnezeu intru fata lui Hristos Iisus” (II Corinteni 4, 6).

De ce oare aceasta cunostinta ar trebui pastrata in vase de lut? Apostolul ne da de inteles prin aceste cuvinte ca cele mai mari si mai alese daruri ale lui Dumnezeu isi pot gasi aplicare in cea mai simpla si mai neinsemnata viata, in rea­litatile de fiecare zi dintre oameni, in imprejurarile cele mai firesti si mai banale.

Deseori ni se pare ca aceasta comoara trebuie cautata undeva sus, departe de pamant; am vrea sa plecam in lume, cu gandul de a ne putea potoli setea spirituala undeva, departe de desertaciunile lumesti. Dar, cautand sa ne ferim de greutati si de lupta inevitabila la care suntem supusi traind printre oameni, ne indepartam si de harul pe care Dumnezeu este gata sa ni-l dea pentru a purta aceasta lupta in mijlocul tuturor adversitatilor vietii, in raporturile cu oamenii, lupta in care se isca adesea si certuri marunte.

Sa ne aducem aminte ca „cunoasterea slavei lui Dumnezeu” se afla cuprinsa in vase de lut si ca ea ne poate fi descoperita in viata de toate zilele. Daca vom cauta sa patrundem semnificatia Crucii lui Hristos, ne vom purta propria noastra cruce cu deplina credinta si fara cartire, crucea care ne revine fiecaruia si care deseori ia aspectul unor marunte preocupari zilnice sau al unor conflicte care ne pot enerva, cand se repeta prea des. Poate ca chiar aceasta cruce, pe care am vrea sa o schimbam bucurosi cu alta ne va duce catre acea comoara: “Cunoasterea slavei lui Dumnezeu intru fata lui Hristos Iisus“.

***

Avem nevoie de blandete

Tuturor oamenilor sa le fie cunoscuta blandetea voastra. Domnul este aproape (Filipeni 4,5)

Multi crestini nu considera blandetea o virtute obligatorie, vazand in ea doar o calitate exterioara. Daca fructul este dulce, spun ei, ce importanta are ca ramura pe care a crescut este rigida si nearatoasa? Ce importanta are ca vorbesti si te porti cam brutal, daca sub aceasta infatisare se ascunde o inima buna, o constiinta curata, intentii oneste?

Totusi, Apostolul Pavel, el insusi cam nestapanit, uneori chiar irascibil, se refera in mai toate epistolele sale la blandete, in modul de a simti si de a te comporta. Sa presupunem ca este o calitate exterioara. Dar prin aceasta calitate exercitam o anumita influenta asupra altora, pana a le crea o stare de liniste. De aceea Apostolul Pavel vrea ca blandetea sa fie „tuturor oamenilor” cunoscuta, sa devina o calitate de caracter distincta, intocmai ca iubirea, despre care Mantuitorul spunea ca este calitatea prin care se disting cei ce Il urmeaza:

„Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, de veti avea iubire unii pentru altii“ (Ioan 13, 35).

Sa ne amintim si noi ca „Domnul este aproape”. Si avand constiinta prezentei Sale continue, patrunzandu-ne de duhul blandetii Sale neschimbatoare, sa ne ferim ca printr-o vorba spusa necugetat sa aducem jignire blandului chip al Mantuitorului. Fie ca blandetea noastra sa nu se margineasca la o infranare exterioara, ci sa exprime o bunatate launtrica, proprie fiecarui crestin adevarat.

***

Pe hrisovul inimii

…Scrisoarea voastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii (II Corinteni 3, 2)

Iata cum stabileste Apostolul Pavel gradul de moralitate al corintenilor: pentru el, ei reprezinta o „scrisoare” a lui Hristos, scrisa de Duhul Dumnezeului Celui viu, nu pe table de piatra, ci „pe tablele de carne ale inimii“ (II Corinteni 3, 3).

O asemenea scrisoare detine fiecare dintre noi; ea cuprinde acel cuvant pe care Domnul il spune fiecarui om, cuvant care i se adreseaza numai lui, nimanui altuia, ca o „buna-vestire” personala. Sa ne intoarcem o clipa inapoi, catre trecutul nostru, si vom descoperi nu doar un caz cand in adancul sufletului ni s-a facut cunoscut glasul care ne cheama la Domnul. Aceasta dumnezeiasca chemare inscrisa pe „tablele de carne” ale inimii noastre este acea scrisoare care nu poate fi stearsa si nu dispare niciodata.

Sa se intrebe fiecare pe sine ce-a facut cu aceasta scri­soare. Nu cumva nu i-a mai dat atentie, a pus-o deoparte, a uitat de ea, ca de un lucru inutil? Ar putea oare cele scrise de Duhul Dumnezeului Celui viu sa nu duca la renasterea fiintei noastre? Apostolul Pavel afirma cu convingere, despre corintenii de curand convertiti, ca sunt „o scrisoare cu­noscuta si citita de toti oamenii“. Se vede ca nu se indoia ca cunoasterea adevarului i-a facut nezdruncinati in credinta, pe care incepusera sa o marturiseasca deschis, aducand prin aceasta dovada vie a adevarului pe care il descoperisera.

Fie ca exemplul acestor corinteni sa nu treaca neobser­vat de noi. Cu cat ne vom aduce aminte mai des de el si ne vom patrunde mai mult de inalta conditie la care suntem chemati, aceea de „temple ale Dumnezeului Celui viu“, noi, „scrisoare a lui Hristos scrisa de Duhul Dumnezeului Celui viu“, sa ne pazim templul sufletului nostru in desavarsita curatie, in deplina smerenie si cu credinta neclintita. Sa aprindem in el tamaia curata a adevaratei iubiri de Dumnezeu, a supunerii depline fata de sfanta Sa voie. Sa fim si pentru altii „scrisori” deschise ale lui Dumnezeu, care sa vesteasca cuvantul Sau „prin toate faptele noastre si prin intreaga noastra viata“.

***

Calea cea grea a iubirii

Iubirea pe toate le rabda (I Corinteni 13,7)

S-ar putea sa ne mire ca Apostolul Pavel, in imnul pe care-l inalta iubirii se refera la o „situatie” in care iubirea trebuie sa dea dovada de rabdare. Incepe cu cuvintele „iubirea rabda-ndelung” si termina cu „iubirea pe toate le rabda“. In esenta este acelasi lucru. Ni s-ar fi parut firesc sa se vorbeasca de ceea ce iubirea poate sa faca, nu de ceea ce poate sa suporte. De ce sa nu-i fi fost cantate rasunatoarele sale biruinte, piedicile pe care le-a depasit, minunile pe care le-a savarsit?

Si totusi Apostolul Pavel are dreptate. Maretia unei nevointe se vadeste intr-o lucrare discreta, care prefera sa nu iasa in fata, iar calea prin care lucreaza iubirea este indelunga-rabdare. Intr-un moment de entuziasm, de insufletire, ne aratam gata de orice sacrificiu, dar piatra de incercare a iubirii nu este entuziasmul nestapanit; adevarata iubire isi vadeste forta in viata de fiecare zi, cea care trece aproape neobservata, in acele lacrimi fierbinti care raman nestiute, intr-un sacrificiu facut in taina, dupa o apriga lupta interioara.

Va face fata iubirea ta maruntelor suparari zilnice? Vei rezista, vazandu-te neinteles, osandit pe nedrept? Vei rezista vazand ca nu ti se raspunde nicaieri, fiind tratat peste tot cu o tacere rauvoitoare? Vei suporta totala singuratate, stiindu-te respins de toti? Daca nici in asemenea conditii iubirea ta nu va muri, atunci se va face vrednica, intr-adevar, de imnul de lauda al Apostolului Pavel.

***

Lucreaza ogorul Iui Hristos

[Pavel] pe toti care veneau la el ii primea, propovaduind Imparatia lui Dumnezeu si invatand despre Domnul Iisus Hristos (Faptele Apostolilor 28, 30-31)

Aceste cuvinte arunca o ultima privire asupra vietii Apostolului Pavel. El ne apare aici in surghiun, dar primindu-i totusi pe toti cei ce veneau la el. Multi i se adresau spunandu-i grijile lor, problemele si indoielile care ii framantau, bucurandu-se intotdeauna la el de o primire cordiala. Oamenii cu inima primitoare, larga, de o atotcuprinzatoare iu­bire, ii atrag in mod firesc pe cei impovarati de pacate sau de suferinta, suflete care inseteaza dupa izvoare de apa vie. Un asemenea om era si Pavel. Nu incape indoiala ca el avea darul de a-i incuraja pe toti cei ce veneau la el, de a le oferi ceea ce cautau, ascultandu-i cu rabdare si compasiune. Sa retinem ce fel de ajutor le dadea Apostolul Pavel. Le vorbea oamenilor despre Hristos, propovaduia imparatia lui Dum­nezeu, le astampara foamea cu paine cereasca.

Il arata pe Hristos drept Unicul de la Care putea veni ajutor si liniste. Nu avem nimic al nostru ca sa le dam celor care duc lipsa de ajutor, sa-i mangaiem pe semenii nostri. De aceea se cuvine sa-i indreptam catre Mantuitorul Hristos. Zilele de surghiun ale Apostolului Pavel s-au dovedit a fi cele mai rodnice din intreaga sa viata, desi parea sa fi fost condamnat la inactivitate. Chiar si atunci cand suntem tintuiti de o boala sau tinuti pe loc de alte conditii, sa nu ne demoralizam. Chiar si intr-o aparenta inactivitate, la care ne cheama Domnul, putem aduce mult folos aproapelui, lucrand cu spor pe ogorul lui Hristos.

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Va recomandam si:

Legaturi:

“Nenorocirea este că întotdeauna ţara noastră a fost repartizată să fie dirijată de oameni fără inimă. Au o inimă, dar e o inimă secătuită, o inimă din material plastic… Păi numai numele mai e de român, că românul nu mai este, săracul, s-a pierdut... Si Europa, la ora actuală, este o mare Rusie. Nu putem să vorbim altfel, că este acelaşi lucru“

***

Pierderea timpului este moartea sufletului. Şi tehnica aceasta a venit tocmai pentru acest fapt: să-i furăm omului timpul!

“A fost un bine, dar a fost şi un rău mare, după cum şi urmările sunt până în zilele noastre. Tineretul şi-a avut rădăcina în familie. Dacă familia a fost o familie sănătoasă, a fost o familie creştină, a fost o mamă bună, a fost o biserică sănătoasă, a avut preoţi, a avut duhovnici, atunci şi cetatea, şi lumea asta, a tineretului, a mers pe un drum sănătos. Dar după [aceea] s-a supramodernizat lumea aceasta, precum şi tineretul nostru, dezbrăcându-l nu numai de costumaţia lui originală, dar l-a dezbrăcat şi de fondul lui sufletesc, că a schimbat iţarii în blugi, că a schimbat viaţa lui [intr-una] uşuratică, că a intrat televizorul în casă, că a intrat radioul, și toate lucrurile acestea. Cum spunea ţăranul nostru de altădată, când a văzut pentru prima dată radioul în casă, a zis: Măi, ăsta e diavolul în casa noastră.

Bine, într-adevăr, că lumea sigur ca s-a modernizat din ce în ce mai mult, a intrat într-o tehnică oarbă. Acum [omul] nu mai poate merge 5 metri, aşteaptă tramvaiul 10 minute, 15 minute, 20 de minute, că e mare distanţa şi nu poate să meargă că e obosit. Şi din ce în ce această tehnică a dat peste noi și, ca să nu spunem că a făcut un rău, ne-a lenevit, ne-a dus într-o stare de amorţire şi organică și sufletească.

Acum, sigur că e distanţă mare de la mama noastră de altădată, care avea două oale să le ducă la coasă sau la sapă, avea şi un copilaş după ea, mai avea unul şi la sânul ei, ducea viaţa aşa încât o întreba soţul: “Măi, dar târziu ai mai venit, măi!”. “Păi am venit târziu că am dus copilul la şcoală, l-am învăţat pe cel mai mic să pot să-l las singur acasă, și am venit cam târziu pentru că viaţa mea de familie nu este aşa de uşoară“. Ei, acum sigur că femeia noastră modernă [nu mai este asa]. Dacă mergi într-un muzeu, să vezi acolo o cusătură, un epitaf, să vezi o frumuseţe artistică, nu ştii pe ce să pui ochii, ce colorit, ce nuanţe extraordinare! Ea a fost acolo în nevoinţă, oboseală, trudă, nopţi nedormite, ca să dea frumusețea asta artistică. La noi astăzi femeia e grăbită, stă ore întregi la televizor, stă ore întregi la discuţii goale, şi, până la urmă, e un timp pierdut. Şi timpul pierdut este și moartea sufletului. Pierderea timpului este moartea sufletului. Şi tehnica aceasta a venit tocmai pentru acest fapt: să-i furăm omului timpul! Să nu se mai ocupe de cele duhovniceşti, să nu mai aibă [si preocuparea aceasta].

A venit concepţia asta materialistă peste noi, unde omul nu mai are suflet, are numai trup şi nimic altceva. [Se ingrijeste sa aibe] bunurile de consum, care trebuie să fie la dispoziţie în orice magazin, sau în orice centru de aprovizionare, se duce la Metro și îşi abonează viaţa lui. Merge şapte ore, zece ore, sau douăsprezece ore la un serviciu, vine acasă, se îngrijeşte, în sfârşit, acolo, de o hrană mai puţin sănătoasă – pentru că acum vine și schimbarea genetică a alimentaţiei, vine structura aceasta nouă, din care omul gustă tot mereu. Omul nu mai are un suport sănătos, să aibă un sirop, să aibă un ghiveci, sa aibă o hrană, o băutură sănătoasă. Ia sticla, o desface, plus că gazele din sticlă te ameţesc, și copilul bea săracul, și bea, îi pune şi la drum să aibă, nu mai are laptele lui natural, nu mai are nici dezvoltarea lui naturală, pentru că doar li se par la oameni [ca sunt naturale]. Si copilul, pe stradă, îl vezi ca umblă după mama, cu sticluţa după el, şi trage din ea. Şi de când e născut copilul [se obisnuieste cu ce] e fals, îndată îi pune suzeta în gură. Trage toată ziua copilul, dar nu iese nimic. Ca şi omul în colectiv: “Băieţi, vă dăm toată muncă voastră, aici este, ogorul, pământul este al vostru. Vă dăm drepturile, vă dăm totul la îndemână, să aveţi. Iată, aveţi club în sat, aveţi sală de distracţie, aveţi sală de conferinţe, toate sunt la îndemâna noastră!” Drepturile omului! Drepturile omului sunt numai promisiuni, dar nu apare nimic în realitate, un drept cu adevărat al lui.

Să treacă pe lume ca o pasăre, să trăiască în libertate deplină, ca o pasăre ce se aruncă la înălţimea cea mai frumoasă, şi de acolo să vadă nimicnicia pământului, să vadă păcătoşenia, să vadă scăderea şi prăbuşirea cu timpul. Pentru că tehnica aceasta noi am luat-o prea devreme, am luat-o prea brusc, aşa, ca să putem rezista împotriva ei. Acum, sigur că omul nostru se vede în faţa televizorului, se vede în faţa calculatorului. Ore întregi se pierd, ore şi zile întregi. Lasă o serie, vine alta. Vine o ştiinţa, are o revistă. Vin reviste şi-i pun la îndemână alte tablouri, alte curiozităţi, alte sporturi, alte competiţii, mișcări, artişti, şi aşa mai departe, încât omul, săracul, nu mai are nimic în rezistenţa lui, aşa. Nu se mai gândeşte la icoana lui de altădată, nu se mai gândeşte la frumusețea cerului, nu se mai gândeşte la frumusețea pădurilor, nu se mai opreşte la bogăţia extraordinară a ţării noastre. Parcurgeam acum câteva zile prin Ardeal – dom’le, o frumusețe! – si mă gândeam: cum de mai rezistă ţara asta în faţa vecinilor noştri unguri, că de te-ai uita cu binoclul, nu găseşti în zona lor ceva cum e în Ardeal, şi de aceea asaltează ei cu putere ca să poată acapara ţărişoara asta a noastră. Dincolo, Basarabia! Bogăţie extraordinară. Vinuri extraordinare care nu sunt aşa de duse în lumea rusească. Aici, în Basarabia, e toată viaţa lor, de altfel. Pescuitul, bălţile, şi toate aceste bogăţii, aparţin de ţara noastră. Nenorocirea este că întotdeauna ţara noastră a fost repartizată să fie dirijată de oameni fără inimă. Au o inimă, dar e o inimă secătuită, o inimă din material plastic. Funcţionează ca material, funcţionează ca stare fizică, dar sufleteşte lipseşte totul. De ce? Pentru că copilul nostru nu mai este învăţat cu o spovedanie, nu mai este învăţat să meargă la o biserică, nu mai este învăţat să facă o cântare frumoasă, bisericească, nu mai este învăţat să se adreseze lui Dumnezeu. Şi ăsta este cel mai mare rău care bântuie în ţara noastră și în viaţa noastră materială şi spirituală.

Învăţământul nostru, de altfel, este la cel mai mare nivel de nepregătire cu viaţa noastră. Avem exemplul acesta cu tinerii noştri la bacalaureat. Nu ne mai trebuie alt indiciu, ca şcoala să trezească oamenii care au pe umerii lor răspunderea unui învăţământ, răspunderea unor generaţii care vor urma, să ducă sarcina aceste ţări. Dacă noi ne ducem aşa, nu vom avea medici buni, nu vom avea învăţători buni, nu vom avea oameni pe care să-i doară puţin de naţiunea aceasta. Care sunt oleacă mai luminaţi, abia aşteaptă să termine o şcoală şi s-o ia în Germania, s-o ia în Canada, să arunce nevoinţa şi grija părinților lor care i-au crescut cu atâta greutate și cheltuieli, încât, fără nicio grijă, întorc spatele la tot şi se duc în străinătate. Aici e toată problema, ţara este într-o paragină de n-am văzut, dar şi tinerii noştri pleacă. De ce? Pentru că în şcoală nu s-a pus problema de naţie, de neam, de ţară. Istoriile sunt nişte manuale făcute de Roller, care și până astăzi funcționează peste tot. Aşteaptă, în sfârşit, toate lucrurile acestea, ca să apară de undeva ceva nou. Dar noul ăsta nu vine decât din noi înşine, începând de la noi. Lăsând deoparte conducerea care este într-un stat, dar ce facem noi, ca indivizi? Pentru că n-o să vină să-mi facă mie gospodărie nici partidul, nici guvernul. O să ne facem noi înşine. Dacă noi începem să ne redresăm puţin viaţa noastră, atunci sigur că toată zarea va înflori. Dar o ţară nu înfloreşte de la guvern, nici din parlament. Înfloreşte din străduinţa şi conştiinţa fiecărui individ în parte.

Mă rog, acum sigur că pe vremea monarhiei regele domneşte, iar guvernul conduce. Ei, acum noi nu mai avem nici guvern, nu mai avem nici rege. Stăm în amorţirea aceasta de a aştepta cum aşteaptă puişorul din cuib să vină mama să-i aducă o furnică în guşuliţa ei. Aşa suntem noi, oamenii moderni. Pentru că societatea noastră nu este obişnuită cu o muncă curată, sănătoasă, convingătoare. Noi ne ducem să arăm, de pildă, pustietăţile Americii, germanii îşi ţin sănătatea cu medici români, iar noi ne ducem în lumea întreagă. Un exemplu frecvent: dacă mă duc să cumpăr ceva din oraș, sunt două magazine, unul grecesc, unul românesc. Apăi românul se duce la grec, nu se duce la românul lui să cumpere, să-i dea posibilitatea de a câştiga un ban, ca la rândul lui să vină tot la ţăranul, la muncitorul nostru! Se duce la grec! Vin pălării la noi din export, vin la noi în ţară. Se duce cineva în magazin: Mnee, asta-i pălărie românească, asta-i pălărie americană, asta-i chinezească, pe care s-o iau? Sigur, se opreşte la cea străină! Nu iau de la români. Desigur, e mult mai slabă calitativ marfa aceea a chinezului, care se laudă ei că e extraordinară, decât marfa noastră românească. Este făcută cu mai multă atenţie şi se impune din ce în ce mai mult să concureze cu străinul.

Îmi povestea un cultivator de fructe din Suceava care are hectare de meri. Ce să facă românul nostru? A apărut şi el în piaţă cu roadele muncii lui, socotind că poate să facă ceva. Dar cum, că alaltăieri au venit din Polonia vreo 7-8 tiruri de fructe şi l-a paralizat pe român. Şi iată cum se produce dezechilibrul acesta de la cele materiale la cele spirituale, pentru că nu este o mână, un creier care să dirijeze toate lucrurile acestea. Se merge pe o concurenţă financiară peste tot. Se duce în prăpastie munca bietului român, bietului țăranului nostru, rămas cerșetor în occident sau în America sau prin sudul Africii, de care întreabă alţii: “Măi, ce-i ăsta?“. “E român!” Ţi-e jenă să-i spui unui străin că eşti român, pentru că toţi te privesc cu compătimire.

Mergeam la Sfântul Munte Athos şi în Grecia m-au întrebat dacă sunt român sau altceva. Măi, dacă am văzut că românii sunt aşa de defăimaţi, zic: “ia, măi, să-i spun că sunt sârb“. Şi s-a schimbat in data situatia că sunt sârb, nu sunt român. Dacă spuneam român, se uita la tine… Prin Sfântul Munte eram la Sfânta Ana, urcaţi acolo, la o înălţime destul de mare, obositoare şi, în fine, urci ca pe scări la Sfânta Ana. Şi acolo ce se întâmplă? Grecii erau foarte alertaţi că la Atena este o mişcare revoluţionară, unde majoritatea sunt români şi macedoneni. Ei, când am intrat acolo și i-am spus că sunt român, dom’le, să nu mă primească! Să nu-mi dea o cană de apă! Ce-au ăştia, măi, aici? Păi ce, în Atena este o revoltă, macedonenii şi românii…! Măi, bine că s-a întâmplat şi asta acuma, numai asta ne mai lipsea acuma în Sfântul Munte.

Şi iată ce se întâmplă la noi, în ţara asta românească, ce nume avem, ce situaţie grea, încât foarte anevoie ne mai putem redresa pe o linie de plutire. Dar, totuşi ce e cu neputinţă la oameni e cu putinţă la Dumnezeu. Că omul în toate vremurile şi-a pus nădejdea în puterea lui Dumnezeu. Şi acum, noi, de pildă, suntem în starea aceasta de alertă pentru că vedem hunii ăştia de unguri, care au fost totdeauna un popor neastâmpărat, neliniştit, vin din fundul Africii [Asiei], şi nici până astăzi nu s-a găsit o câmpie a Panoniei. Ei trăiesc acolo şi stau de multă vreme liniştiţi. De-acum înainte caută expansiune, în dreapta, în stânga, Basarabia, în nordul Bucovinei, să ia Ardealul. Si ei vin cu pretenţii că ei sunt originari din aceste zone, din aceste regiuni, că noi am venit peste ei. Dar nu noi am venit peste ei, ci ei peste noi! Şi ei, până astăzi, nu-şi mai aduc aminte de aşezările noastre, de Gelu, de Menumorut, toate aşezările noastre, iar ei au venit aici și s-au aşezat în coasta ţării noastre. Ei au venit acum împotriva Marii Românii și trebuie s-o câştige. Se vâră cu ideile lor de „republică” a lor maghiară din centrul Ardealului, se mai urcă, se mai coboară în părţile astea, Harghita, să intre şi cât mai mult să ne înconjoare. De aceea noi trebuie să ţinem seama de trecutul lor, de istoria lor, de venirea lor aici, la noi, şi atunci vedem cu dreptate că nu au linişte, nu au pace, decât că vor să se găsească mereu în expansiune, aşa, în toate laturile acestea ale Balcanilor.

Dar sigur că mare este Dumnezeu și minunate sunt lucrurile Sale, şi vom depăşi şi greutatile acestea cum le-am depăşit dintotdeauna. Catedralele lor, de altfel, din Ardeal, ale confesiunilor catolice, romano-catolice și protestante, luterane, anglicane, etc., [nu sunt ca] bisericuţele noastre uşoare, mici, scunde, unde abia intri, te pleci ca să intri în biserică. Dincolo, la vecini, e o catedrală mare, zgârie-nori, şi te uiţi în vârful ei un cocoş, sau, mă rog, un balon mare. Îţi dai seama în ce stare ne găsim noi, de au zis şi babele că am fost dintotdeauna prea milostivi, prea buni. “Măi, lasă-i bine şi lu’ ăsta, lasă-i bine şi lu’ ăsta, lasă-i bine şi lu’ celălalt“, şi am ajuns la o sufocare. Aşa a fost și când a început colectivul: “Lasă că o să fie bine, măi! O să fie bine, o să avem toţi de lucru!” . “Ei, și cum o să fie fericirea asta colectivă?“.”Păi cum, măi: tu ai să seceri, soţia mea o să numere snopii, iar eu o să socotesc, o să adun. Şi aşa o să facem colectivul şi o să fie bine!” Bine… Cam aşa e şi până în zilele noastre, noi mereu – mereu facem snopi şi el numără.

Şi nouă ne lasă gura apă după siropurile venite în sticle frumoase şi cu scris colorat, şi copiii noştri beau otravă de acolo şi se hrănesc cu… Ajung la 20 de ani, 25 de ani, şi “măi, ce-are copilul ăsta, e mereu bolnav?“. Păi ce să aibă, măi, dacă mama, săraca, l-o crescut la colectiv, l-o crescut cu zeamă de sărăcie, de mizerie, apăi cum să reziste copilul ăsta? Păi una e când mâncam eu grăsimea laptelui şi când făceam eu balmoşul meu acasă, cu cele 4-5 vite, cu păsările în curte! Când a intrat colectivul, că aşa le-a spus și Stalin, într-adevăr: “Măi, când rusul va ieşi din zidurile lui, nu va mai fi rus”. Când au venit ruşii şi au văzut aici gospodăriile frumoase din România, întrebau: “Ale cui sunt toate lucrurile astea, păsările, vitele, animalele?“. “Ale noastre!“. “Ale voastre? Bai, păi voi sunteţi bogaţi!” Ei se aşteptau ca numai membrii de partid să aibă bogăţiile astea. Şi imperiul s-a descompus aşa, încetișor, aşa încât în ’44, când Stalin a vrut să-şi retragă forţele armate din România, că ele se aşezaseră aici cu familii, cu tot, mă rog, duceau viaţa în România, ei au trebuit să-i execute pe toţi la intrare, ca nu cumva să ducă infecţia în Rusia, să spună despre fericirea din Balcani, despre fericirea „ţiganilor” din Balcani, că aşa ne numeau, de altfel.

Încă au mai venit cu marile tancuri, cu zgomotul ăsta nebun, cu maşinile mari Skoda. Măi, se uitau românii la Skoda asta, mare maşina, de toată minunea. Se dădeau jos germanii din avioanele astea de maşini, toţi ca nişte prinţi, aşezaţi, cu caschetele, cu baionetele la armă, şi toate fetele numai cu dicționarele de limba germană şi să intre în discuţii cu ei. Că asta-i civilizaţia română: el învaţă întâi ce-i mai urât, ce-i mai rău, ce-i mai decadent. Şi ce era cu germanul? Germanul se aşeza la masă cu tine şi mânca numai un singur fel! Îi dădeai felul doi, felul trei: – Nein… Nicht… – Păi de ce nu? – Pai ai mei, acasă, mănâncă un singur fel! Şi eu, unde mă găsesc, trebuie să duc această dictatură, încât să prospere neamul german. – Bine, măi, dacă-i aşa, hai, mănâncă numai borş. Şi, în felul acesta, vă spuneam că ei erau zeii răsăritului, când a fost să se întoarcă frontul, apăi în vedeai pe bieţii germani că mâncau coji de cartofi, mâncau cartofii cruzi, mâncau tot ce era mai degradant, şi furau, săracii, furau peste tot, luaseră toate obiceiurile răsăritului, pe care-i considerau că sunt înapoiaţi. Aşa încât, în sfârșit, toată naţia asta a noastră creştin-ortodoxă a topit aici toate virtuţile şi toate păcatele care au venit peste noi.

Ne întrebăm noi acum de ce avem atâtea elemente, atâtea păcate, atâtea greutăţi în viaţa românească. Păi numai numele mai e de român, că românul nu mai este, săracul, s-a pierdut. Pentru că fetele noastre s-au căsătorit cu negri, s-au căsătorit cu chinezi, s-au căsătorit cu germani, s-au căsătorit cu ruși, în sfârşit, cu toate naţiile care au venit şi şi-au deschis portmoneul. Si ele au zis: Ăsta-i bogat, are bani, să mă dau pe lângă el. Şi în felul ăsta s-a dat naştere la tot felul de copii, pe care noi îi vrem curaţi şi sănătoşi, să iubească ţara, să iubească neamul, să iubească familia. De unde să iubească, mă, că el n-are nicio ţară, mă! N-are nicio familie! N-are nimic! După cum acum e şi tendinţa să dispară familia! În buletinele noastre nu mai e numele familiei, nu mai e mama, nu mai e tata, nu mai e nicio iniţială. Şi asta mergând o perioadă de vreme, s-a ajuns la un moment dat că nu mai ştii al cui eşti şi tu. Nu mai eşti român, nu mai eşti chinez.

Să nu mai vorbim despre globalizarea asta care vine peste noi fără vreme, să ne contopim cu totul. Am ajuns la gândirea cum că acum nu mai e nevoie de votare, nu mai e nevoie de nişte zone naţionale, e vorba să ne mai putem ajuta spiritual; dacă e basarabean, să fie un creştin bun, dacă e moldovean, să fie un creştin bun, dacă e ungur, să fie un creştin bun, şi în felul ăsta facem o globalizare spirituală. Că cea materială, fizica, nu se mai poate. Că vin peste noi toate hoardele acestea şi nu te lasă în pace şi n-ai unde să stai decât să fii servitorul lor. De aceea românul, cum termină un bacalaureat, acum și bacalaureatul ăsta e vai de el, ăsta e exemplul de pregătire a românului, când altădată românul dădea cele mai frumoase excepţii intelectuale, acum am ajuns de râsul lumii. Că asta dovedeşte şi lipsa de pregătire, chiar din familie.

Îmi amintesc, eu umblam la şcoală şi avem table pe care scriam cu piatră, tăbliţe. Le puneam în traistă și mergeam cu ursul de brânză, şi se făcea pata când ajungeam la şcoală, scoteam colea pe bancă, şi nu mai prindea pietricica, plumbul acela pe tablă, din cauza grăsimii. “Măi Pârvule, tu nu vezi că e plin de grăsime? Şterge-o bine, mă!” Ei, și ştergeam bine-bine, şi mergea bine creionul după aceea. Și pentru toate clasele, pentru patru clase, aveam un singur manual. Acolo era şi istoria, acolo era şi biologia, acolo era şi botanica, tot ce vrei într-un singur manual. Şi manualul ăsta se moştenea din generaţie în generaţie. Eu trebuia să păstrez bine manualul, că urma sora mai mică sa urmeze, şi să ştie şi ea, să se poată duce cu manualul mai departe. Ei bine, aşa se învăţa! Aşa a învăţat Iorga, aşa a învăţat Stăniloae, aşa au învăţat cărturarii noștri, Mircea Eliade şi toţi aceşti mari savanţi ai României. Încât i-am întrecut pe occidentali cam în toate, dar ei nu vor să recunoască treaba asta.

Eu credeam altădată că occidentalii sunt niște zei, măi, nişte supraoameni. Dar am văzut un grup de francezi la mănăstirea Bistriţa. Şi grupul ăsta era de diferite confesiuni: erau şi luterani, erau și romano-catolici, erau şi ortodocşi. Şi întreb eu: de ce confesiune sunt ei? Şi mă întreabă: dar ce-i asta, confesiune? Ce-i asta, religie? Cum vine asta? Sunteţi mai înapoiați ca românii, măi! Şi ca răsăritenii. Voi nu ştiţi de ce confesiune sunteţi? Nu ştiţi ce înseamnă cuvântul religie? Apăi duceţi-vă la voi acasă. Sunteţi proşti ca noaptea. N-aţi învăţat nimic în Occidentul ăla acolo, nici pe Marx nu l-aţi învăţat, nici pe Hitler, n-aţi învăţat nimic. Că doar de la voi vin toţi, și Lenin, și Stalin, şi fericita Rusie, care a transformat într-un comunism creştinismul nostru, şi acum vin peste voi toţi. Că şi Europa, la ora actuală, este o mare Rusie. Nu putem să vorbim altfel, că este acelaşi lucru. Că ne-au schimbat, ne-au modificat până şi armele. Că nu mai avem revolverul acela italian, nu mai avem nici grenada, toate s-au schimbat și nu mai avem nimic. Pentru că aşa e românul nostru, întâi copiază partea cea mai rea, ia și se îngroapă cu toate noutăţile și el rămâne mereu acasă cu ce-i strain.

Acuma tânărul nostru: termină bacalaureatul; nu are alt gând decât să se ducă în străinătate. Să se ducă slugă la străini. El nu se gândeşte că pământul ăsta aşa de bogat, care e asa de frumos, e fertil, încât s-ar putea apuca să facă agricultură. Eu acum mai fac o glumă cu domnişoarele care spun: - Părinte, am terminat doctoratul, am două facultăţi… – Da, bine ai făcut că ai doctorat, dar ce faci cu el? Unde te duci? – Păi mă duc în Occident! Mă duc în Olanda, mă duc în Norvegia, mă duc în Suedia.. – Şi ce, ai cunoştinţe pe acolo? – N-am nimic. Un văr de-al meu mi-a spus să mă duc că mă aşteaptă un loc de muncă. – Bine, măi, dar voi sunteţi de aici, părinţii voştri v-au trimis cu traista la şcoală. Te-au învăţat, ai facultate, ai doctorat, spui. Cum îi laşi pe toţi ai nimănui aici? Care este rostul tău în viaţă? Să te aşezi numai tu? Dar aproapele tău unde îţi este? Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Măi, unde-i porunca ta? Te duci în lume să argăţeşti la străini? Spune un tânăr: – Mă duc să spăl farfurii în Occident. – Păi bine, măi, tu nu vrei să ai farfuria ta aici? Du-te în Occident şi fă treabă. Admiram, de exemplu, un inginer agronom care avea 50 de hectare. Dom’le, o Moldovă întreagă era ţinută numai de recolta lui, din frumusețea recoltei şi din munca lui proprie. Numai cu soţia şi cu doi copii. Se urca dimineaţa în tractor, lucra până pe la 12-2, se dezbrăca şi era domn, mergea şi făcea baie, stătea la un film, asculta radio. Ăsta este românul care vrea să facă ceva.

Ei, tinerii, spun că trăiesc bine occidentalii. Sigur că trăiesc bine, că traiul ăsta bun e de pe urma muncii voastre! Vine câte un român cu o maşină frumoasă, cu o marcă extraordinară, se uită ţăranii noştri la maşină: “Măi, a venit Grigore ăsta din Occident.”" Ai văzut ce maşină are? Dar ei nu s-au uitat la obrajii lui, nu s-au uitat că are ochii duşi în fundul capului, că are umerii obrazului ieşiţi în afară şi e galben, ca să câştige și el maşina aceea frumoasă. Dar şi-a pierdut toată viaţa şi toată energia şi forţa lui pentru tehnica aceea occidentală. Şi iată așa românul nostru, săracul, e mereu slugă şi nu mai poate ieşi din noroi, pentru că nici nu are măcar un învăţător în sat să vadă măcar un model de grădină, de livadă, cum se face, măi, cum se plantează un pom, cum se îngrijeşte, să vadă o stupină bogată, să ia şi el un model, pentru că ţăranul nostru e harnic, e priceput, dar trebuie să-i dai un model, să vadă şi el de unde se poate adăpa. De altfel, cel care vrea să facă ceva, într-adevăr te copiază.

Sunt sectanţii și la noi în ţară, care merg cu o viteză nemaipomenită, aproape Bucovina asta e în mâna lor, în mâna sectarilor. Îmi povestea un preot din Iaşi că fata lui n-avea serviciu, de vreo doi-trei ani de zile n-avea serviciu. - Ei, ce faci, părinte, cu ea? – Ei, ce să fac? Am fost nevoit să meargă la o gospodărie de stat, acolo, şi să ceară un serviciu acolo. Şi i-au oferit serviciu. Dar îi spun la ieşire: Dar vii la adunare, vii la casa de adunare şi noi îţi dăm serviciu, unde vrei și ce vrei. Şi a venit fata aceea şi i-a spus părintelui: – Uite, tată, ce e! – Măi, mai bine nu. Stai acasă, o să facem ce putem, dar nu te vinde. Iată, prin urmare, care e sistemul la ora actuală de a cumpăra sufletele, nu numai trupurile.

Şi de aceea, şi la noi prefectul e sectant, ministrul X e “bozgor”, secretarul, și acela, altă naţiune bulgărească, şi aşa neamurile de străini deja ne conduc. N-au nicio legătură. Aşa face sistemul comunist, de altfel: la conducere au numai străini, pentru că în sistemul lor minoritatea conduce majoritatea. Că ăla n-are nicio tangenţă cu creştinismul, n-are cu dragostea, cu bunătatea, cu valorile ortodoxe creştine. Ştie doar de pistoale şi de execuţii şi hai cu el la groapa comună. Pentru că ăsta este spiritul şi viaţa în nenorocirea asta. Dacă-l duci să vadă Fântâna Albă, câţi creştini au murit acolo, cum s-au agăţat şi cu câtă viclenie i-au lăsat ruşii să se pregătească să vină în România să-i ucidă. I-au luat, le-au spus să ia tot ce vor din satul lor şi le-au spus: Haide că vă dăm drumul să mergeţi în ţară. Și bieţii oameni au luat preotul şi prapurile și toate bogăţiile bisericeşti şi crucile şi tot ce a fost în biserică. Restul au lăsat, ăsta a fost tot bagajul lor. Au ajuns la Fântâna Albă, iar ruşii erau agăţaţi prin copaci, cu mitralierele deschise, şi, când să pătrundă la noi în ţară, mitralierele s-au deschis, şi acolo [au murit] o grămadă de români creştini, care se retrăgeau în România. Pe cei care au rămas vii, ascunşi printre cadavrele celorlalţi, ruşii s-au dat jos din copaci, i-au mitraliat pe toţi, iar femeile au fost spintecate de baionete și luate în cele mai grele chinuri.

Şi iată aşa se duce viaţa şi creștinismul nostru, şi nevoile şi greutăţile pe care le-a avut ţara noastră.

Acum că sigur că noi le stăm tare în ochi, în gât, cu bogăţiile pământului ăsta al ţării, câte au mai rămas, că trebuie să ne globalizăm, trebuie să intrăm în alt domeniu, că nu mai merge ţara noastră. Atunci, din nou, alte rânduieli, alte legi, şi momentul românilor bate pe loc și numai în necazuri şi în suferinţă. Şi de aceea şi noi acum, care mai suntem rămaşi în anii aceştia… Că mulţumesc lui Dumnezeu că nu mai am mult de dus în viaţă şi termin cumva, aici e sfârşitul epopeii mele, am 93 de ani, și să intrăm în veşnicie, cu Mântuitorul, acolo: Veniţi toţi cei osteniţi și împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.

Şi cu aceasta, dragii mei, vă doresc şi dumneavoastră să duceţi mai departe cuvântul acesta românesc să se poată folosi şi cei care ascultă, şi cei care vor asculta, şi să ne găsim dincolo, unde roadele pământului sunt înflorite, unde-i raiul desfătării. Ia şi tu, române! Ce faci tu? Eşti român, da. Mai stai puţin acolea şi tu, în rai. Dar bine, altu-i acum și… intră în rai o naţie oarecare. Intră, măi, acolo şi tu, măi! Românul aşteaptă: Dar eu ce fac aici? Păi eu am fost ortodox şi am suferit, Doamne. Păi tu n-ai fost decât să fii slugă şi aici şi în rai ne trebuie oameni destoinici. Oameni care trebuie să dirijeze, că viaţa asta de aici e o copie [a celei] de dincolo, măi! Sau viaţa de acolo este copia de aici. Lucrezi şi faci şi dregi, te dirijezi, te conduci; şi aici avem arhangheli, avem îngeri, avem treptele noastre care trebuie conduse. Si dacă ai condus acolo, conduci şi aici. Ei, atunci, omul slab rămâne necondus, de capul lui.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe dumneavoastră si pe tot ce faceţi dumneavoastră în viaţă! Să împrăştiaţi cuvântul Domnului, să-l duceţi şi să dea roade frumoase în viaţă şi să ne întoarcem la dacul de altădată, la Traianul de altădată, să putem afla aici sămânța noastră creştin-ortodoxă. Doamne, ajută!”

• Doxologia: «Omul cinstit este cel care ştie rostul adevărat al societăţii»

Fragment dintr-unul din interviurile realizate, în anii 2005-2007, de scriitorul Adrian Alui Gheorghe cu vrednicul de pomenire părintele arhimandrit Iustin Pârvu. Interviurile vor apărea într-un volum aflat în pregătire pentru tipar

Spune Sfânta Scriptură: „Cei lipsiţi de povăţuitori cad ca frunzele”. Care sunt sfătuitorii lumii noastre? Care e calitatea povăţuitorilor vremii noastre? Câţi dintre ei sunt falşi povăţuitori?

În perioada aceasta, în care s-au introdus idei de-a valma în capetele creştinilor, în care lucrurile grave sunt puse la un loc cu cele facile, ca să-l buimăcească pe om şi să nu mai ştie ce e serios pe lumea asta şi ce nu, aproape nu mai ştii cum să socoţi calea pe care merge omul.

“Dacă omul ar asculta glasul intim al lucrurilor…”

Oamenii nu mai ştiu ce să înţeleagă din ce li se întâmplă, sunt sub vremi, speriaţi şi nu ştiu pe cine să creadă, pe cine să asculte între vocile care îi ademenesc cu tot felul de oferte care mai de care mai goale de conţinut şi de satisfacţie morală. Omul e neîncrezător total în tot ce are în faţă. De ce? Pentru că s-a obişnuit să-i decidă altul soarta, nu să şi-o decidă el singur, s-a obişnuit să-i spună alţii ce să facă, cât să muncească, unde, omul nu mai are viaţa lui şi intimitatea lui, nu mai are rugăciunea lui, s-a îndepărtat de tot ce ţine de libertatea lui interioară. Nu mai citeşte, nu mai visează, nu mai comunică, nu mai are spirit de analiză ca să înţeleagă de unde vine şi ce are de făcut, ce e bine şi ce-i rău. Că nu tot ce se întâmplă în jur îi e bine menit. Lipseşte spiritul critic asupra a tot ce se întâmplă. Fuga după timp e doar o iluzie, căci timpul nu poate fi domolit. Oamenii citesc ziare, se hrănesc cu ele, dar acestea sunt pline de ce vrei şi de ce nu vrei, dacă te iei după ele îţi pare că pe lumea asta numai vrăjmaşul mai lucrează. Doar câte un articol pe ici, acolo, rătăcit prin pagini care mai spune ceva adevărat, profund, în rest totul pare a fi caricatura vieţii pentru care ne-a lăsat Dumnezeu. În lume, la televiziune, în presă, lucrează mai mult inspiraţia vrăjmaşului care are la cheremul lui toate mijloacele ca să lupte împotriva moralei creştine. Civilizaţia n-a pregătit omul să se confrunte şi cu roadele tari ale civilizaţiei şi de asta omul pare rătăcit în mijlocul lucrurilor pe care tot mintea omenească şi impulsul lui Dumnezeu le-au pus la cale. Dacă omul ar asculta glasul intim al lucrurilor, dacă nu s-ar îndepărta de sinele său speriat şi chiar îngrozit de ce vede, altfel ar controla realitatea. Omul, dragul meu, nu s-a schimbat de la începutul lumii până azi, s-au schimbat numai contextele, au evoluat condiţiile.

Povăţuitorii? Povăţuitori sunt profesorii în şcoală, povăţuitori sunt părinţii, povăţuitori sunt ziariştii, scriitorii, intelectualii în general. Povăţuitori sunt bătrânii pentru tineri, cei care ştiu pentru cei care nu ştiu. Povăţuitori sunt şi politicienii, atâta timp cât mai au ideea de morală, aşa cum aveau politicienii de pe vremuri şi aici mă refer numai la cei care au slujit patria şi şi-au făcut din asta ţel absolut, mod de viaţă. Fiecare dintre povăţuitori va da seama, mai apoi, pentru cât de cinstiţi au fost cu cei pe care i-au învăţat. Când înveţi pe altul, când povăţuieşti, arunci o sămânţă. Dacă sămânţa e mincinoasă, ea va rodi pe măsură.

“Minciuna este o industrie foarte bogată şi rentabilă”

- Sfânta Scriptură spune că „în cuvânt este putere”. Care e puterea cuvântului în relaţiile dintre oameni? S-a degradat cuvântul în epoca noastră?

Adevărat…! Omul este măsura a ceea ce spune. Îmi amintesc, legăturile acestea, realizate prin cuvânt, între oameni, erau totul în satele noastre, în aşezările noastre din alte vremuri. Buna vecinătate era ca o fixare temeinică a omului pe pământ, între ceilalţi oameni. Acum, la bloc, oamenii nu mai comunică, nu se cunosc între ei, necunoscându-se nu se mai iubesc şi nu se mai preţuiesc unii pe alţii. Lipsa de comunicare îi face nefericiţi, nesociabili, nu se mai influenţează unii pe alţii în bine, să aibă unul ruşine faţă de celălalt, să aibă respect tânărul faţă de bătrân.

- Baza societăţii noastre e minciuna?

Baza societăţii noastre…? Nu. Să ştiţi că eu n-aş putea să spun că baza este minciuna, doar pentru că cei care sunt şi au răspunderea unui popor sunt mincinoşi…! Nu. Mincinosul minciună vorbeşte. Ca şi hoţul… Hoţul de furt se teme. Omul cinstit este cel care ştie rostul adevărat al societăţii. Dar, vedeţi, oamenii s-au influenţat unii pe alţii, adică eu te şicanez pe tine ca să obţin ceva, ca să-mi plăteşti cinstea. La rândul tău tu vei şicana pe altul, pe care îl obligi să fie necinstit. Oamenii s-au obişnuit, în societatea noastră, că cinstea se cumpără, ca orice marfă. Ca şi adevărul. Societăţile de acest tip, în care cinstea e dispreţuită, sunt jalnice. Dar până şi ţăranul noastru, altă dată cu frică de Dumnezeu şi de lege, a devenit şi el aşa, duplicitar, mincinos şi asta pentru că intelectualul l-a învăţat. Vina grea şi povara grea revine şi în acest caz intelectualului…

Îmi pare rău că spun lucrul acesta, dar cei care au divorţat primii de valori, de cinste, spre părerea de rău a mea, au fost oamenii învăţaţi ai satului şi ai oraşului. În 1947 –1948, când s-a schimbat programa şcolară, după preluarea puterii de către comunişti, nu au venit alţi învăţători în şcolile noastre, aduşi de cine ştie unde… Nu! Acelaşi învăţător, în locul rugăciunii „Tatăl nostru”, cu care începea o zi la şcoală pe trimestrul întâi, a intrat în clasă pe trimestrul al doilea şi a spus copiilor: Să începem ziua cu „Internaţionala”! Ei, icoana a fost spartă de pe perete, a fost scoasă şi nu de către cineva străin, ci chiar de învăţătorii care vorbeau de semnificaţia ei cu ceva vreme înainte. Băieţi, există Dumnezeu? întrebau tot ei, după ce cu puţină vreme înainte spuneau că respectăm, cinstim, ne închinăm, urmăm învăţătura bisericii noastre. Au întors-o cu 180 de grade.

Şi-atuncea când mai spune adevărul?, se întreabă ţăranul nostru. Ce ne-a spus până acuma, sau ce ne spune de aici încolo, că nu există Dumnezeu…? Că astea sunt poveşti ale trecutului, că Dumnezeu a murit, că Dumnezeu este o înşelăciune a burgheziei şi multe alte lucruri, încât omul, săracul, a fost complet dărâmat. Ca şi un copil în casă, când tata îi spune una, mama îi spune alta, la frăţiorul cel mare vede alta, copilul acesta nu ştie ce să mai facă. Ei bine, de atunci merge poporul ăsta în minciună. Şi crede minciuna, o caută, se lasă minţit…

Omul nostru caută senzaţionalul, dacă un lucru nu i se prezintă ca ieşit din comun, umflat, mincinos, nici nu-l ia în seamă. Ăăăă! o să fie un cutremur, fiţi atenţi! de 70 de grade! O să fie cutremur, se dărâmă Thailanda! Oceanul Pacific a intrat în Africa, s-a dus în America, domnule! Se-ntâmplă lucruri extraordinare! O cometă, fiţi atenţi!, mai are cinci metri până la planeta noastră! Şi aşa, bieţii oameni, săracii, sunt înnebuniţi, uită de toată mizeria şi greutăţile, umblă să-şi conserve pielea. Da, minciuna! Mă-ntreabă oamenii: Părinte, oare e adevărat că o să fie un cutremur, că aşa anunţă la televizor tot felul de indivizi…? Măi băieţi, vedeţi-vă de linişte, staţi în bloc, acolo, nu coborâţi, nu dormiţi pe străzi, că nu-i nimic. Da, dar uite că ne spun de două săptămâni la radio şi… Măi, staţi liniştiţi că nu se-ntâmplă nimic.

- Profeţi mincinoşi…

Profeţi mincinoşi, da, domnule! Dar minciuna este o industrie foarte bogată şi rentabilă.

^{* video retras, din pacate, ca urmare a cererii Fundatiei Justin Parvu; inregul interviu VIDEO poate fi comandat de aici}

Legaturi:

Cititi si:

Despre sfinti si sfintenie

“Din Vietile Sfintilor a devenit cu totul lamurit ca sfintii cunosc intreaga taina a omului, a tuturor oamenilor, si a mea si a ta, pentru ca ei au cunoscut taina Singurului Om Desa­varsit si prin El au dezlegat in chip desavarsit si definitiv problema omului. Si, in acelasi timp, ei au solutionat problema intregii creatii. Pentru ca, in esenta, toate problemele sunt cuprinse in problema omului si toate solutiile in solutionarea problemei omului. In afara de Dumnezeul-om si fara Dumnezeul-Om, omul este intotdeauna un sub-om si neom, adica nu exista in sensul esential al cuvantului.

Cauta sa te gasesti pe tine insuti in Vietile Sfintilor, te vei gasi oricum in ele. Mai mult, vei gasi acolo si leacurile cu care poti sa te vindeci de toate bolile spirituale si sa te faci sanatos pentru totdeauna. Sanatos in amandoua lumile, asa incat sa nu mai poti fi vatamat de nici o moarte. In Vietile Sfintilor vei gasi tot ce-ti trebuie ca sa traiesti in amandoua lumile, tot ce-ti este necesar tie, omule, care esti o fiinta ves­nica, o fiinta divino-umana. Omule! Omule! Omule!

In lumea noastra pamanteasca, singura realitate nestricacioasa, invincibila, sfanta si nemuritoare este Dumnezeul-om Hristos, acelasi lucru suntem si noi, oamenii, daca suntem cu El. Si suntem cu El si in El, prin Sfintele Taine si prin Sfintele Virtuti. Fara El, oamenii sunt niste fantasme, un basm, o umbra, un vis, pe care-l imprastie orice pacat, orice moarte, orice diavol. Numai impreuna cu El noi, oamenii, suntem mai puternici decat orice moarte, orice diavol. Lucrul acesta il putem vedea la oricare sfant. In el toate sunt mai puternice decat diavolul. Pentru ca in fiecare sfant «toate in toti» este Hristos si intreaga Lui realitate, intreaga Lui nemurire, intreaga Lui vesnicie.

In fata noastra se gasesc vietile sfinte ale sfintilor care au bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Sfintii au parcurs cel mai lung drum pe care-l poate face un om, drumul ce se intinde de la iad pana la rai. Sau mai degraba, unul si mai lung decat acesta, drumul de la diavol la Dumnezeu; imbratisati de Dumnezeul-Om Cel inviat si inaltat la cer, sfintii au inviat cu El si au fost inaltati la cer impreuna cu El. Mai inainte insa, ei s-au rastignit impreuna cu El si s-au facut asemenea Lui in moarte. Dar si asemenea Lui prin viata pe care a dus-o pana la inviere si la inaltare. In acest fel, ei au reinnoit in ei insisi pe Hristos, au reluat pe invingatorul pacatului, al mortii si al diavolului. Au reinnoit in ei pe Dumnezeul-Om, s-au «inhristizat» si s-au «hristificat». Asa incat au izbutit sa realizeze scopul pe care Dumnezeu l-a pus existentei umane, au deve­nit «dumnezei dupa har», «dumnezeu-oameni dupa har» si «hristosi dupa har», asa cum atat de expresiv proclama Sfan­tul Simeon Noul Teolog.

Vietile Sfintilor arata lamurit si dovedesc ca fiecare sfant este un Hristos reinnoit. Aceasta este in mod real fiecare crestin, dar «dupa masura credintei lui» (Romani 12, 3). In­treaga viata a Bisericii, toate slujbele ei zilnice, nu sunt nimic altceva decat aceasta continua invitatie sa reinnoim si noi viata lui Hristos, impreuna cu sfantul pe care-l sarbatorim in ziua respectiva, traind in rugaciune si har, vietuind intreaga viata si faptele sfintilor, asa cum aceia au trait viata si faptele lui Hristos. «Fiti imitatori ai mei, cum si eu sunt al lui Hristos» (I Cor. 11, 1, 4, 16). Acest lucru il porunceste dumnezeiescul Apostol Pavel, si mie, si tie, si fiecaruia dintre noi. Pentru ca toti am fost chemati la sfintenie, la o traire sfanta, la o viata sfanta (vezi I Tesaloniceni 4, 3-7). In intregime de la Hristos izvoraste si porunca dumnezeiasca a corifeului Apostolilor «Dupa Cel Sfant Care ne-a chemat, fiti si voi sfinti in toata petrecerea vietii, pentru ca scris este: fiti sfinti pentru ca si Eu sunt sfant» (I Petru 1, 15-16). Dar viata cea sfanta nu o putem trai singuri, ci intotdeauna impreuna «cu toti sfintii», cu ajutorul si sub calauzirea lor, prin mijlocirea Sfintelor Taine si a Sfintelor Virtuti in Biserica. Pentru aceasta, «Pe Preasfanta, Prea­curata, Preabinecuvantata, slavita Stapana noastra Nascatoa­rea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noas­tra lui Hristos Dumnezeu sa o dam» – Amin! Amin! Amin!”

(Sfantul Iustin Popovici)

***

“Cum pot oare sfintii sa ne vada?”, se intreaba Sfantul Ioan de Kronstadt, “Cum pot sa cunoasca trebuintele noastre, sa asculte rugaciunile noastre? Sa luam o comparatie: Imagineaza-ti ca esti incrustat pe soare si unit cu el. Soarele lumineaza prin razele sale tot pamantul, lumineaza pana in cea mai mica particica a sa. In aceste raze, tu vezi, de asemenea, pamantul, insa tu esti atat de mic in raport cu soarele, ca nu reprezinti, asa zicand, decat o raza; ori, el are o infinitate de raze. Astfel asimilata cu soarele, aceasta raza ia parte intim la luminarea lumii intregi, prin soare. Tot asa, sufletul sfant unit cu Dum­nezeu, ca soarele sau spiritual, in lumina acestui soare spiritual ce lumineaza tot Universul cunoaste pe toti oamenii care se roaga, precum si nevoile acestora“.

***

Vom relata o minune din viata cuviosului Paisie Aghioritul:

Era in dupa-amiaza zilei de 2 iunie 1979. Cuviosul Paisie Aghioritul abia isi adusese lucrurile la Coliba „Panaguda”, dar nu apucase sa le puna in ordine. Se pregatea pentru Vecernie si a intrebat pe monahul care il ajuta care Sfant se praznuieste a doua zi, dar acela nu-si amintea. I-a raspuns ca a doua zi cand va veni, ii va spune si a plecat grabit pentru ca se innopta.

Dupa aceea Cuviosul Paisie Aghioritul a povestit urma­toarele:

„Aveam Mineiele puse in cutii. Am cautat ochelarii ca sa vad ce sfant se praznuieste, dar nu i-am gasit. Dar ca sa nu pierd timpul, am facut Vecernia cu metania, spunand: «Sfintilor ai zilei, rugati-va pentru noi.» Atunci cand m-am sculat, dupa miezul noptii, am cautat cu lanterna cam o juma­tate de ora ca sa aflu ce sfant este, dar fara nici un rezultat. Vazand cat timp am pierdut, mi-am spus: «S-a dus Miezonoptica». Dar ca sa nu petrec noaptea in zadar, cautand prin Mineie, am inceput sa ma rog din nou: «Sfintilor ai zilei… »

Atunci am vazut intrand in chilia mea pe Sfantul Panteleimon, care insotea un alt sfant.

- Cine esti? l-am intrebat.

- Sfantul Luchilian, a raspuns acela.

Si, fiindca nu-mi aminteam sa existe un sfant cu un astfel de nume, l-am intrebat din nou:

- Luchian?

- Nu, Luchilian.

- Cum? Longhin? am intrebat pentru a doua oara.

- Lu-chi-li-an, a repetat a treia oara Sfantul, pronuntand rar numele sau.”

Pentru multi, ne spune Sfantul Siluan, Sfintii par departe de noi, dar ei sunt departe de cei ce s-au indepartat ei insisi de ei si sunt foarte aproape de cei ce pazesc poruncile lui Hristos si au harul Duhului Sfant.

In cer, totul viaza si se misca prin Duhul Sfant, dar Ace­lasi Duh Sfant este si pe pamant. El este prezent in Biserica noastra, lucreaza in Tainele ei, simtim insuflarea Lui in Sfintele Scripturi, face vii sufletele credinciosilor.

Cat de fericiti suntem noi, Crestinii Ortodocsi, ca Domnul ne-a dat viata in Duhul Sfant, iar El bucura sufletele noastre.

Chemati cu credinta pe Maica Domnului si pe Sfinti si ru­gati-va Lor! Ei aud rugaciunile noastre si cunosc chiar si gan­durile noastre cele mai ascunse.

Sfintii vad suferintele oamenilor pe pamant prin Duhul Sfant. Vad si stiu cat de plini suntem de osteneli, cat de seca­tuite sunt inimile noastre, cat de mult paralizeaza descuraja­rea sufletele noastre si neincetat mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Sfintii aud rugaciunile noastre si primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta.

Sfintii au dobandit iubirea desavarsita pentru Dumnezeu inca de cand traiau pe pamant; aveau harul Sfantului Duh in suflet si in trup. Iar dupa moartea lor trupurile li s-au prefacut in sfinte moaste. Sfantul Ioan Gura de Aur afirma faptul ca noi nu trebuie sa vedem doar praful, nici sa gandim ca ele sunt doar oase, ci sa vedem puterea lui Dumnezeu aflata in ele, harul lui Dumnezeu care le inconjoara, slava cerestii lumini. Cine poate cu vrednicie sa laude aceasta dumnezeiasca slava care se afla in moastele sfintilor: sfanta mireasma izvo­rata din ele, tamaduirile ce le primesc bolnavii care se roaga Sfantului sau Sfintei cu evlavie¹ si le ating sau le saruta²icoanele si sfintele moaste?³

Oare cati dintre crestini stiu ca tara noastra este binecu­vantata de sfinti cu moaste? Stiu ei la care dintre manastiri se gasesc aceste comori? Se stie oare ca intreaga zona unde ra­man moastele sfintilor este ocrotita si binecuvantata?

„Mai de mult oamenii, cand se imbolnaveau, luau untde­lemn din candela lor, se ungeau si se faceau bine, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul. Acum candela o au de forma, nu­mai ca sa lumineze, iar untdelemnul il arunca la chiuveta atunci cand spala candela. Pe cat putem sa luam aminte in toate. Cum sa vina binecuvantarea lui Dumnezeu? Demonizarea in lume de aici incepe. O femeie avea putina aghiazma intr-o sticluta: «A, s-a invechit aghiazma asta». A varsat aghiazma, in chiuveta. Dupa aceea s-a indracit. A plecat ha­rul, deoarece harul nu poate sta la omul neevlavios. Daca nu exista sensibilitate duhovniceasca, nu se face nici o sporire.“

***

Iata ce ne mai indeamna Parintele Efrem [Filotheitul]:

„cand avem un necaz, o ispita, o suparare sufleteasca, economica, trupeasca, fie ca-i boala, fie ispita sau orice alt rau, ingenun­cheati si rugati-va sa se faca voia lui Dumnezeu si nu a voastra. Domnul, Care a ingaduit ispita, ii da totodata omului si mijlocul prin care sa o depaseasca.

In orice ispita am cadea, daca nu ingenunchem, daca nu ri­dicam mainile noastre si nu varsam lacrimi de implorare, is­pita nu se indeparteaza. Ajutorul il vom lua de la Hristos nu­mai prin rugaciune.

Ceea ce vrea Hristos de la noi e sa intelegem pacatosenia noastra, sa avem cunoastere de sine, sa cerem iertare prin spovedanie si sa-L iubim sincer. Aceasta iubire o cere Dum­nezeu de la om, ca altfel il iubim pe diavol si ne ducem in iad.

Trebuie sa subliniem aceasta conditie sine qua non (fara de care nu se poate): recunoasterea greselilor facute de noi si marturisirea lor in fata duhovnicului. De ce primeaza condi­tia aceasta? Ne raspunde Cuviosul Paisie Aghioritul: pocain­ta, marturisirea taie drepturile diavolului⁴.

Odata a venit in Sfantul Munte un vrajitor si a ingradit in tarusi si plasa o portiune de teren aproape de coliba mea. Da­ca trecea pe acolo unul nespovedit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat. Dupa aceea vrajitorul a venit la coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se impartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapanire. Face numai putin „ham-ham”, ca un caine ce nu are dinti. Insa asupra unuia ce nu e credincios si ii da drepturi (prin pa­catele savarsite de el), are mare stapanire. Il poate omori; are dinti, il sfasie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapanirea diavolului asupra lui.

Cand diavolul a dobandit drepturi mari asupra omului si-l stapaneste, atunci trebuie sa se gaseasca mijlocul (spovedania curata, repararea raului facut, daca are posibilitati cel vino­vat) ca sa-i taie drepturile. Altfel, oricata rugaciune ar face ceilalti, diavolul nu pleaca. Il secatuieste pe om. Uneori noi, cei care ne rugam, ne facem pricini sa nu plece diavolul din cel indracit, pentru ca ne rugam cu mandrie. Numai un gand de mandrie de vom aduce mai inainte, ca de pilda: «Iata, eu, prin rugaciunea mea, voi ajuta sa plece diavolul», imediat se impiedica ajutorul dumnezeiesc si-l ajutam pe diavol sa mai stea. Sa ne rugam pentru indraciti intotdeauna cu smerenie, cu durere si cu dragoste.⁵ “

„Ne-a impiedicat satana?” – se intreaba si apoi ne explica Cuviosul Iustin Popovici.

Da, pentru ca el nu se lupta cu ni­meni atat de mult cum se lupta cu noi, cei ce Ii urmam lui Hristos. Pentru el noi suntem pericolul cel mai mare, deoare­ce propovaduim pe Hristos, deoarece daruim oamenilor pe Singurul Mantuitor si Singura mantuire. Mantuirea de cine? De insusi satana, de puterile sale intunecate, cu ajutorul caro­ra tine legati pe oameni in puterea lui, de pacat, de moarte, de orice rau. Si cu toate ca am primit de la Domnul putere asu­pra tuturor demonilor si asupra capeteniei lor, cateodata de­monul impiedica lucrarea noastra, pune piedici in starea noastra dumnezeiasca. Nu pentru ca este mai tare decat noi, decat Domnul Iisus Hristos Care se afla in noi, ci pentru ca sa se arate ca si noi, preotii, suntem oameni, ca sa simtim si sa ne cunoastem neputintele firii noastre omenesti si sa luam cu­nostinta la modul absolut de faptul ca puterea si autoritatea noastra asupra demonilor nu vin din propriile noastre puteri sau, in general, din puterile omenesti, ci de la Domnul Iisus Hristos. Dar si pentru ca sa ne aducem cu toata inima noastra, cu toata mintea noastra, cu tot cugetul nostru, Domnului tutu­ror, prin nadejde, prin rugaciune, prin post, prin dragoste, prin rabdare, prin smerenie, prin suspine, prin multe lacrimi”.

„Noi suntem in Iisus Hristos” – acesta e raspunsul cresti­nilor celor adevarati la intrebarea: unde sunteti voi si unde va aflati? Desi traim intr-o lume care „zace intreaga sub puterea celui rau”, „noi suntem in Iisus Hristos” – in adevaratul Dumnezeu si in viata vesnica. Nu trebuie sa ne temem pentru ca pururi este mai puternic Cel ce este in noi decat cel ce este in lume.

“Caci mai mare este Cel ce e in voi decat cel ce este in lume (I Ioan 4, 4; 5, 4. 5).

Daca Domnul ar implini toate cate i-am cere dupa credinta noastra, ne spune Staretul Tadei, am ajunge acolo incat sa nu mai avem trebuinta de sfat de la nimeni, nici chiar de la bise­rica. Atunci si diavolul ar putea sa strice sanatatea cuiva, si sa ne indemne pe noi sa ne rugam pentru acela, iar diavolul sa se ascunda dupa rugaciunea noastra si, astfel, sa ne lasam prada inselarii.

Se vede limpede din cele explicate mai sus de Parintele Paisie, ca valoarea spovedaniei este incomensurabila si trebu­ie sa-l faca pe fiecare crestin sa gandeasca, mai ales atunci cand cauta usurare in problema ce-l framanta:

„Stai! Nu cumva eu am ceva nespovedit din copilarie sau am ascuns ceva din pacate la spovedaniile facute pana acum?“⁶

De aceeasi parere este si Parintele Sofronie Saharov. O credincioasa, care avea o problema serioasa, careia de multi ani nu-i gasea rezolvare si usurare, a mers la Parintele, reprosandu-i ca nimeni nu o poate ajuta, inclusiv el. Parintele, fara a-i asculta plangerea, i-a spus:

„Daca rugaciunile noastre nu pot sa ajute, atunci exista ceva inlauntrul tau, foarte adanc, in dezordine“.⁷

Aceasta era. A priceput exact ce anume i-a spus Parintele Sofronie, si s-a intors mai mult catre sine insusi, cu atentie si autocontrol. Dupa mult timp marturisea:

„Da, Pa­rintele mi-a spus aceasta si aceasta, prin care am fost ajuta­ta mult”.

Parintele Arsenie Papacioc exprima ideea aceasta in felul urmator:

Nu este timp prea bine folosit sa mergi neaparat sa cunosti suflete alese, insa cel mai impodobit si delicat este lungul drum spre tine insuti.

Aceasta perspectiva, Parintele Sofronie o rezuma in urma­toarele cuvinte:

Rugaciunea duhovnicului este eficace atunci cand este acceptata. Insa in cazurile in care rugaciunea nu influenteaza dezlegarea unei probleme, nu odihneste sau nu lumineaza acel suflet, atunci inseamna ca omul pentru care te rogi are o problema personala mai adanca, pe care trebu­ie sa o localizeze si sa se smereasca⁸. Atunci rugaciunea ac­tioneaza foarte roditor⁹.

In cazul monahilor, ei trebuie sa fie constienti, asa cum ne spune Parintele Arsenie Papacioc, ca:

Nu-l costa putin orice neblagoslovenie pe oricare neas­tamparat (monah) si e discutabila libertatea lui pentru ca nu este har!

Staretul unei manastiri le-a dat ascultate calugarilor sai sa care scanduri. Un monah din obste fiind tanar si cu brate puternice n-a ascultat porunca: sa care una cate una. El s-a urcat pe acoperisul colibei cu trei scanduri. De indata ce le-a lasat jos, a primit lovitura: fusese lasat in seama puterii satanice, fiind posedat de un demon.¹⁰

Oare nu trebuie sa ne ridice un semn de intrebare „solutiile-reteta”¹¹ primite de la diferiti „oameni cu nume” care cu­prind „numar fix de rugaciuni”¹² sau obligatia de a purta vreun talisman¹³ sau te miri ce ghiciri (se deschide cartea)¹⁴ ?

Rugaciunile il ajuta pe om, dar sa nu se sprijine cineva numai pe numararea lor sau pe altceva de genul acesta. Altfel omul va tinde sa-L traiasca pe Hristos in chip magic. Ce lipseste, insa, este recomandarea de a-si curata inima prin spo­vedanie sau este amintita intr-un mod superficial.

Se stie de asemenea, ca nimeni nu are voie sa boteze a doua oara pe cei botezati in numele Sfintei Treimi si dupa randuiala Bisericii dreptmaritoare a lui Hristos, caci zice marele Apostol Pavel: „un Domn, o credinta, un botez” (Efes. 4, 5); Cf. Canonul 47 Apostolic.

In capitolele ce urmeaza se vor dezbate detaliat solutiile posibile pentru ameliorarea sau rezolvarea definitiva a diverselor probleme in care Taina Spovedaniei va apare ca un leit-motiv¹⁵. Absenta ei in solutionarea problemelor fiecaruia nu face decat sa sesizeze falsul, care atat de facil ne este ofe­rit astazi sub forma de reteta!

N-am vrea sa se inteleaga, observa Mitropolitul Antonie Plamadeala, ca n-avem intelegere pentru rostul si sensul tipicului. Acesta isi are desigur sensul lui bine justificat, ca mij­loc de pastrare a randuielii si a unitatii de cult in Biserica, dar ­el trebuie privit mereu ca mijloc in vederea realizarii unei tra­iri inalte duhovnicesti, ajutat si de efortul duhovnicesc perso­nal si de o dreapta intelegere a spiritului doctrinar al cresti­nismului, si nu ca o cheie magica pe langa care nu mai e ne­voie nici de intelegere, nici de efort.

Asa il inteleg unii credinciosi ce doresc o tehnica a vinde­carii. Precisa si sigura. Chiar de ar fi grea, dar sa fie sigura. Sa se stie ca, daca trece de aici pana dincolo, realizeaza re­zultatul final maxim.

O astfel de intelegere poate duce usor la decadere morala. Omul se crede lesne impacat cu Dumnezeu prin rostirea corecta si la timp a formulelor cultice, dupa care isi poate lua li­bertati morale aparate de faptul ca impacarea e astfel sigura si usoara.

Tipicul, formele de cult, in general, sunt trupul spiritualitatii si, daca e adevarat ca nu se poate aici suflet fara trup, apoi e tot asa de adevarat si inversul. Trupul fara suflet e mort. Tipicul, fara sensul lui spiritual e mort, fara sens. Am auzit odata pe un calugar spunand „tipic, tipic si la inima nimic“, adica se referea la o rugaciune fara participarea inimii, formala.

De multe ori insisi credinciosii, cand sunt ramasi la acea mentalitate minora, mai ales cei cautatori de „sfinti” la tot pa­sul¹⁶, femeile exaltate si mitomanii incapabili de discernamant duhovnicesc ajuta pe omul simplu sa-si iasa din buna lui randuiala si sa devina „vedeta” duhovniceasca.¹⁷

Dintr-o data numele lui se transforma in unitate de masura, iar el, incet, incet, calca tot mai alaturi de calea vietii duhovnicesti. Daca raman in orbire, complacandu-se in vede­tism, chiar daca se mentin o vreme in centrul unei miscari de fals misticism, mai devreme sau mai tarziu sfarsesc in ridicol, conchide Mitropolitul Antonie Plamadeala.

Staretul Leonid de la Optina ne spune ca, daca cineva cauta mantuirea cu sinceritate si din toata inima sa, Dumnezeu il va „conduce” la un adevarat povatuitor; dar omul care, in acelasi timp cu mantuirea, da atentie sau este inselat de prefacatorie, necredinta sau de parerea si indreptatirea de sine, va sfarsi prin a avea un sfatuitor si calauzitor la fel ca el: „cine se aseamana se aduna!”

Cuviosul Paisie Aghioritul ne marturiseste:

„Oamenii merg adeseori la cei inselati pentru ca diavolul are «harisme» ieftine [cu care ii inzestreaza pe acesti «tauma­turgi»] unde pot primi usor «rezolvarea»”.

Sfaturile pe care le spun oamenilor ca sa le indeplineasca, nu sunt grele si le odihnesc sau indreptatesc (justifica) patimile (slabiciunile).

Are si satana oarecare putere. Face si el oarece minuni. Era arhanghel si isi pastreaza puterea de arhanghel, tocmai pentru ca Darurile lui Dumnezeu sunt neclintite. Dumnezeu l-a plasmuit pe arhanghelul Lucifer si l-a impodobit cu toate virtutile si cu multe puteri. Acesta s-a pervertit insa pe sine. Datorita mandriei, a dat o rea intrebuintare libertatii pe care i-a daruit-o Dumnezeu, si a cazut astfel din starea sa ontolo­gica si din locul sau din cer: «Am vazut pe satana ca un ful­ger cazand din cer» (Luca 10, 18). A cazut si a devenit dia­vol. A cazut, si din lumina a devenit intuneric. A plasmuit pentru prima data rautatea si minciuna. De aceea Hristos il numeste tatal minciunii (Ioan 8, 44). Inainte de caderea lui Lucifer nu exista nicaieri in cosmos rautate: Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Fac. 1,31).

Diavolul ii uraste pe oameni pentru ca sunt meniti comu­niunii cu Dumnezeu in vesnicie. Acum el se lupta ca sa-l des­parta pe om de Dumnezeu cu orice chip, prin minciuna, rataci­re, viclenie, cugete, fapte; sa-l indeparteze de lumina si sa-l aduca la intuneric, anume in stapanirea lui. Exista oameni care au intrat in slujba diavolului. Prin ei savarseste satana diferite false minuni.

Desi vindeca, diavolul insa mai mare vatamare face. Si macar ca poate folosi trupul, care putin mai pe urma tot va muri si va putrezi, vatama sufletul cel nemuritor. Satana poate vindeca doar bolile pe care le-a provocat el.¹⁸

Oricine, prin urmare, care – ca si ratacitii din Corint – ar incerca sa polarizeze in jurul altcuiva decat al lui Hristos via­ta crestina, sau s-ar face pe sine centru, uzurpand pentru sine sentimente si atitudini care se cuvin numai lui Hristos, acela ar cadea sub vina de impostor demoniac. Si a lasa pe credinciosi sa creada ca tu ai puteri supranaturale, ca ai daruri de taumaturg, ca ai vedenii care presupun o vrednicie a ta, ca esti inainte-vazator, stiind sa citesti in suflete pacatele, trecu­tul si viitorul, toate acestea nu ar insemna altceva decat o di­simulata manevra de a uzurpa locul lui Hristos. Ar fi o reedi­tare a vechii tentative de emancipare si autonomizare incer­cata de Lucifer, si inca intr-o incercare cu totul indrazneata, antihristica!

Cine are cu adevarat aceste daruri, si le are de la Dumne­zeu, nu le striga pe ulite, nu se lauda cu ele, nu si le aroga, nu se foloseste de ele ca de o firma de reclama, ci se ascunde, se smereste, face uz de ele in public numai la mare nevoie, nu­mai in cazuri exceptionale, ramanand permanent supus Bisericii in dogma si disciplina si, mai degraba, se teme de aceste daruri, decat se mandreste cu ele¹⁹. De aceea, in sufletele pe care le pastoreste sau cu care vine in atingere in vreun fel, el va refuza orice consideratie speciala pentru sine. El se va fa­ce vas prin care lucreaza Hristos.

Sfantul Ierarh Nifon ne spune:

„Pana la sfarsitul lumii, nu vor lipsi dreptii Domnului, dupa cum nici lucratorii satanei nu vor lipsi. In zilele cele mai de pe urma insa, adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Si chiar daca nu vor face semne si minuni ca astazi, vor calatori necontenit pe calea cea stramta, cu toata smerenia. Acestia vor fi in im­paratia lui Dumnezeu mai mari decat parintii facatori de mi­nuni. In vremea lor nu va mai fi cineva care sa faca semne minunate, deoarece, chiar vazandu-l, nu vor vrea sa se intelepteasca in luptele lor duhovnicesti.“

“Contemporanii nostri, care palavragesc despre dragostea crestineasca, nu baga in seama conditia principala pen­tru ajungerea la ea…”

*

Despre Sfintii Apostoli

De cativa ani studiem impreuna viata crestineas­ca faptuitoare dupa Sfintii Parinti, si acum este un prilej potrivit pentru a privi la cei a caror pomeni­re o vom face in zilele ce se apropie ale sarbatorii Sfin­tei Cincizecimi – la Apostoli – si a ne da seama cum a fost calea si experienta lor. Acum, impotriva Sfintilor Parinti, impotriva lucrarii lor, impotriva a ceea ce se nu­meste ascetism crestin se ridica nu numai feluritii invatatori sectanti, ci si oameni care isi dau numele de ortodocsi. Ei spun ca aceasta cale a fost nascocita de Sfintii Parinti, ca nu exista nimic de felul acesta nici in Evanghelie, nici la Apostoli. Pentru a face cunostinta cu ceea ce este acolo, trebuie mai intai de toate sa schitam, ma­car pe scurt, temelia experientei ascetice crestine.

Ascetismul pleaca de la premiza fundamentala ca in­tre Hristos si lume (lumea ca rau, ca patimi, ca pacat, nu aceasta lume in care traim) nu exista absolut nici o compatibilitate, si ca atare trebuie sa ne lepadam de lu­me, sa ne departam de ea, chiar daca traim in lume. In urma lepadarii, dupa cum stiti, vine calea suisului fap­tuitor.

Omul a fost zidit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si noi am stricat acest chip din noi prin pacat. Acum, mai

sursa: http://www.bucovinart.ro/site/images/realizare-icoana/01%20Schita.jpg

intai de toate, trebuie sa il refacem prin Hristos. Hristos a venit in lume sa refaca chipul stra­mosului cazut. Aceasta refacere se savarseste prin Taina care se numeste Botez, dar dupa aceea, fiind predispusi catre pacat, iarasi schimonosim chipul lui Dumnezeu din noi, iarasi il intinam. Cea dintai sarcina a crestinu­lui este, dupa Sfintii Parinti, curatirea sufletului de pa­timi; aceasta, dupa cum spune Theodor al Edessei, nu e in sine o virtute:

„Dar ce se cade a cauta dupa aceasta (dupa lepadarea de lume — n.a.), daca nu numai curati­rea de patimi? Pentru ca aceasta inca nu este in sine vir­tute, ci numai pregatire pentru virtute, iar la curatirea de naravurile cele rele trebuie adaugata si agonisirea vir­tutilor”.

Asadar, este nevoie si de calea suisului, de calea desavarsirii duhovnicesti si a indumnezeirii:

„Iar dupa o asemenea curatire si nimicire a tot ce face necurate pu­terile noastre si dupa punerea acestora in buna randuiala, se cere si suis catre desavarsirile cele duhovnicesti si indumnezeire, pentru ca celor ce s-au abatut de la rau li se cuvine sa faca binele (Ps. 33, 14)”.

In lucrarea crestina sunt doua trepte: prima este cu­ratirea de pacat si de patimi, a doua — suisul catre desa­varsirile duhovnicesti si indumnezeirea. Hristos a venit nu doar ca sa refaca chipul stramosului cazut, ci ne-a dat porunca:

deci, fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ce­resc este desavarsit (Mt. 5, 48).

Tocmai implinirea acestei culmi a poruncilor este a doua treapta a lucrarii cresti­ne, despre care vorbesc Sfintii Parinti: indumnezeirea, asemanarea cu Dumnezeu dupa masura puterilor omenesti. Cea mai inalta treapta in acest suis este dragos­tea, pentru ca Dumnezeu este dragoste. Despre aceas­ta vorbeste Ioan Scararul, insa acelasi lucru il gasim si la alti asceti. De pilda, Fericitul Diadoh scrie:

„Pictorii incep prin a schita cu o singura culoare chipul omului, iar dupa aceea, punand treptat culoare peste culoare, in­fatiseaza chipul celui pe care il zugravesc asemenea cu acesta chiar pana la firele parului: si sfantul har al lui Dumnezeu la inceput reface in om prin botez trasatu­rile chipului dumnezeiesc, aducandu-l in starea in care era cand a fost zidit”.

Asadar, si aici vedem ca mai intai de toate se reface acest desen, trasaturile chipului dumnezeiesc, intorcandu-l pe om la starea dintru inceput, in care era cand a fost zidit — si tocmai asta este curatirea de patimi, in­toarcerea la frumusetea cea dintai, la Adam cel intai-zidit:

„…Iar cand va vedea ca noi poftim cu toata voia noastra frumusetea asemanarii dumnezeiesti si ca stam goi si fara frica in atelierul ei, atunci virtute dupa virtute facand sa infloreasca in suflet si din slava in slava inaltand chip

ul ei, ii va adauga trasaturile asemanarii dum­nezeiesti: si simtirea ne arata cum se rasfrang in noi trasaturile asemanarii cu Dumnezeu, iar desavarsirea ase­manarii o vom cunoaste din luminarea harului”.

sursa: http://artavizuala21.wordpress.com/2012/04/13/

Astfel, Fericitul Diadoh compara refacerea chipului dumnezeiesc din om cu o schita a unui pictor, iar asternerea culorilor peste aceasta schita — cu asemanarea cu Dumnezeu, cu dobandirea virtutilor crestinesti.

„Cand se face portretul cuiva, daca se adauga cea mai placuta dintre culori si cea mai trebuincioasa din trasaturi, il fac asemanator pana si la zambet cu cel pictat: si cand dum­nezeiescul har zugraveste in cineva dumnezeiasca asema­nare, luminoasa trasatura a dragostei, fiind adaugata, ara­ta ca trasaturile chipului dumnezeiesc au fost inaltate pe de-a-ntregul la frumusetea asemanarii cu Dumnezeu”.

Asadar, cea mai placuta dintre toate culorile si cea mai trebuincioasa dintre toate trasaturile in acest proces al indumnezeirii e dragostea, care, fiind adaugata la chi­pul omenesc, il face „asemanator pana si la zambet cu cel pictat”. Dragostea este cea mai mare si cea mai de pe urma virtute, rezultatul final al desavarsirii crestine. Daca este sa facem suma celor spuse pana acum, vom gasi ca, potrivit invataturii Sfintilor Parinti, calea crestinului are treptele urmatoare: lepadarea de lume, curatirea de patimi, suisul catre desavarsire, indumnezeirea.

Cea mai mare virtute, care sta pe cea mai inalta treap­ta a scarii acesteia, este dragostea, pentru ca Dumnezeu dragoste este.

La inceput suntem datori [a merge] pe calea lepadarii de lume, a refuzului de a sluji diavolului si a ascultarii de Dumnezeu, iar apoi a vietii dupa porunci. Suntem pusi de Dumnezeu in imprejurari care, cu ajutorul necazurilor si incercarilor, ne curatesc, si in aceste necazuri si incercari trebuie sa alergam la Dumnezeu rugandu-ne cu rugaciune insotita de plans, pentru ca plansul este „mahnirea inradacinata in sufletul ce se pocaieste”. Plansul de pocainta – iata ce ne elibereaza de pacat, de  patimi, de stricaciunea sufletului.

Sa cercetam acum epistolele sobornicesti ale Aposto­lilor, care sunt adresate nu unei Biserici anume, ci tutu­ror Bisericilor. Ştim care sunt epistolele acestea: o epistola soborniceasca a Apostolului Iacov, doua ale lui Pe­tru, trei ale lui Ioan Teologul si una a Apostolului Iuda. Scopul cuvantului meu de acum este sa arate ca si la Apostoli sunt deja schitate toate aceste elemente ale lu­crarii duhovnicesti, pe care le vedem la Sfintii Parinti. Şi nu numai atat: daca ne vom uita la ceea ce scrie Apos­tolul Iacov, mai intai de toate vom gasi la el inceputul acestei cai — lepadarea de lume, iar apoi lupta cu pacatul, ceea ce noi numim „curatirea sufletului de patimi“, intreaga epistola este indreptata impotriva pacatului si zugraveste prima parte a caii acesteia, despre care numai ce am vorbit.

Petru scrie deja nu doar despre pacat, ci si despre vir­tute. El spune ca trebuie nu numai sa ne curatim, ci si sa ne facem osteni ai virtutii, vorbeste despre ceea ce se numeste la Sfintii Parinti „indumnezeire” si suis la desavarsirea duhovniceasca:

adaugati la credinta voastra fapta buna, la fapta buna — cunostinta, la cunostinta — infranarea, la infranare — rabdare, la rabdare — buna credinta, la buna credinta — iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca – dragostea (2 Pt. 1, 5-7).

Şi el, ca si Sfintii Parinti, in­cheie cu dragostea, pentru ca Dumnezeu dragoste este – ea incununeaza calea desavarsirii duhovnicesti si duce la cea mai inalta treapta a indumnezeirii.

Ceea ce Petru inca abia da de inteles, Ioan descope­ra cu putere mare, fiindca Ioan vorbeste despre dragos­te ca despre incununarea caii lucrarii duhovnicesti. Iar contemporanii nostri, care palavragesc despre dragostea crestineasca, nu baga in seama conditia principala pen­tru ajungerea la ea.

Asadar, Apostolii ne arata aceeasi randuiala a lucrarii duhovnicesti pe care v-am aratat-o pe temeiul marturii­lor Sfintilor Parinti.

Sa cercetam epistola Apostolului Iacov, care face obiectul cuvantului nostru. Se spune ca lepadarea de lu­me este o nascocire a Sfintilor Parinti – dar ia uitati ce spune Domnul la Cina cea de Taina:

de va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau — dar intrucat nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea va uraste pe voi lumea (In. 15, 18-19).

Da, Imparatia lui Dumnezeu nu este din aceasta lume, ci de la Dumnezeu, Care este cea mai mare dragoste si cea mai inalta desavarsire. De aceea se si spune despre Apostoli:

si lumea i-a urat pe ei, fiindca nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume (In. 17, 14).

Cu putere mare vorbeste despre aceasta si Iacov. Es­te vrednic de luare-aminte faptul ca Apostolul Iacov a fost cel dintai episcop al Bisericii din Ierusalim – el carmuia intreaga Biserica a Iudeei. Faptul acesta da martu­rie despre data timpurie a scrisorii, intrucat presupune ca ea sa fi fost scrisa atunci cand crestinii erau cu precadere iudei; mai apoi au intrat in Biserica cei din nea­muri. Avem de-a face cu o epistola timpurie, si marea noastra bucurie este ca ea vorbeste despre lepadarea de lume.

Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata ­de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu (Iac. 4, 4).

El pune deodata in fata turmei sale problema: cu cine vrei sa fii prieten — cu lumea sau cu Dumnezeu? Daca-L alegi pe Dumnezeu, atunci in ce consta buna credinta pe cele dintai trepte ale vietii crestine?

Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatalui, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara pata din partea lumii (Iac. 1, 27).

Asadar, lepadarea de lume nu a fost nascocita nicide­cum de catre Sfintii Parinti – Domnul Insusi a vorbit despre ea, intelegand prin lume ceea ce trage catre pamant, si primul episcop al Ierusalimului — fratele Domnului – face din lepadarea de lume punctul de plecare al caii crestine.

De obicei se spune ca Apostolii nu faceau decat sa propovaduiasca invatatura crestina, fara sa fie cei ce calauzeau lucrarea duhovniceasca a turmei – aceasta insa nu corespunde adevarului.

In aceeasi epistola a lui Iacov se vorbeste nu numai despre invatarea si despre ascultarea Cuvantului. Apos­tolul cheama la implinire, la suisul faptuitor:

fiti, dar, plinitori ai cuvantului, nu doar ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva (Iac. 1, 22).

Iacov este cel dintai care da indrumarile acestea ascetice. Nu cel ce asculta si uita, ci acela care implineste cuvantul va fi fericit, potri­vit Apostolului. Toate acestea se afla in deplina potrivi­re cu ceea ce ne spun Sfintii Parinti. Aduceti-va aminte numai de Scara — calea suisului faptuitor.

Amintesc si cuvintele Apostolului Iacov in care se spune ca singura credinta nu mantuieste:

arata-mi cre­dinta ta din faptele tale, iar eu iti voi arata credinta mea din faptele mele. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci — insa si dracii cred, si se cutremura. Vrei dar sa inte­legi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este? (Iac. 2, 18-20).

„Vedeti”, spune Apostolul, „prin ce se poate indreptati omul? Prin credinta – da, prin credin­ta, insa nu prin credinta moarta, fiindca si dracii cred, si se cutremura, ci prin credinta care duce la fapte si, de asemenea, prin aceste fapte, care vin din credinta cres­tina vie”.

Asadar, nu avem nevoie doar sa ne lepadam de lume, ci si sa mergem pe calea suisului faptuitor, sa fim nu ascultatori uituci, ci implinitori ai legii lui Dumne­zeu. Şi atunci, pe care cale sa mergem? Pe calea de ca­re vorbesc Sfintii Parinti - calea ascultarii de voia lui Dumnezeu.

Noi stim ca Domnul

S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce (Filip. 2, 8),

in gradina Ghetsimani, desi L-a rugat pe Tatal:

treaca de la Mine paharul acesta, insa S-a lepadat de voia Sa: nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiesti, asa sa fie (Mt. 26, 39).

Şi noua ne-a poruncit sa ne rugam: „fie voia Ta”.

Crestinilor de curand veniti la credinta, Apostolul le spune:

supuneti-va, deci, lui Dumnezeu; stati impotriva diavolului, si el va fugi de la voi (Iac. 4, 7).

Daca vom apuca pe calea ascultarii, a implinirii voii lui Dumne­zeu, harul botezului va intra, ca sa zicem asa, in vigoa­re. Acum ni se pare ca daca ne-am botezat n-avem ce sa mai vorbim de pacat — asta e tot o nascocire de-a Parin­tilor. Apostolul Iacov insa, desi le scrie celor de curand veniti la credinta, celor care deja cred in Hristos si s-au botezat, nu se teme de asta si, intemeindu-se pe ceea ce a auzit de la Domnul Insusi, isi incepe povata astfel:

apropiati-va de Dumnezeu, si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, cei indoielnici (Iac. 4, 8).

Sfintii Parinti ne invata ca strabaterea caii crestine este insotita de ispite, de incercari care intaresc in noi cre­dinta si ne dezvolta rabdarea, care ne ajuta in lupta pe care o purtam cu pacatul pentru a ne curati sufletul.

In zilele noastre, multi presupun ca spusele Parintilor, care erau calugari, nu ne privesc pe noi, cei traitori in lu­me, nu in manastiri, ca de toate acestea nu au nevoie cei ce n-au facut legamantul lepadarii de lume. Dar iata cum isi incepe Apostolul Iacov epistola:

mare bucurie sa soco­titi, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite, stiind ca incer­carea credintei voastre lucreaza rabdarea (Iac. 1,2).

Pesemne va amintiti ce spune Ioan Scararul despre cele trei feluri de rabdare a ispitelor:

1) cu intristare,

2) fara intristare,

3) cu bucurie.

Iata invatatura despre ispita, din care se trage si invatatura despre rabdare, pe care o stiti de la Sfintii Parinti si care isi are radacina in Evanghelie, pentru ca Domnul spune:

intru rabdarea voastra veti mantui sufletele voastre (Lc. 21, 19).

Dar iata ce gasim la Apostolul Iacov:

drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, inde­lung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si ploaia tarzie. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat (Iac. 5, 7-8).

Şi incercarea credintei voastre, spune el altundeva, lucrea­za rabdarea (Iac. 1,3).

Sfintii Parinti spun ca pentru a ne desavarsi avem ne­voie nu numai sa ne ostenim si sa rabdam ispite, ci si sa avem rugaciune; iata, si Apostolul Iacov scrie:

este vre­unul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva vesel? Sa cante psalmi (Iac. 5, 13)

— iar psalmii sunt tot ruga­ciune, rugaciunea marelui Psalmist.

Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptu­lui (Iac. 5,16).

Deci, rugaciunea e lucrarea de temelie ce ne ajuta si in rabdare, si in incercari, si in patimiri.

Sa vedem acum ce-i cu invatatura despre patimi. Sfintii Parinti spun ca pacatul e stricaciunea si moar­tea sufletului. Apostolul lacov spune:

pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte (Iac. 1, 15).

Iata si aici invatatura despre pacat ca moarte; si cel care isi abate aproapele de la pacat invie un suflet ca­re e pe moarte sau a murit — asta acopera multe greseli.

Ascetilor nostri li se imputa adeseori chemarea la plans. „Pentru ce sa plangem?” Daca ai pacate, inseam­na ca trebuie sa plangi — plansul, zic Sfintii Parinti, este mahnirea inradacinata in sufletul ce se pocaieste. Iar la Apostol ce gasim?

Patrundeti-va de durere, intristati-va si jeliti; rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in in­tristare (Iac. 4, 9).

Da, daca doriti sa mergeti pe calea indumnezeirii, atunci curatiti-va:

curatiti-va mainile, paca­tosilor, si sfintiti-va inimile, voi, cei indoielnici (Iac. 4, 8).

Bagati de seama ca Iacov da o lista aproape completa a patimilor despre lupta cu care vorbesc Sfintii Parinti.

Ca sa nu va ingreunez prea tare, voi insira numai ca­teva.

Mai intai de toate, mania. Razboiul cu aceasta pati­ma a fost elaborat in mare amanuntime de catre Sfintii Parinti, si despre ea vorbeste si Apostolul care a fost cel dintai inainte-statator al Bisericii din Ierusalim.

Dupa aceea, el vorbeste despre o patima pe care o cunoastem la fel de bine din scrierile Sfintilor Parinti — despre multa graire si despre lupta cu limba proprie:

daca cineva socoteste ca este binecredincios, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, buna credinta a aces­tuia este zadarnica (Iac. 1, 26).

Şi in continuare:

daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul (Iac. 3,2).

Cu si mai multa putere graieste altundeva:

daca noi punem in gura cailor fraul ca sa ni-i supunem, ducem noi si trupul lor intreg. Iata, si corabiile, macar ca sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mi­ca incotro hotaraste vrerea carmaciului. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata, putin foc, si cat codru aprinde! (Iac. 3, 3-5)

- iar de aici vine si min­ciuna:

foc este si limba, podoaba a nedreptatii (Iac. 3, 6).

Exact la fel ne intalnim in epistola Apostolului Iacov si cu mentionarea altor patimi, care nu au fost nicide­cum nascocite de catre cei care s-au mantuit in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului (Evr. 11, 38), ci ca­re sunt in fiecare din noi, pentru ca nu pustnicilor, celor ce au fugit de lume, le scrie Apostolul.

Iata ce bine vorbeste Apostolul Iacov si in privinta osandirii:

nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate ori judeca pe fratele sau graieste de rau legea si judeca legea — iar daca judeci legea nu esti im­plinitor al legii, ci judecator (Iac. 4, 11).

Şi Sfintii Parinti ne previn mereu, amintind ca cel ce isi judeca aproapele se pune in locul Judecatorului Ceresc.

La fel si in privinta invidiei, patima care adeseori nu ii da pace omului nici in aceasta viata. Iacov scrie:

iar daca aveti gelozie amara si zavistie in inimile voastre, sa nu va laudati, nici sa nu mintiti impotriva adevarului, intelepciunea aceasta nu vine de Sus, ci este pamanteas­ca, sufleteasca, draceasca. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau (Iac. 3, 16).

El scoate in evidenta patimile a caror combatere sta la te­melia lucrarii duhovnicesti in prima parte a vietii cres­tine. Vreau sa va amintesc inca o data de scopul pen­tru care va spun toate acestea. Nu ati capatat aici nici o noutate, insa vreau sa va spun ca exista o singura lucrare crestina; ea nu a fost nascocita in secolul al V-lea sau al VII-lea, ci doar a fost lamurita mai indeaproape de catre Sfintii Parinti, Dascali ai bisericii si Pastori, potrivit ce­rintelor vietii. Apostolul Iacov ne descopera aceeasi cale — calea vrajbei cu lumea, calea impotrivirii fata de dia­vol si a supunerii fata de Dumnezeu, calea curatirii de pacat, calea ispitelor si a luptei, calea plansului pentru pacate.

Exista un singur crestinism, o singura invatatura crestina, care vine de la Domnul Insusi. Luati fie si numai rabdarea. Cand Domnul a pus-o la incercare pe femeia cananeeanca, pana si ucenicii s-au apropiat de El rugandu-L s-o miluiasca - asta, chipurile, din dragoste, insa de fapt fiindca se saturasera de strigatele ei. Şi cand El i-a raspuns din nou nu ca Mantuitor, ci cum i-ar fi raspuns orisicare iudeu din acele vremi:

nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor (Mt. 15, 26),

nu ne-a aratat oare prin asta ca avem neaparata nevoie de rabdare, ca si noi trebuie sa fim indelung-rabdatori in cererile noastre si smeriti, si atunci El, vazand smerenia noastra, va spune, cum i-a spus si ei:

mare este credinta ta; fie tie precum voiesti (Mt. 15, 28).

(Din: Sfantul Sfintit Mucenic Serghie Meciov, “Cum sa supravietuim duhovniceste”, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, 2008)

Legaturi:

Durerea altuia — durerea noastra

Asa ca, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti. (Galateni 6, 10)

Nu-L vom putea imita pe Hristos decat atunci cand vom starui sa le fim de folos semenilor nostri, sa-i ajutam si sa le indulcim pe cat posibil soarta; sa-i intarim pe cei slabi, sa aducem o raza de lumina intr-o viata traita in intuneric. Orice fapta de iubire sau de jertfire de sine ne apropie de Dumnezeu. Cei care ar avea nevoie de ajutorul nostru nu sunt greu de gasit, se intalnesc la fiecare pas, aproape ca nu trece zi de la Dumnezeu sa nu ne scoata in fata ocazia de a face un bine cuiva.

Dar, pentru a fi mereu gata sa folosim aceste ocazii, nu trebuie sa ne lasam coplesiti de propria noastra persoana. Celui ce se ocupa doar de sine, de grijile, de dorintele si de senzatiile sale i se ingusteaza atat de tare mintea, i se limi­teaza atat de mult orizontul, incat nu mai vede nimic din­colo de sine, trece nepasator pe langa suferinta altuia. Dim­potriva,cu cat este mai adanca rana din inima noastra, cu atat ar trebui sa devina mai sensibila, mai receptiva fata de suferinta altuia. Nu poate exista durere omeneasca pe care sa o consideram straina de noi. Sa ne simtim aproape de ori­ce durere, sa suferim cu cel ce sufera, „sa ne purtam unii al­tora poverile“, uitand de propria noastra povara.

***

Pricina de incercari si ispite

Si a fost in pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. (Marcu 1, 13)

Avem adeseori impresia ca Satana poate avea o mai mare putere asupra noastra cand suntem in mijlocul multimii decat in pustie, dar ne inselam. In Sfanta Scriptura se arata in mai multe randuri ca ispitele, incercarile, sunt mai puternice in pustie. Caderile oamenilor de seama s-au produs, de cele mai multe ori, in clipe de singuratate. Moise se dovedise puternic in fata lui Faraon; in pustie insa, rabdarea l-a tradat. Si David a cazut in ispita numai dupa terminarea luptei, cand s-a asezat sa se odihneasca. Este mult mai usor sa te indepartezi de pacat in prezenta unor martori, decat in singuratate. Principala sursa a incercarilor si ispitelor sunt gandurile care ne impresoara cu o putere pe care nu suntea in stare s-o biruim atunci cand ramanem singuri. De aceea Apostolul Pavel spune: “Pentru aceea luati armura lui Dumnezeu, pentru ca-n ziua cea rea sa fiti in stare sa tineti piept” (Efeseni 6,13).

Doamne, Tu singur esti Cel ce imi indrumi gandurile, fii mie ajutator in pustia mea! Acolo, in ceasurile de singuratate, am cea mai mare nevoie sa ma ajuti si sa ma aperi. Fa-ma sa simt, Doamne, ca numai sub pavaza Ta voi fi in siguranta! In clipele de incercare, de ispite, atunci cand nici o fiinta pamanteasca nu poate sa tina piept vrajmasului, stiu ca numai Tu o poti face. Tu, Cel fara de pacat, intinde-mi mana Ta, scoate-ma din pustia in care pribegesc: „Ca Tu insuti ai fost incercat, prin ceea ce ai patimit, si celor ce sunt in incercari le poti da ajutor” (cf. Evrei 2,18)!

***

Incercarea rodeste nadejde

Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incercare, iar incercarea, nadejde. (Romani 5, 3-4)

Pe masura ce trec anii, unul dupa altul, s-ar parea ca ar trebui sa devenim mai buni, mai vrednici. Chiar daca vom fi suferit dezamagiri in visele noastre, am inteles mai bine ce putem si ce nu putem face. Chiar daca entuziasmul din tinerete ne-a mai scazut, i-a luat locul o mai ferma stapani­re de sine; chiar daca ne-am mai pierdut din sensibilitate, am capatat alte calitati: puterea vointei, „pragmatismul”, o aplecare reala catre aproapele nostru. Chiar daca puterea fi­zica incepe sa ne paraseasca, sporeste puterea morala. Am mai putea spune ca necazurile nu ne sunt de niciun folos? Fireste ca nu! Prin ele am castigat mai mult decat am pier­dut, daca in timpul incercarilor am avut in noi duh de la Dumnezeu. „Necazul rodeste rabdare, iar rabdarea, incer­care, iar incercarea, nadejde“. Nadejdea in Cel ce ne-a tinut pana acum nevatamati ne va tine si de acum incolo, si ne va duce mai departe. Cel ce, prin incercarile prin care am tre­cut, ne-a invatat si ne-a pregatit inima nu numai pentru noi incercari, ci si pentru noi bucurii. Altele decat cele de ca­re am avut parte din copilarie si pana acum; mai profunde, mai luminoase, al caror sens il intelegem pe an ce trece tot mai mult.

Cum dobandim rabdare?

Fiindca toate cate mai-nainte s-au scris, spre invatatura noastra s-au scris, ca prin rabdarea si mangaierea Scripturilor sa avem nadejde. (Romani 15, 4)

Cum sa dobandim rabdare? Dumnezeu stie cat de greu ne este noua, oamenilor slabi si pacatosi, sa fim intotdeauna rabdatori. Putem dobandi rabdare prin credinta in Tatal nostru ceresc, Care se numeste pe Sine „Dumnezeul rabdarii si al mangaierii“ (Romani 15, 5). Rugati-va sa va trimita Duhul Sau cel Sfant, iar Acesta va va da rabdare. Va va mangaia, va va intari in neputintele voastre.

Mantuitorul ne-a fagaduit ca Il va trimite celor ce-L vor dori pe Mangaietorul, Duhul Sfant, Duhul Iubirii, Duhul blandetii si al rabdarii. Rugati-va ca Domnul sa puna rabdare in inima voastra, sa faca din voia voastra voia Sa, sa supuna Siesi toata fiinta voastra. Atunci vi se vor deschide ochii intru cunoasterea adevarului, veti intelege Scriptura, veti gasi in ea fagaduielile neindoielnice despre mantuirea voastra si a intregii omeniri. Atunci, cu harul Sfantului Duh, veti cunoaste cum se indeplinesc in voi insiva fagaduielile si tot in voi insiva rabdarea va face „lucrare desavarsita” (Iacov 1, 4), iar nadejdea va deveni realitate.

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Din aceeasi carte:

Legaturi:

CE SA FACEM CAND NE ATACA DEMONII?

Despre vise si vedenii

[Despre ganduri si inselare - Sfantul Siluan Athonitul]

„Daca vezi o lumina inlauntrul sau in afara ta, nu te incre­de in ea, daca impreuna cu lumina nu simti in tine zdrobire [de inima] pentru Dumnezeu, nici iubire pentru aproapele; dar nici nu te teme, ci smereste-te si lumina va pieri[1].

Daca vezi vreo vedenie sau un chip sau ai un vis, nu te incre­de in aceasta pentru ca, daca este de la Dumnezeu, Domnul te va face sa intelegi aceasta. Daca n-a cunoscut dupa gust pe Duhul Sfant, sufletul nu poate intelege de unde anume vine vedenia. Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata ameste­cata cu slava desarta si dupa aceasta se recunoaste inselarea.

Parintii zic ca, daca o vedenie e pricinuita de vrajmasul, sufletul simte tulburare. Dar numai sufletul smerit si care nu se socoteste pe sine vrednic de vedenii simte tulburare sau frica la lucrarea vrajmasului; iar omul mandru si cazut in slava desarta nu poate incerca nici frica, nici tulburare, fiind­ca el vrea sa aiba vedenii si se socoteste pe sine vrednic de aceasta si de aceea vrajmasul il inseala usor.

Ii rog fierbinte pe toti oamenii: Sa priveghem cu pocainta si atunci vom vedea mila Domnului. Dar pentru cei ce au ve­denii si se incred in ele, ma rog sa inteleaga ca din aceasta se arata in ei mandria si, impreuna cu ea, dulceata tulbure a slavei desarte, in care nu este pocainta unui duh smerit si aici e toata nenorocirea, pentru ca fara smerenie nu putem birui pe vrajmasi.

Eu insumi am fost amagit de doua ori. Prima data, vrajmasul mi-a aratat o lumina si un gand mi-a spus: «Primeste-o! E ha­rul». A doua oara, am primit o vedenie si am suferit mult pentru ea. Era la sfarsitul privegherii, cand se canta: «Toata suflarea sa laude pe Domnul», si am auzit cum imparatul David in cer can­ta laude lui Dumnezeu. Stateam in strana si mi se parea ca nu mai era nici acoperis, nici turla si ca vedeam cerul deschis. Am vorbit de aceasta cu patru barbati duhovnicesti, dar nimeni nu mi-a spus ca vrajmasul isi batea joc de mine. Eu insumi cre­deam ca demonii nu pot slavi pe Dumnezeu si ca, prin urmare, aceasta vedenie nu era de la vrajmasul. Inselaciunea slavei desarte ma tinea in gheare si iarasi am ajuns sa vad demoni.

Atunci am cunoscut ca eram inselat si am descoperit totul parintelui meu duhovnicesc si i-am cerut sa se roage pentru mine; si pentru rugaciunile lui acum sunt mantuit si rog tot­deauna pe Domnul sa-mi dea duhul smereniei. Şi daca as fi intrebat: «Ce ti-ai dori de la Dumnezeu, ce dar?», as raspunde: «Duhul smereniei care bucura pe Domnul mai mult decat toate». Pentru smerenia sa, Fecioara Maria s-a facut Maica lui Dumnezeu si este preamarita mai mult decat toti in cer si pe pamant. Ea s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu: «Iata, roaba Domnului» [Luca 1, 38], a spus ea; si noi toti trebuie sa imitam pe Sfanta Fecioara.

Cand plangem pentru pacate si smerim sufletul nostru, atunci n-avem vedenii si sufletul nostru nu le doreste, dar cand parasim plansul si smerenia, atunci putem fi atrasi de ele.

Sufletul smerit nu are vedenii si nici nu le doreste, ci se roaga cu mintea curata lui Dumnezeu; dar o minte cazuta in slava desarta nu va fi curata de ganduri si de inchipuiri[2] si poate ajunge pana acolo incat sa vada demoni si sa vorbeasca cu ei. Cine vorbeste cu demonii isi intineaza mintea, dar min­tea celui ce ramane in rugaciune e luminata de Domnul.

Cel stapanit de slava desarta sau se inspaimanta de de­moni, sau se aseamana lor; dar nu trebuie sa ne inspaimantam de demoni, ci de slava desarta si trufie, caci prin ele se pierde harul.

Daca vezi cu mintea demoni, smereste-te si sileste-te sa nu-i vezi si mergi degraba la duhovnic. Spune totul duhovni­cului si atunci Domnul te va milui si vei scapa de inselare. Dar daca crezi ca stii mai multe in privinta vietii duhovni­cesti decat duhovnicul tau si daca la marturisire nu-i spui ce ti s-a intamplat, atunci pentru mandria aceasta va fi ingaduit unei inselari sa puna stapanire pe tine spre povatuire.

Daca ti se intampla sa vezi demoni, nu te inspaimanta, ci smereste-te, si demonii vor pieri; dar daca te stapaneste frica, nu scapi de nenorocire. Fii curajos. Adu-ti aminte ca Domnul te priveste sa vada daca-ti pui nadejdea in El. Domnul iubeste sufletul curajos si intelept, iar daca in noi nu este nici una, nici alta, trebuie sa le cerem de la Domnul si sa ascultam de duhovnici: in ei viaza harul Duhului Sfant. Indeosebi omul a carui minte e stricata de lucrarea demonilor nu trebuie sa se increada in sine insusi si in ei, ci sa asculte de duhovnic.

Daca incepi sa te rogi lui Dumnezeu si demonul sta impotri­va ta si nu-ti ingaduie sa te inchini, smereste-te si spune: «Nimeni nu e mai rau decat mine pe pamant», si in acel ceas de­monul va pieri; ei se tem tare de smerenie, de strapungerea ini­mii si de marturisirea sincera. Sufletul inchis in sine nu se des­chide parintelui duhovnicesc si cade in inselare. Vrea sa dobandeasca cele inalte, dar aceasta este o dorinta draceasca.

Omul cade in inselare fie din lipsa de experienta, fie din mandrie. Daca e din lipsa de experienta, Domnul ne va tamadui degraba; dar daca e din mandrie, atunci sufletul va suferi multa vreme pana cand se va fi invatat smerenia, si abia atunci il va tamadui Domnul.”

(Sfantul Siluan Athonitul)

***

„In legatura cu visele, eu nu pot sa merg mai departe decat Sfantul Ioan Scararul.[3] Dupa Parintii Bisericii, atitudinea cea mai buna este sa nu crezi. Pentru a ne face sa credem in viziuni­le noastre, vrajmasul poate, efectiv, sa nasca vise care se reali­zeaza in viata cotidiana. E mai bine sa fim foarte prudenti. E su­ficienta o delasare si iluzia e acolo, cu toate pericolele ei. Noi avem cuvantul lui Hristos si al Apostolilor si ne este suficient.

Drumul catre contemplare si dumnezeiasca dragoste este unul singur: pocainta (ea consta in frica lui Dumnezeu, cainta pentru pacate si nazuinta ca, dupa putere, sa nu mahnim pe Dumnezeu prin repetarea gresalelor de care ne caim). Iar daca lui Dumnezeu Ii va fi placut sa rapeasca pe om la vede­nie, aceasta tine numai de judecata si de binevoirea Sa catre cel ce se pocaieste; noi nici un gand nu ar trebui sa ingaduim in aceasta privinta, nici dorire, caci insasi dorirea noastra, du­pa cuvantul Sfantului Issac Sirul, este prima piedica spre a ajunge la vedenie.

Un singur lucru am cunoscut, ca omul nu trebuie niciodata sa nazuiasca spre vedenie, spre contemplare, spre inalte iz­banzi – toate acestea sunt calea inselarii.

Trebuie sa ne asumam pravila: a nu nazui catre vedenie (si contemplare) pana si in vremea vedeniei. Singura contem­plare si vedenie catre care trebuie sa nazuim din toata puterea este vederea pacatului propriu, mai mult nu ne trebuie pentru a ne mantui. Fireste, se subintelege cainta pentru pacatul va­zut.[4]“

(Arhimandritul Sofronie)

***

“Nu trebuie sa te increzi in vise, chiar daca se adeveresc in­tr-o oarecare masura, pentru ca sunt numerosi cei care au cazut in amagire deoarece au crezut in vise. Staretul Theosterictos, om plin de intelepciune si autor al Paraclisului Maicii Domnu­lui, a crezut in vise si a cazut atat de adanc in amagire, incat s-a pierdut!”

(Staretul Leonid de la Optina)

***

„Am auzit ca, de se arata cuiva un vis de trei ori, e semn ca el este adevarat. Asa este, parinte?

Nu-i asa. Nu trebuie crezut niciunui astfel de vis. Caci ce­ea ce s-a aratat cuiva vreodata prin minciuna, poate sa faca aceasta si de trei ori si de multe ori. Nu te lasa deci batjocorit, ci ia seama la tine, frate.”

([Sf. Varsanufie cel Mare], Filocalia XI)

***

“Printre fiii duhovnicesti ai parintelui Sava era si un diacon roman. Era inca tanar si vietuia in liniste in pustia din jurul micului schit Sfanta Ana.

„Parinte - i-a zis diaconul parintelui Sava intr-o zi, foarte intristat -, rogu-te sa nu uiti s-o pomenesti pe mama mea la Liturghie. A murit acum trei zile.”

Aceste cuvinte i s-au parut parintelui Sava a fi dovada unei biruinte a diavolului. „Batranul” cu discernamant nu s-a tulburat. Aici, vrajmasul, se gandea el, face ceva urat. Viclea­nul! Nu se da inapoi de la nimic pentru a insela si a intuneca zidirea lui Dumnezeu.

Fara sa-si arate ingrijorarea, a incercat sa patrunda putin mai adanc in problema.

„- Copilul meu, spune-mi mai multe despre asta. Maine e a treia zi de la moartea mamei tale – ceea ce inseamna ca a murit alaltaieri. Şi a murit in Romania. Cum ai putut afla de moartea ei in doua zile?

A urmat o clipa de tacere.

- Cum? Cum am aflat? - a inceput cu sfiala diaconul. Pai, mi-a spus el…

- Cine ti-a spus?

- Ingerul meu pazitor mi-a spus.

- Ingerul tau pazitor? Ti-ai vazut ingerul?

- Mi s-a dat sa-l vad; nu doar o data sau de doua ori, asta se intampla de doi ani. Mi se arata si e alaturi de mine la rugaciune. Cantam Acatistul impreuna, facem metanii si avem convorbiri duhovnicesti…”

Acesti „doi ani” l-au indurerat foarte mult pe parintele Sava. Doi ani de amagire demonica nu sunt o problema usoara. Sa-l lasi pe vrajmas sa lucreze netulburat la propria ta distru­gere, timp de doi ani, este intr-adevar dureros:

„- Şi de ce, copilul meu, nu mi-ai spus nimic in tot acest timp?

- Ingerul mi-a spus ca nu e nevoie!”

Parintele Sava a inteles ca avea de dus o lupta mare. Mai intai trebuia sa-l convinga pe sarmanul diacon ca nu i se arata un inger, si apoi sa fie gata sa infrunte mania demonului. „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si mantuieste-ne pe noi”, se ruga el in taina, din adancul inimii.

„- Copilul meu, esti sigur ca cel ce ti se arata este inger?[5]

- Sunt absolut sigur, preacuvioase parinte. Cu adevarat ne rugam impreuna si facem mii de matanii in fiecare zi. Vorbim despre viata viitoare si despre rai. Este ingerul meu pazitor.”

Diaconul parea neclintit in aceasta convingere, totusi, avea incredere si in de-Dumnezeu-luminatul sau „batran”, lucru care l-a determinat sa se mai gandeasca.

„- Dar - a zis el – cum poate demonul sa ma incurajeze la rugaciune? Diavolul lupta impotriva celor ce se roaga.”

In cele din urma s-au inteles sa-l incerce pe „ingerul pazitor.”

„- Indata ce va veni la tine - a zis parintele Sava - roaga-l sa spuna «Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara, bucura-te» si sa faca semnul Crucii.”

Dar n-a fost atat de simplu. Dupa ce ai fost invaluit in amagire de cel rau timp de doi ani de zile, atunci chiar si ochii si urechile iti sunt inselate. Te poate face sa-ti inchipui ca auzi „Nascatoare-de-Dumnezeu, Fecioara” si ca vezi sem­nul Crucii.

La urmatoarea vizita, diaconul a spus duhovnicului cu o bucurie launtrica ascunsa:

„- Cuvioase parinte, totul s-a intamplat precum ai spus. Este un inger al lui Dumnezeu, ingerul meu pazitor. A spus «Nas­catoare-de-Dumnezeu, Fecioara» si a facut semnul Crucii.”

Parintele Sava a inteles foarte bine acest lucru – doi ani in slujba vicleanului vrajmas nu puteau fi zadarniciti usor, insa, chiar daca diavolul stia multe viclesuguri, el nu putea sa in­treaca intelepciunea lui Dumnezeu care stralucea in de-Dumnezeu-purtatorul „batran.” Acesta s-a intors catre diacon:

„- Asculta aici, copilul meu! Fii cu bagare de seama -vom mai face o ultima incercare, care va lamuri problema. Ingerii lui Dumnezeu pot sa stie orice, pentru ca le descopera Dumnezeu. Dar demonii nu pot, si multe lucruri le sunt as­cunse. Esti de acord?

- De acord.

- Daca esti de acord, fii atent ce trebuie sa faci. Chiar acum ma voi gandi la ceva – si s-a gandit la ceva impotriva diavolului - si voi lasa acest gand ascuns in mintea mea. In seara asta, roaga-l pe inger sa-ti spuna la ce m-am gandit. Daca-ti raspunde corect, atunci el este, fara indoiala, de la Dumnezeu. Sa vii sa-mi spui ce s-a intamplat.”

Intorcandu-se la „coliba” sa, diaconul avea un sentiment de neliniste si o presimtire neplacuta. In acelasi timp insa se minuna de excelenta idee a batranului. Acum intreaga poves­te va trece printr-un moment hotarator.

In noaptea aceea, cand diaconul i-a cerut ingerului sa re­zolve problema, fata lui luminoasa de inger i-a fost brazdata de o usoara tulburare. Parea ca se afla in incurcatura.

„- Dar, iubitul meu parinte, de ce te intereseaza pe tine, care esti un om superior, gandurile unui muritor? Te injosesti pe tine insuti – este o dorinta nedemna. Nu vrei mai bine sa-ti arat in seara asta iadul si raiul sau slava Maicii Domnului?

Insa, diaconul, care incepuse sa banuiasca ceva, a staruit:

- Fac ascultare fata de duhovnicul meu. Spune-mi la ce s-a gandit.”

Ingerul o sucea si o invartea, incercand sa schimbe vorba, insa diaconul il intorcea cu insistenta la subiect. In plus, aceasta eschivare nu facea deloc impresie buna.

„- Trebuie sa-mi spui la ce s-a gandit duhovnicul. E un lu­cru simplu. Nu stii?

- Ai grija, diacone. Cu acest moft esti in primejdie de a pierde bunavointa mea.

- Nu stiu, eu te intreb ceva usor. Pentru ultima data te in­treb: stii sau nu stii la ce s-a gandit parintele Sava?”

In clipa aceea si-a lepadat infatisarea stralucitoare si a luat o forma infricosatoare. Scrasnea din dinti si urla cu o voce de fiara salbatica turbata:

„- Esti pierdut, ticalosule! Maine pe vremea asta vei arde in focul iadului! Te vom chinui si te vom distruge!”

Dupa acestea diaconul a ramas singur, singur si daramat. Toata dulceata celor doi ani de vedenii pe care le avusese nu putea acoperi durerea de acum. Daca n-ar fi fost sprijinit de rugaciunile duhovnicului sau, care in acel moment priveghea si se ruga pentru el, si-ar fi iesit din minti. Abia dupa cateva ore a putut sa se adune si sa stea in picioare. Nu mai putea ra­mane in coliba. Nu se mai simtea in siguranta nicaieri decat numai langa duhovnicul sau. Tot timpul ii rasuna in urechi amenintarea: «Maine pe vremea asta vei fi in iad.» Groaza i-a patruns pana in maduva oaselor.

A reusit sa ajunga la „coliba” Invierii. S-a agatat de rasa «batranului» si nu-i mai dadea drumul nici macar o clipa. Chiar si atunci cand „batranul” era nevoit sa doarma putina vreme, diaconul cel ingrozit se afla langa el!

„- Nu te teme, copilul meu. Linisteste-te.

- Cum sa nu ma tem, parinte, cand ceasul se apropie? Vai, ceasul cand ma vor lua e aproape! Oh! Se apropie ceasul cand ma vor lua, Hristoase al meu, scapa-ma!”

Şi, intr-adevar, la ora stabilita duhurile rele au navalit cu violenta. Strigate de groaza si disperare se auzeau din gura diaconului:

„- Scapa-ma, parinte! Sunt pierdut, ma iau cu ei! Sca­pa-ma!”

Parintele Sava a cazut cu fata la pamant si s-a rugat Dom­nului cu durere si lacrimi sa miluiasca pe robul Sau si sa certe pe demonii cei rai. Rugaciunea lui a fost ascultata si nefe­ricitul diacon a fost salvat «din gura leului».

Astfel s-a incheiat tragedia – o tragedie foarte instructiva, intr-adevar, vedeniile si aparitiile ascund multe primejdii! Atunci cand nu descoperim la spovedanie intreaga noastra lu­me interioara, vrajmasul poate face cu noi tot ce ii place. Cat de pretios e un duhovnic iscusit!

Dar povestea inca nu s-a terminat: Cu timpul, cu ajutorul povetelor parintelui Sava, diaconul s-a linistit. Viata lui du­hovniceasca a evoluat normal. Mai tarziu a fost hirotonit pre­ot si s-a distins mereu prin evlavia sa. Cu toate acestea, anii de inselare demonica au lasat urme neplacute. Vedeti, diavo­lul dobandise un anumit drept asupra lui. Oare degeaba ii oferise acele vedenii incantatoare? Astfel, chiar daca venise la Sfantul Munte din tinerete si crescuse intr-un mediu inge­resc – cum se zice – a fost chinuit tot restul vietii sale de fe­lurite si grele ispite. Toti parintii cei cu discernamant au va­zut in acestea urmele celor doi ani de colaborare cu ingerul inchipuit”.

(Duhovnicul Sava, [din “Darurile Sfantului Duh”, editura Sophia, 2006])

Smerenia

• “Fericiti sunt acei oameni care au reusit sa imite pamantul cel smerit care, desi este calcat de toti, totusi ii tine pe toti cu dragostea sa si-i hraneste cu afectiune ca o mama buna, el, care a dat si materie pentru trupul nostru la creatie. El primeste cu bucurie orice i-am arunca, de la roade bune pana la gunoaie necurate, pe care le transforma fara zgomot in vitamine si le ofera cu imbelsugare, neincetat, prin roadele sale, oamenilor buni si rai.
• Omul smerit, porecum se vede, este cel mai puternic din lume, deoarece biruieste, dar si ridica cu multa usurinta multa greutate straina cu contiinta sa neimpovarata de nici un pacat. Desi traieste dispretuit si nedreptatit pentru pacate straine, pe care si le insuseste cu dragoste, launtric insa simte cea mai mare bucurie din lume, pentru ca este defaimat de aceasta lume desarta. Ocarile, nedreptatile si altele de acest fel sunt cele mai bune bisturie pentru cei care au gresit, caci cu ele se curata ranile vechi. Insa pentru cei care nu au gresit, ele sunt cutite de calau. Unii ca acestia daca le primesc cu bucurie pentru dragostea lui Hristos, sunt numarati impreuna cu mucenicii.
• Cei inaintati in varsta, care nu primesc ocarile si observatiile aspre ca sa se tamaduiasca sau sa ia plata (cand nu sunt vinovati), sunt mai fara minte decat pruncii, care nici nu vor sa auda de doctor, deoarece se tem de injectii si de aceea rabda continuu febra si tusea.
• Mai multa recunostiinta trebuie sa aratam celor ce ne-au ocarat si ne-au scos spinii sufletului nostru, decat celor ce ne-ar fi sapat in dar ogorul si ne-ar fi descoperit necunoscuta noastra vistierie ascunsa.
• Nu foloseste sfaramarea genunchilor cu nenumarate metanii celui ce nu-si sfarma in acelasi timp si fata sa cu smerenia, cu pocainta launtrica.
• Cel care cere smerenie de la Dumnezeu, dar nu primeste pe omul pe care i-l trimite ca sa-l smereasca nu stie ce cere, deoarece virtutile nu se cumpara ca alimentele de la bacanie, cate kilograme voim, ci ne trimite Dumnezeu oameni ca sa fim pusi la incercare, sa lucram virtutea, sa o dobandim si astfel sa ne incununam.
• Cel care se pleaca cu smerenie si primeste loviturile de la ceilalti se vindeca de propriile sale umflaturi, se infrumuseteaza duhovniceste ca un inger si astfel incape pe poarta cea stramta a raiului.
• Fericit este omul acela ce si-a curatit umflaturile sale si merge pe calea Domnului cea cu scarbe purtand in spate greutate straina (clevetiri, ocari si celelalte) si lasandu-i pe semeni sa-i impleteasca cununi nevestejite prin defaimari. Iar aceasta dovedeste smerita cugetare, care nu cerceteaza ce zic oamenii, ci ceea ce va spune Dumnezeu in ziua Judecatii.
• Cel care incearca sa dea explicatii celui iubitor de judecata sau celui putin la minte si are pretentia de a afla intelegere de la ei, dovedeste ca nici el insusi nu este bine, deoarece cel pervers este mai rau decat cel putin la minte, pentru ca mintea lui este intunecata de rautate si egoism.
• Insa cei care au smerenie au si bunatate si iluminare dumnezeiasca si nu se poticnesc niciodata de cursele celui viclean in calatoria lor duhovniceasca.
• De cele mai multe ori noi insine pricinuim cele mai multe ispite atunci cand ne amestecam in treburile altora, adica atunci cand vrem sa ne inaltam pe noi insine. Nimeni nu urca la cer printr-un urcus lumesc, ci prin cel duhovnicesc. Cel ce merge pe jos calatoreste intotdeauna in siguranta si nu cade niciodata.
• Cel ce nu se sfatuieste in calatoria sa duhovniceasca incurca drumurile, se osteneste mult si intarzie. Daca nu se va smeri ca sa intrebe, chiar si mai tarziu, cu greu va ajunge la destinatia sa. Pe cand cei care se sfatuiesc calatoresc odihniti, cu siguranta, sunt acoepriti de harul lui Dumnezeu si se lumineaza, pentru ca se smeresc.
• Cei care au ganduri bune si se misca cu simplitate isi marturisesc toate gandurile lor si, din multa lor smerenie, cred ca nu au nici un bine, desi se nevoiesc cu marime de suflet. Unii ca acestia ascund inlauntrul lor cea mai mare comoara duhovniceasca, pe care nici ei nu o cunosc, nici ceilalti oameni si astfel nu este risipita nici de ei insisi, nici nu este furata de altii.
• Daca se smereste cineva inaintea omului smerit si sensibil se foloseste mult, in timp ce daca te smeresti inaintea omului care dispretuieste smerenia, cerandu-i sfat sau spunandu-i neputintele tale, il faci mai mandru si mai nerusinat.
• Omul care nu are smerenie si ganduri bune este plin de indoieli si semne de intrebare. Si deoarece este mereu chinuit, la inceput are nevoie de un staret cu multa rabdare, care sa-i dea continuu explicatii, pana ce i se va curata mintea si inima ca sa poata vedea curat.
• Omul smerit si binevoitor, fiindca are curatie sufleteasca si liniste launtrica si exterioara, are si profunzime duhovniceasca putand astfel sa prinda intelesul adanc al ratiunilor dumnezeiesti. Unul ca acesta se foloseste mai mult, deoarece i se mareste credinta prin trairea tainelor lui Dumnezeu.
• Cel mandru, pe langa faptul ca este intunecat, este mereu tulburat atat inlauntru, cat si la exterior si din pricina usuratatii egoismului sau ramane intotdeauna la suprafata lucrurilor neputand inainta in adanc, unde se afla margaritare dumnezeiesti, ca astfel sa se imbogateasca duhovniceste”.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Epistole“, Editura Evanghelismos)

Legaturi:

12 iulie 1994 – mutarea in cetele sfintilor a Cuviosului Paisie

Vezi si:

In zilele noastre diavolul secera

Marturisirea taie drepturile diavolului

Cel putin sa mearga oamenii la un duhovnic sa se marturiseasca, spre a se indeparta inraurirea diavoleasca de la ei, ca sa poata gandi putin. Acum nu pot nici macar gandi din pricina influentei diavolesti. Pocainta, marturisirea taie drepturile diavolului. Cu putin timp mai inainte ^* [^* Nota ed.: Aceasta s-a spus in iunie 1985. Batranul locuia atunci la chilia Panaguda] a venit in Sfantul Munte un vrajitor si a ingradit in tarusi si plasa o portiune de teren aproape de Coliba mea. Daca trecea pe acolo unul nemarturisit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat. Dupa aceea vrajitorul a venit la Coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se impartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapanire. Face numai putin “ham-ham“, ca un caine ce nu are dinti. Insa asupra unuia ce nu e credincios si ii da drepturi, are mare stapanire. Il poate omori; are dinti si il sfasie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapanirea diavolului asupra lui.

Chiar si cand moare cineva si este pregatit urcarea sufletului la cer este ca alergarea unui tren dupa care alearga unii caini latrand “ham-ham”, iar altii latra inaintea lui, calcand chiar cate unul. Dar daca nu este pregatit, este ca si cum s-ar afla intr-un tren care nu poate alerga cu viteza, deoarece ii sunt stricate rotile, ii sunt deschise usile, iar cainii intra inauntru si chiar musca pe vreunii.

Cand diavolul a dobandit drepturi mari asupra omului si-l stapaneste, atunci trebuie sa se gaseasca mijlocul ca sa-i taie drepturile. Altfel, oricata rugaciune ar fac ceilaiti, diavolul nu pleaca. Il secatuieste pe om. Preotii citesc exorcisme, si in cele din urma plateste tot omul, caci este chinuit mai mult de diavol. Trebuie sa se pocaiasca omul, sa se marturiseasca, sa taie drepturile ce le-a dat, si dupa aceea va pleca diavolul; altfel se va chinui. O zi, doua zile, saptamani, luni, ani, i se citesc exorcisme, dar diavolul nu pleaca, pentru ca i s-au dat drepturi.

 Diavolul nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu

- Parinte, cum se face ca sunt stapanit de patimi?

- Omul, daca da drepturi ispitei, este stapanit de patimi. Ceea ce vrea Dumnezeu, lucru care este si spre folosul tau, este sa arunci in mutra diavolului toate patimile. Adica sa intorci impotriva lui mania, invidia, etc. Sau, cel mai bine, vinde-ti patimile lui aghiuta si cu banii pe care ii iei de la el, cumpara-ti pietre, ca sa le arunci in el, ca sa nu se apropie de tine. De obicei noi oamenii dam prilejuri, fie din neatentie, fie cu gandurile de mandrie, si ingaduim diavolului sa ne faca rau. Chiar si un gand sau un cuvant il poate exploata aghiuta. Imi aduc aminte, era o familie foarte armonioasa. Odata barbatul a inceput sa spuna femeii: “O sa ma despart de tine”. Dar si femeia spunea la fel barbatului ei. Spuneau asta in gluma. Dar ispita a exploatat aceasta si a creat o mica situatie intre ei, si erau gata sa se desparta, negandindu-se nici la copii, nici la nimic altceva. Din fericire au aflat un duhovnic si le-a vorbit: “Pentru prostia asta sa va despartiti?” – le-a spus el. Si astfel si-au venit in sine.

Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, il lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au “specializare”. Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa inchidem usile si ferestrele – simturile – sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sunt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si iti va face pagube. Diavolul intra in om, cand exista noroi in inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu. Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cand nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are in inima curata si smerita? Daca vedem insa casa noastra – inima noastra – ca este casa veche si vrajmasul locuieste in ea, trebuie indata s-o daramam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cand pacatul se invecheste in om, diavolul, fireste, dobandeste mai multe drepturi.

- Parinte, atunci cand un om a dat drepturi ispitei adica a trait cu nepasare, si vrea sa puna o randuiala in cele ale lui, sa inceapa sa traiasca cu atentie, il razboieste aghiuta?

- Atunci cand se intoarce unul ca acesta, ia putere de la Dumnezeu, iluminare si mangaiere dumnezeiasca spre a pune inceput. Dar de cum incepe nevointa, vrajmasul ii aduce razboi puternic. Atunci e nevoie de putina ravna. Altfel, cum se vor dezradacina patimile? Cum se va face dezbracarea de omul cel vechi? Cum va pleca mandria? Astfel pricepe omul ca singur nu poate face nimic, si cere cu smerenie mila lui Dumnezeu si vine smerenia. La fel se intampla si atunci cand cineva vrea sa taie un obicei rau, de pilda, tigara, drogurile. La inceput simte o bucurie si le arunca. Apoi vede pe ceilaiti – de pilda – cum fumeaza, si are razboi puternic. Daca il biruieste, intoarce spatele vrajmasului fara greutate. Trebuie sa ne nevoim putin. Aghiuta isi face treaba lui. Noi sa nu ne facem treaba noastra?

Sa nu incepem discutii cu aghiuta

Toti avem patimi mostenite, dar acestea nu ne vatama. Esta ca si cum unul se naste, de pilda, cu o alunita pe fata. Asta ii pricinuieste si frumusete; dar daca cineva o zadaraste, ii poate pricinui si cancer. Sa nu lasam pe diavol sa ne zadareasca patimile. Daca il vom lasa sa ne zadareasca slabiciunea noastra, ne va pricinui “cancer”.

Trebuie sa avem noblete duhovniceasca, sa dispretuim pe diavolul si toate telegramele lui viclene – gandurile – si sa nu incepem a discuta cu el. Toti judecatorii de s-ar aduna nu vor putea sta impotriva unui diavolas mic. Ca sa taiem legaturile cu diavolul si sa evitam ispitele ajuta mult sa taiem discutiile cu el. Ni se intampla ceva? Ne-au nedreptatit? Ne-au scarbit? Sa cercetam daca am gresit. Daca n-am gresit, avem plata. Nu mai e nevoie de continuare. Cine continua sa discute cu aghiuta, acesta ii brodeaza dantela (Nota ed.: Adica aghiuta ii da omului o lucrare fina de mana. Ii baga ganduri ca se se ocupe numai cu ele si sa fie tulburat, incat sa nu poata lucra duhovniceste , si astfel il slabeste.) si il rascoleste. Il face sa le cerceteze cu dreptul lui aghiuta si il salbaticeste.

Imi aduc aminte ca atunci cand au plecat italienii, au lasat in corturile lor gramezi de grenade, iar praful de pusca era coline intregi. Oamenii au mers si au luat corturile. Copiii se jucau cu grenadele si cati, saracii de ei au murit. Sa se joace cu grenadele! Asadar sa ne jucam cu diavolul?

Diavolul este slab

- Parinte, imi spune gandul ca diavolul, mai ales in zilele noastre, are multa putere.

- Diavolul are rautate si ura, nu putere. Dragostea lui Dumnezeu este Atotputernica. Satana incearca sa para atotputernic, dar nu reuseste. Pare puternic, dar este cu desavarsire slab. Multe planuri ale sale de distrugere se strica inainte de a incepe sa se realizeze. Ar lasa vreodata un tata foarte bun niste haimanale sa-i bata copiii?

- Parinte, ma tem de diavoli.

- De ce sa te temi? Diavolii nu au nici o putere. Hristos este Atotputernic. Ispita este putreda. Nu porti cruce? Armele diavolului sunt slabe. Hristosul nostru ne-a inarmat cu Crucea Sa. Numai cand lasam armele cele duhovnicesti, atunci vrajmasul are putere. Un preot ortodox a aratat o cruciulita mica unui vrajitor si a facut sa se cutremure diavolul pe care acela il chemase cu vrajile lui.

- De ce se teme atat de mult de Cruce?

- Pentru ca atunci cand Hristos a primit scuiparile, palmuielile si loviturile, a zdrobit imparatia si stapanirea diavolului. In ce chip a biruit Hristos ! “Cu trestia a zdrobit stapanirea diavolului“, spune un oarecare Sfant. Adica atunci cand I-au dat ultima lovitura cu trestia peste cap, atunci a zdrobit stapanirea diavolului. Adica rabdarea este apararea duhovniceasca si smerenia, arma cea mai puternica impotriva diavolului. Cel mai mare balsam a Jertfei de pe Cruce a lui Hristos este faptul ca a zdrobit pe diavolul. Dupa Rastignirea lui Hristos, diavolul este ca sarpele caruia i s-a luat otrava, sau ca si cainele caruia i s-au scos dintii. S-a luat otrava de la sarpe, s-au scos dintii de la caini, diavolii sunt acum dezarmati, iar noi inarmati cu Crucea. Nimic, nimic nu pot face diavolii fapturii lui Dumnezeu, daca nu le dam noi drepturi. Fac numai galagie; nu au stapanire.

Odata, pe cand eram la Chilia Sfintei Cruci, am petrecut o priveghere foarte frumoasa, cand noaptea s-au adunati multi diavoli in podul chiliei. La inceput loveau puternic, ca si cu niste baroase, apoi faceau zgomot, ca si cum ar rostogoli cioate mari, trunchiuri de copaci. Am facut semnul Crucii pe tavan si am cantat: “Crucii Tale ne inchinam, Stapane…” (Nota: “Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim”. Tropar al praznicului Cinstitei Cruci.) Cum terminam, incepeau iarasi cioatele. “Acum - mi-am spus - vom face doua strani. Una voi cu cioatele de sus si una eu de jos”. Cand incepeam eu, se opreau aceia. Odata cantam: “Crucii Tale ne inchinam…”, apoi: “Doamne, arma asupra diavolului Crucea Ta o ai dat noua...“ (Nota: Stihira Invierii de la laudele glasului 8). Am petrecut cea mai placuta noapte cu psalmodie si, cand ma opream putin continuau aceia cu recreerea. De fiecare data prezentau o alta cantare.

- Cand ati cantat prima oara n-au plecat?

- Nu. Cum terminam eu, incepeau aceia. Da, trebuia sa scoatem o priveghere la amandoua stranile. A fost o priveghere frumoasa. Am cantat cu sete. Am petrecut zile placute…

- Parinte, cum e diavolul?

- Stii ce “frumos” este? Ceva deosebit. Numai sa-l vezi. O, cum nu ingaduie dragostea lui Dumnezeu ca omul sa-l vada pe diavol! Cei mai multi ar fi murit de frica. Gandeste-te, daca l-ar vedea cum actioneaza, daca i-ar vedea … chipul lui cel “dulce”‘ Dar unii ar fi avut o buna distractie. Stii ce distractie? Cum ii spune? Cinema? … Dar ca sa vada cineva un astfel de film, trebuie sa plateasca mult … si nu stiu daca l-ar putea vedea!

- Are coarne, coada?

- Da, toate accesorille!!!

- Parinte, diavolii s-au facut atat de urati atunci cand au cazut si din ingeri au devenit diavoli?

- Ei desigur! Si acum sunt ca loviti de trasnet. Daca un trasnet cade si loveste un copac, copacul nu se va face indata un bustean negru? Asa sunt si ei, ca loviti de trasnet. Intr-o vreme ii spuneam lui aghiuta: “Vino sa te vad, ca sa nu cad in mainile tale! Acum numai cat te vad, imi dau seama cat de rau esti. Dar daca as cadea in mainile tale, cat rau mi-ai face!”

Diavolul este prost

- Parinte, aghiuta stie ce avem in inima noastra?

- Asta ar mai lipsi, sa stie si inimile! Numai Dumnezeu este cunoscator de inimi si numai oamenilor lui Dumnezeu le descopera uneori Dumnezeu – pentru binele nostru – ce avem in inimile noastre. Aghiuta stie vicleniile si rautatile ce le sadeste in madularele omului; nu stie gandurile noastre cele bune. Numai din experienta pricepe unele lucruri, dar si in acestea de cele mai multe ori greseste. Si daca Dumnezeu n-ar ingadui sa le priceapa nici pe acestea, mereu ar gresi in toate, deoarece diavolul este intunecat; vizibilitate zero!!! Nu stie de pilda, un gand bun de al nostru. Daca am vreun gand rau, pe acela il stie pentru ca el insusi il sadeste. Daca eu vreau sa merg sa fac o fapta buna undeva, sa mantuiesc un om, diavolul nu stie asta. Cand insa acela ii insufla cuiva un gand si-i spune: “Du-te si mantuieste pe cutare om!” – si il va broda in acelasi timp si cu mandrie, atunci stie gandul acesta. Prin faptul ca omul primeste mandria, da cale libera ispitei. Lucrurile sunt foarte fine. Va aduceti aminte de intamplarea cu Avva Macarie? Odata l-a intalnit pe diavolul ce se intorcea din pustia cea mai apropiata, unde a fost ca sa ispiteasca pe frati; acela i-a spus: “Toti fratii s-au salbaticit impotriva mea, afara numai de unul care e prietenul meu si ma asculta si cand ma vede se invarte ca un titirez”. “Cine e fratele acela?” – l-a intrebat avva Macarie. “Teopempt se numeste”, i-a raspuns acela. Merge Cuviosul si-l afla pe fratele. A reusit sa-l faca sa-i descopere gandurile lui si l-a ajutat. Cand l-a reintalnit pe diavol l-a intrebat despre frati, iar acela i-a raspuns: “Toti sunt foarte salbatici impotriva mea. Si ceea ce e mai rau e ca si cel ce imi era prieten, nu stiu cum s-a facut de s-a schimbat acum si este si mai salbatic decat toti!”. N-a stiut ca a mers avva Macarie si l-a adus pe fratele la prochimen, pentru ca avva Macarie a lucrat cu smerenie, din dragoste, si nu a avut diavolul parte la gandul lui. Daca avva Macarie s-ar fi mandrit, ar fi alungat harul lui Dumnezeu si diavolul ar fi avut dreptul lui. Atunci ar fi stiut asta, pentru ca el i-ar fi brodat mandria.

- Daca omul ar spune un gand bun de al sau undeva, diavolul l-ar putea asculta si sa-l ispiteasca dupa aceea?

- Cum sa-l auda daca acela nu are “diavol”? Daca insa l-ar spune ca sa se mandreasca, ar intra ispita la mijloc. Adica daca exista o predispozitie catre mandrie si cineva spune cu mandrie: “Voi merge sa-l mantuiesc pe acesta”, diavolul intra la mijioc si atunci stie gandul nostru. Insa daca actioneaza smerit, din dragoste, nu il stie. E nevoie de atentie. Lucrurile sunt foarte subtiri. De aceea Parintii spun ca viata duhovniceasca este “stiinta stiintelor”.

- Dar cum se intampla, Parinte, ca un vrajitor sa spuna despre trei fete ca una se va realiza, alta nu va reusi si cealalta va ramane nemaritata si sa se intample asa?

- Diavolul are experienta. Cum de pilda un arhitect cand vede o casa ce se primejduieste sa cada, este in stare sa spuna cat va mai tine, astfel si acesta vede pe cineva cum merge si cu experienta ce o are, spune cum va sfarsi.

Diavolul nu este destept; este foarte prost. El este numai o incurcatura; nu-i dai de capat. Face si lucruri inteligente si prostii. Tertipurile lui sunt grosolane. Dumnezeu a iconomisit asa, ca sa-l pricepem. Trebuie sa fie foarte intunecat cineva de mandrie, ca sa nu-l priceapa. Cand avem smerenie, putem pricepe cursele diavolului deoarece prin smerenie omul se lumineaza si se inrudeste cu Dumnezeu. Smerenia este aceea care il secatuieste pe diavol.

De ce ingaduie Dumnezeu diavolului sa ne ispiteasca

- Parinte, pentru ce Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne ispiteasca?

- Ca sa isi aleaga Fiii Sai. “Fa diavole, orice vrei”, ii spune Dumnezeu, pentru ca orice ar face, in cele din urma isi va zdrobi mutra sa de piatra cea din capul unghiului, care este Hristos. Daca credem ca Hristos este piatra cea din capul unghiului, atunci nimic nu ne va infricosa.

Dumnezeu nu ingaduie o incercare, daca nu va iesi ceva bun. Cand Dumnezeu vede ca din ea va rezulta un bine mai mare, lasa pe diavol sa isi faca treaba sa. Ati vazut ce a facut Irod? A omorat 14.000 de prunci, dar a facut 14.000 de mucenici ingeri. Unde ai vazut tu mucenici ingeri? Diavolul si-a dat peste mutra! Diocletian s-a facut impreuna lucratorul diavolului chinuind pe crestini cu asprime, dar fara sa vrea, a facut bine Bisericii lui Hristos, pentru ca a imbogatit-o cu Sfinti. Credea ca va face sa dispara toti crestinii, dar n-a facut nimic. A lasat o multime de Sfinte Moaste ca sa ne inchinam la ele si a imbogatit Biserica lui Hristos.

Dumnezeu putea sa-l desfiinteze pe diavol; doar este Dumnezeu. Daca ar vrea si acum l-ar aduna ghem in iad, dar il lasa spre binele nostru. Il va lasa sa chinuiasca faptura lui Dumnezeu? L-a lasat, insa numai pana la un punct si pana la o vreme, ca sa ne ajute prin rautatea lui; sa ne ispiteasca si astfel sa alergam la El. Numai daca vede de mai inainte ca va iesi un bine, ii este ingaduit lui aghiuta sa ne ispiteasca. Daca nu iese binele, nu i se ingaduie. Toate le ingaduie Dumnezeu pentru binele nostru. Aceasta sa credem. Dumnezeu lasa pe diavolul sa-l lupte pe om. Fara lupta nu se face sat. Daca nu ne-ar ispiti diavolul, am crede, poate, ca deja suntem si sfinti. Asadar Dumnezeu ingaduie diavolului sa ne loveasca cu rautate, pentru ca prin lovitura ce ne-o da, alunga tot praful de pe noi si ne scutura sufletul nostru cel prafuit. Sau il lasa sa se repeada sa ne muste, ca sa scapam la El. Dumnezeu ne cheama mereu, dar noi, de obicei, ne indepartam de Dumnezeu, si numai daca se iveste vreo primejdie alergam la El. Cand omul se va uni cu Dumnezeu nu mai exista loc sa mai intre cel viclean, dar nici nu mai exista motiv ca Dumnezeu sa ingaduie celui viclean sa-l ispiteasca, ca sa fie nevoit omul sa scape la Dumnezeu. In tot cazul, oricum ar fi, cel viclean ne face bine; ne ajuta sa ne sfintim. De aceea si Dumnezeu il ingaduie.

Dumnezeu a lasat liberi nu numai pe oameni, ci si pe diavoli, pentru ca nu pot vatama sufletul omului. Numai daca vrea sufletul omul insusi ca sa-si vatame sufletul sau. Dimpotriva, ei pricinuiesc plata fara sa vrea sufletelor noastre, atunci cand ne fac rau in viata prin oameni rai ori neatenti. De ce oare spune acel avva: “Ridica ispitele si nu se va mantui nimeni“? (Pateric, Avva Evagrie). Pentru ca ispitele ajuta foarte mult. Nu pentru ca diavolul poate face vreodata binele – fiind el rau – ci Bunul Dumnezeu impiedica piatra ce ne-o arunca ca ne sparga capul, si ne-o da intr-o mana, iar in cealalta ne da migdale, ca sa le spargem si sa le mancam. Adica Dumnezeu ingaduie ispitele nu pentru ca diavolul sa ne tiranizeze, ci in felul asta sa dam “examene” pentru cealalta viata si sa nu avem pretentii nesabuite la a Doua Venire.

Trebuie sa intelegem bine ca ne razboim – si avem sa ne razboim cata vreme ne vom afla in viata aceasta – cu insusi diavolul. Cata vreme traieste omul, are multa treaba de facut pentru imbunatatirea sufletului lui si are dreptul sa dea examene duhovnicesti. Daca moare si nu trece, cade. Reexaminare nu exista.

Diavolul nu vrea sa se pocaiasca

Bunul Dumnezeu i-a facut pe ingeri. Insa unii dintre ingeri, din mandria lor, au cazut si s-au facut diavoli. Bunul Dumnezeu a plasmuit pe om, creatura desavarsita, ca sa completeze ceata cea cazuta a ingerilor. De aceea diavolul invidiaza mult faptura lui Dumnezeu, pe om. Diavolii striga: “Noi am gresit odata si ne tiranizezi, si acestia care gresesc de multe ori, ii ierti”. Da, dar oamenii se pocaiesc. Acestia, desi erau ingeri, au ajuns diavoli, si in loc sa se pocaiasca, se fac mai vicleni si mai rai si s-au pus cu manie sa distruga fapturile lui Dumnezeu. Luceafarul era din cea mai luminoasa ceata. Dar in cele din urma … Din mandrie diavolii s-au indepartat de Dumnezeu cu mii de ani mai inainte si continua sa se departeze din mandrie si sa ramana nepocaiti. Un “Doamne miluieste” daca ar spune, Dumnezeu ar face ceva si pentru ei. Sa spuna un “am gresit”; dar nu spun “am gresit”. Daca diavolul ar fi spus “am gresit”, ar fi devenit din nou inger. Dragostea lui Dumnezeu nu are margini. Insa diavolul are vointa intepenita, invidie, egoism, nu vrea sa se plece, nu vrea sa se mantuiasca. Infricosator lucru! Si aceasta desi au fost ingeri!

- Parinte, diavolul isi aduce aminte de starea lui de mai inainte?

- Daca isi aduce aminte, spui? El este foc si urgie, pentru ca nu vrea sa se faca alti ingeri care sa-i inlocuiasca. Si cu cat inainteaza se face mai rau. Sporeste in rautate si invidie.

O, daca ar simti cineva ticalosia diavolului, ar plange zi si noapte. Aici, cand un om bun vede pe cineva ca se schimba, se face criminal, oare cat se mahneste? Cu cat mai mult vazand nu un om, ci un inger! Odata pe un monah^* [* - nota ed.: Monahul acesta, precum s-a descoperit mai tarziu, a fost insusi Batranul Paisie] l-a durut mult de diavoli si, rugandu-se in genunchi cu capul la pamant, spunea: “Tu esti Dumnezeu si daca vrei, poti afla un chip ca sa se mantuiasca si acesti diavoli nefericiti, care, mai intai avand o slava atat de mare, acum au toata rautatea si dracia lumii si daca nu ne-ai pazi, ne-ar fi distrus pe toti oamenii”. Deci in timp ce zicea aceste cuvinte, rugandu-se cu durere, vede un cap de caine alaturi de el ce ii scotea limba si-si batea joc de el. Se vede ca Dumnezeu a ingaduit asta, ca sa-l instiinteze pe monah ca El este gata sa-i primeasca, numai sa se pocaiasca, dar ei nu vor mantuirea lor. Vedeti, caderea lui Adam s-a indreptat prin venirea lui Dumnezeu pe pamant, prin intrupare. In timp ce caderea diavolului nu se poate indrepta fara sa se smereasca. Diavolul nu se indreapta pentru ca nu vrea. Stiti cat s-ar bucura Hristos! Si omul, numai cand nu vrea nu se indreapta.

 - Parinte, diavolul stie ca Dumnezeu este dragoste cu toate acestea isi continua tipicul lui?

- Ei, cum sa nu stie! Dar mandria il lasa? Este insa si viclean. Acum incearca sa castige toata lumea. Isi spune: “Daca am mai multi urmatori, Dumnezeu va fi nevoit ca la sfarsit sa-I fie mila de toate fapturile Sale si voi intra si eu in planul Lui”. Asa crede. De aceea vrea sa dobandeasca cat mai multi urmatori lui. Vezi cum o suceste? Isi spune: “Am atatia de partea mea. Dumnezeu va fi nevoit sa ma favorizeze si pe mine!”. Fara sa se pocaiasca? Iuda n-a facut la fel? Stia ca Hristos va elibera pe morti din iad. Isi spuse: “Voi merge si eu inainte de Hristos, ca sa ma elibereze si pe mine”. Vezi, viclenie? In loc sa ceara iertare de la Hristos, s-a dus si s-a spanzurat. Si uitati-va cum milostivirea lui Dumnezeu a incovoiat smochinul, dar el si-a strans picioarele ca sa nu ajunga pe pamant. Si toate acestea, ca sa nu mearga sa spuna un “iarta-ma”. Infricosator! Asa si diavolul, incepatorul iubirii de sine, nu spune “iarta-ma“, ci mereu se sileste sa dobandeasca cat mai multi urmatori lui.

Smerenia topeste pe diavol

Smerenia are mare putere si topeste pe diavolul. Este cel mai puternic soc pentru diavol. Acolo unde exista smerenie, diavolul nu are loc. Si acolo unde nu exista diavol, e firesc sa nu existe ispite. Odata un pustnic a silit pe un aghiuta sa spuna: “Sfinte Dumnezeule …”. A spus aghiuta: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte”, dar nu spunea “miluieste-ne pe noi”. Spune: “miluieste-ne pe noi!“. Nimic. Daca ar fi spus, ar fi devenit inger. Toate le spune aghiuta, dar pe “miluieste-ma” nu-l spune, pentru ca trebuie smerenie. “Miluieste-ma” are smerenie si sufletul ce il rosteste primeste mila cea mare a lui Dumnezeu.

Orice am face, e nevoie de smerenie – dragoste – noblete. Lucrurile sunt simple. Noi le complicam. Pe cat putem sa facem ceea ce e complicat diavolului si usor omului. Dragostea si smerenia sunt grele pentru diavol si usoare pentru om. Si unul bolnavicios, ce nu poate face nevointa, il poate lovi pe diavol cu smerenia. Intr-un minut omul poate deveni inger sau drac. Cum? Cu smerenia sau cu mandria. Ce, oare au trebuit ore intregi ca Luceafarul sa se faca diavol din inger? S-a facut in cateva secunde. Modul cel mai usor ca sa ne mantuim, este dragostea si smerenia. De aceea sa incepem cu dragostea si smerenia, si dupa aceea vom inainta si cu celelalte.

Sa va rugati sa pricinuim mereu bucurie lui Hristos si mahnire lui aghiuta, mai ales deoarece ii place iadul si nu vrea sa se pocaiasca.

(din: “Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentru omul contemporan“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:

Daca ati sti cat suntem de haraziti si cat suntem de iubiti…

Cu un sfat vrajmas impungi pe fratele tau acolo unde trebuie sarutat – in inima lui!

(fragment)

- Parintilor si maicilor, trebuie sa fii prezent in pustie, ca dracul nu cruta clipa de clipa – „lasa ca e la mana mea!”, zice el. Daca esti un om sincer si ai o sensibilitate, te folosesti de faptul ca te ataca dracul pe fata si observi cat este de neputincios si de indraznet. Ma rugam la Maica Domnului in tot felul si ca un neputincios ziceam si asa: „Doamne eu nu sunt un pustnic, sunt aici intamplator, nu ma lasa!” N-am cedat, m-a ajutat Maica Domnului, mi-am tinut pozitia pustniceasca.

- Au iesit carti de rugaciune si acatiste in care apare in loc de refrenul „Bucura-te Mireasa…” „Bucura-te Maica…”. Ce parere aveti?

- Acestui grozav „Vultur” al inaltimii cerurilor sa nu-i spui Mireasa a lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii? Sfantul Ioan Damaschin o numeste Mireasa! In greceste este Mireasa! La noi s-a mers pe o linie orizontala comparand-o pe Maica Domnului cu femeile obisnuite!

- Ce ne spuneti despre iubirea Maicii Domnului fata de neamul omenesc?

- Nu as vrea sa fiu inger ca sa vorbesc despre Maica Domnului. Vreau sa vorbesc ca om slab, sa pot simti cu adevarat dragostea si mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necajiti, slabi si prigoniti in orice fel, decat s-ar simti inconjurata de ingeri. Maica Domnului jertfeste mereu, sufera mereu si cred ca se lupta chiar si cu dreptatea Divina aparand pe neputinciosii care o cer in ajutor. Iubeste peste inchipuire de mult si fara de alegere si pe cei ce sunt rai si chiar si pe cei nepasatori.

Niciun pacatos, oricat de mare ar fi, sa nu se piarda, ca Maica Domnului il apara.

O, fericita incredere! O, scapare sigura! Maica lui Dumnezeu este Maica mea.  Cu  cata siguranta asadar trebuie sa nadajduim,  daca mantuirea noastra atarna de vointa unui Frate atat de bun si a unei Mame atat de induratoare!

„O, ce fericire este a muri in mijlocul atator ingeri!” (se zice despre calugari). „Ah, nu este timp de odihna chiar acum cand se apropie sfarsitul vietii mele!” Maica Domnului ne iubeste mult. Ea vede in noi pretul mortii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreste lucruri mai mari decat ne dorim noi insine.

Ea se arata cu inima larga chiar si fata de aceia care, fie din nepasare sau din nerecunostinta, alearga rar la dansa. Dar cu cat mai generoasa nu va fi ea cu aceia care neincetat ii cersesc ajutorul? Acestia nu numai ca sunt iubiti mult dar chiar sunt slujiti de dansa.

Maica Domnului ne rapeste inimile. As vrea sa am toate inimile sfintilor si ale ingerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Si oricat ar iubi-o cu toata puterea lor ingerii cu toata sfintenia lor, nu vor ajunge sa o iubeasca cat ii iubeste ea.

Un pacatos a spus Maicii Domnului: „Arata-te ca-mi esti mama”, iar ea ii raspunse: „Arata-te si tu ca-mi esti fiu“. Prin pacatele noastre supa­ram pe Maica Domnului care ne este mama. Haideti sa-i aratam si noi ca-i suntem fii!

- Este pustnicia un model spre desavarsire? Care a fost motivatia interioara a sfintiei voastre pentru care v-ati retras in pustie?

- Sigur ca pustia este un model. Aici te rogi in libertate, va dati seama, in fosnetul frunzelor copacilor, in urletul vulpilor, in urletul lu­pilor…

Viata de pustie e atat de suspendata, chiar daca traiesti cu picioarele pe pamant, asa incat nu poate sa inteleaga cineva din afara ce se petrece la pustie. E o stare de prezenta si o creatie intreaga in inima si in miscarea pustnicului. Am avut in acei ani si spaima, dar m-a ajutat Dumnezeu sa imi tin firea, prezenta. Intr-o noapte mergeam pe o carare pe dibuite si am auzit un tipat asa de sinistru incat m-am inspaimantat. Am crezut ca sunt dracii, dar de fapt era o vulpe! Lupii erau foarte indrazneti. Nu ma temeam de ursi ca de lupi. Pentru ca lupii sunt fla­manzi si ataca in haita. In padure e mai usor pentru ca lupul nu are gatul flexibil ca sa se uite asa, stanga-dreapta. Are privirea directa. In padure copacii il pacalesc, el crede c-ar fi oameni. Si are o teama. Altadata am scapat o fetita de la o ursoaica. Nu mi-a fost usor. Sa iau padurea in piept, fiarele padurii in piept. Nu ca m-as fi batut cu ea, ca mi-a pus laba pe umar si mi-am dat seama ce putere are fiara. Ursoaica avea un pui cu ea. Fetita era mica si tot catre ursoaica tragea. Pe ursoaica o puneam in situatia strategica sa pot sa-i fur fetita care nu mai putea nici sa vorbeasca. Nu spunea decat: „Am o buba! Au! Ma doare buba!” imi suna in cap vorbele acelea… ca o fi zgariat-o ursoaica pe undeva, dar eu n-aveam vreme sa o controlez. O tineam la subsuoara si am iesit la luminis si apoi la sosea. Si a venit un autobuz. Am zis: „Salvarea mea!” Dar n-a vrut sa ma ia de teama ca nu cumva fetita sa se scape pe ea in masina si sa miroasa. M-am luptat cu fiarele in padure si [acum] cu oamenii, alta lupta... Asta era problema, ca mirosea un copil? De ce trebuie sa fim neatenti cu tot ceea ce se intampla in viata? Am vazut la toate animalele ca au teama de om. Au teama de moarte. Fie ca faceam o miscare sa gonesc ursii, fie ca faceam o miscare sa gonesc lupii, dar toti se temeau. Chiar lupii astia erau obraznici. Dar nu a fost o problema grea, asta. Te tinea prezent. Te uitai in toate partile, insa, fara discutie, trebuie sa recunosc – nu stiu in cel masura puteti sa ma-ntelegeti – ca ne tinea puterea lui Dumnezeu. Era o viata suspendata, desprinsa de cuvinte si de intelegerea oamenilor care n-au trait cat de cat cu mare daruire pentru mantuirea vietii lor. Este greu sa vorbesti despre niste lucruri de inaltime… Nu mai erai viu! Ma gandesc la imprejurarea in care m-am intalnit in pustie cu un lup! Si brusc a inceput sa ninga… Si nu scapam daca nu era ninsoarea aceea grozava… era o ninsoare de nu vedeai decat la cinci metri. A ratacit lupul, ori eram incadrat intr-o situatie de aparare si nu indraznea. Dar, in tot cazul, nu-mi dadeam seama ca ma pazeste Dumnezeu. Dar toate sunt cu un rost. Mai tarziu mi-am dat seama! De ce lupul a luat-o in alta parte si nu inspre mine? Mai tarziu, mi-am dat seama ca m-a ferit Dumnezeu. Si totusi erai viu! Imi amintesc despre o inzapezire, atunci cand intr-o iarna a nins treisprezece zile, zi si noapte. S-a acoperit orice carare, orice drum. Aveam un izvor la o distanta cam de doua sute de metri de coliba unde stateam. Pana la izvor mai erau si lupi care pandeau caprioarele ce veneau sa se adape. Dar eram si eu tot o capra, stiti… aveam nevoie de apa de la izvor. Iarna nu era o problema, ca luai zapada si o topeai. Cate­odata cand o topeai, ti se infigeau tepi de brad in gat. Si era atat de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum sa le exemplific, cum sa le materializez? M-am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Daca nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi in viata, dar, mai ales in puscarie si in pustie, n-o duci pana la capat.

Am stat pustnic aproape doi ani. Motivul interior era tot o cunoastere a lucrurilor si, mai bine zis, o evlavie. Am avut o evlavie. Insa sa stiti ca eram mai mult pentru o viata de obste decat pentru o viata de pustie. Vreau sa va spun ca viata de obste cu taierea voii este o foarte mare lu­crare in monahism, respectiv in creatia lui Dumnezeu. Este cel mai important lucru in creatia pamanteasca a lui Dumnezeu. Va spun inca o data, e foarte greu sa incrucisezi cuvinte filosofice ca sa vorbesti – nu e o discutie, e o traire. Niciodata n-ai sa poti explica de ce e gustul asta asa si celalalt asa. Il simti, il traiesti, dar nu-l explici. Ascultari ilogice sunt aproape toate. „Du-te, Ioane[1], si aduna baligi!” – baligi uscate, sa faca fo­cul (cu ele). Zice: „Ma trimiteti acolo, unde e leoaica aia?” „Ce leoaica? Sa mi-o aduci legata!” Nu exista! Nu se poate! Dar vezi? Aia nu era un drac. Era un animal – dar si un drac daca era! Ăsta s-a dus cu franghia. Si leoaica la el, el la leoaica, el a prins-o si a legat-o. Eu va spun: sa legi o leoaica este ilogic! De multe ori nu poti sa legi un caine. Tocmai aici e paradoxul. Tocmai aici e raspunsul, aici e divinitatea, aici e eroismul. Si, cand a vazut staretul ca o aduce legata a zis: „E un mare ascultator.” Acum s-a creat o alta problema. Daca a adus-o, o sa-mi zica „ti-am adus-o!” si se mandreste pe undeva. Ca sa-l scuteasca de primejdia asta, i-a zis: „Ţi-am spus sa-mi aduci o leoaica, mi-ai adus o catea! Tu nu vezi?” „Da, asa e am adus o catea!…” Vezi, cat de mult s-a identificat cu porunca Parintelui! Vezi, asta nu inseamna ca a cazut in erezie, ca nu trebuia sa faca ascultare si sa se lupte cu leoaica… Nu exista asa ceva! Daca n-ai obstacol, daca n-ai dusman – ca totul e biruinta in Crestinism, – nu se poate intrevedea, nu se poate concepe biruinta. Astea-s accidente, nebiruintele si iadul. Hristos a propovaduit Raiul. Dar nu avem in vedere accidentele… „Ce sa fac daca…?” „Dom’le, scot sabia, lupt si…” Daca mori, nu inseamna ca ai fost infrant. Moartea e expresia desavarsita a biruintei, pentru ca viata inseamna moarte continua.

Mergeam spre Manastirea Cheia si la Valeni am ajuns in fata unei sa­geti ce indica casa (muzeu) a lui Nicolae Iorga. Am intrat acolo si la indemana era cartea de aur unde am scris cuvintele acestea: „ai facut la moarte mai mult decat ai facut in viata.” Moartea are ultimul cuvant, este reprezentativa pentru fiecare din noi. Atunci, in cateva clipe, veti vedea si trai valoarea integrala a Sfintei Scripturi si importanta timpului vietii.

Pustia este un lucru de foarte mare lauda, trebuie sa intelegem ca rugaciunile unui pustnic ajuta lumea enorm. Nu exista pustnicii valabile daca nu ai toata lumea asa cum este ea in inima ta!

Sa stii sa stai de vorba cu copacii… cu majestatea aceasta nemiscata a lor, cu radacinile pe pamant si cu varfurile catre cer.

Eu nu eram in masura unui pustnic. Trebuie sa te duci ca un erou in pustie, dupa ce ai biruit lumea. M-am folosit citind din Patericul egip­tean, unde primeaza smerenia. Am apucat si am citit ceva la Sfintii Parinti intr-o aglomeratie de ispite care lasa impresia ca n-ai puterea sa le rezisti, dar nu-i adevarat. Sa nu faceti aceasta greseala, sa va diminuati fortele. Ar fi foarte suparat Hristos ca in numele Lui ne-am botezat (in numele Sfintei Treimi adica) si nu-i credem cuvantul: „Indrazniti, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Sigur ca a spus-o convins ca noi sa-L urmam si sa biruim lumea. Marea greseala este sa spui „nu sunt eu acela!” Si am capatat, citind, un raspuns care-mi trebuia in momentul acela si am stri­gat tare: „Mari mai sunt Sfintii Parinti!“ unde talcuiesc, unde explica ca au fost ajutati de harul lui Dumnezeu. Deci asta e o prima greseala, de a te considera mai putin decat acela despre care a spus Hristos: „Indrazniti sa biruiti lumea!” Sigur, e vorba de lumea din noi!

Am vazut cum activeaza dracul, cat de insistent lupta sa-ti dea imagini. Si a venit o ispita mare pe capul meu. O ispita pe care nu puteam sa o accept cu nici un chip. Nu ceda dracul deloc, dar nici eu nu cedam in nici un chip! Foarte chinuitor! Nu va dati seama ce inseamna chinurile pustiei! Si am zis, am zis ca un copil: „Daca ma rog la Sfantul Gheorghe, Sfantul Gheorghe cine stie pe unde o fi? Il roaga altii! Tot eu am zis: Ia sa ma rog la ingerul pazitor, care este cu mine de la botez!” Si am trecut imediat la rugaciune: „Sfinte ingere pazitor!” Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observat, de total m-a eliberat de toata ispita! Ingerul pa­zitor! Si de atunci am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor.

Parintilor! Va rog sa ma credeti! Atat de imediat, de observat, de total, m-a eliberat de toata ispita! A fugit! M-a eliberat ingerul pazitor! Si atunci mi-am luat o fagaduinta ca sa desenez ingeri pazitori si sa trans­criu canonul ingerului pazitor. Am ramas cu mare evlavie la ingerul pazitor. Daca gresesti, te mai paraseste harul si Dumnezeu slobozeste aceste ispite ca sa te intelepteasca, sa te smereasca. Plata taierii voii nu o aveam, dar ma inteleptea dracul destul. Credeti ca e putina intelepciune? Acestea sunt niste constatari care te folosesc toata viata si iti dai seama ca trebuie sa fii o fiinta indumnezeita, intr-un control permanent, intr-un contact total cu Dumnezeu – dracul este fiinta care te insoteste permanent!

Pustia ramane un lucru extraordinar de important, prin puterea de rugaciune pe care o are un pustnic pentru lume. Insa Raiul nu este numai pentru pustnici – acestia sunt exceptii.

S-a constatat la fratii incepatori sau chiar si la maici: cum intra in manastire le vine un dor de pustie. Se sperie sa se intoarca in lume deoarece cad sub pedeapsa Bisericii – anatema. Daca se poate, sa ramana tot frati de manastire, dar cu „voie libera” zic ei. Cred ca in pustie ii asteapta niste ingeri de lumina. Sunt si dintre acestia – dar sunt draci (II Cor 11, 14). Ii fac praf pe acesti neastamparati cu dor de pustie.

In sfarsit, sunt multe de spus despre pustie si o compar cu puscaria. Puscaria are alt „profesor”, alta tema: viclenia oamenilor in fata carora trebuie sa rezisti. Plecarea in pustie nu este o plecare socotita, comparata insa n-am rezistat numai cu oarecare dorinta de pustie. Din contra, astea mi-au fost niste piedici foarte mari. Aici [in pustie] lupta se da exclusiv numai cu diavolul. Aceste probleme cu hrana sunt neinsemnate, dar care ar putea conta si ele. Problemele erau acestea: sa-l poti tine la distanta pe diavol. Se atinge de tine daca te are la mana cu ceva. Nu se poate rezista decat daca te stapaneste o autentica smerenie. O smerita smerenie. Niciodata nu te vezi smerit. Smerenia este arta de a sta la locul tau. Si as putea sa spun cu indrazneala ca: „n-am fost in pustie!” Atat numai ca suportam rigoarea iernii care era grozava, nu vedeai lumea, erai in padure, dar nu asta insemna pustia. Pustia inseamna cu orice chip o stare de dincolo de fiinta omeneasca, dincolo de socoteli omenesti inalte pentru ca viata duhovniceasca nu este o viata calculata, este o viata traita fara cuvinte. Sigur ca eu daca ma spionam – greseala pe care o fac multi – sa vad ce stare am in momentele respective, n-as mai fi fost un traitor in pustie! Deci nu-mi scriam in jurnal starile… Doar dorinta de a fi cat mai aproape de Dumnezeu, dar pentru asta trebuie sa lupti foarte serios.

Adormeam pe o scandura in bordei. Si imi facusem obicei la trezire sa sar imediat fara sa mai ezit (exista un obicei: mai stau putin!). Eu doream sa fiu stapan pe mine, sa depasesc starea de ezitare. Intr-o dimineata am mai stat putin pentru ca in noaptea aceea n-am dormit cum trebuie… Diavolul m-a tras jos si cu vesta mea ma batea in cap! Si­gur ca m-am ridicat repede si trebuia sa ma apar. De ce s-a intamplat asa? Ca multe ispite aveam… imi striga pe afara, batea cu bulgari de za­pada in perete; de multe credeam ca a venit cineva, dar nu era nimeni si atunci de multe ori nu mai raspundeam la provocarile acestea. Dar cum va spun, cu exceptia acestui caz, ma ispitea de departe si mai mult prin ganduri, dar asta-i altceva.

A indraznit ca m-a avut la mana cu ceva: nu m-am sculat la repe­zeala! Am atipit si eu ca un om niste secunde… „daca acesta iti este castigul si obiectivul de atins, atunci mi-ai dat curaj, diavole, prin ce-ai facut.” „Eu am castigat necastigarea, ca ti-am vazut puterile tale si isco­dirile dracesti.” Vreau sa spun ca este un monolog destul de apasat si nu prea iti arde sa stai de vorba cu el pentru ca ii convine. Cu dracul nu se sta de vorba. Trebuie sa-l ignori. Daca stai de vorba, il recunosti. Satana nu este o putere, ci un tolerat de Dumnezeu. Puterea e la noi, ca suntem botezati, avem inger pazitor, ne rugam la Dumnezeu. Vrei sa gonesti pe Satana? Stai de vorba cu Hristos, roaga-te la Maica Domnului! Sigur ca in pustie si intr-o lume sensibila mai avansata duhovniceste orice fel de greseala este mare. Nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Sa nu te aiba cu nimic la mana.

Deci nu este permis sa bati la usa lui Hristos cu pete, ca orice pacat mic nu e mic! Sa nu se inteleaga ca lupta e ca tu sa te desavarsesti in a nu pacatui numai! Pentru ca este nitica indrazneala si nu este smerenie. Trebuie sa consideri ca te ajuta harul lui Dumnezeu si daca esti ceva, esti numai cu harul lui Dumnezeu. Iata cum am ajuns la cuvantul spus de catre Mantuitorul Sfantului Siluan: „Ţine-ti mintea ta in iad si nu deznadajdui!”[2] Nu ne pot mantui faptele noastre, deci avem motive de smerenie continua si autentica. Nu o smerenie rationalizata: o smerita smerenie!

- Ce sfaturi mai importante le dati celor care intra in viata monahala?

- Fratii mei tineri, daca auziti aceste cuvinte de la niste parinti, hai sa zic mai in varsta si cu numele de traitori, folositi-va! Pentru ca este mare lucru sa aveti o tinerete batrana, ca sa puteti avea o batranete tanara! Stiti fratiile voastre cat de mare lucru este sa ai tinerete la batranete?

Ne intrebati, ne cautati, ne bateti la usa. Dar noi suntem asaltati, trasi de lume, obositi. Nu putem sa varsam dupa inima fratiilor voastre, asa, ca s-o umplem de multe ori. Dar o data cuvantul auzit, bagati-l in inima! Ni s-a intamplat si lucrul acesta, sa vorbim mereu aceleasi lucruri si la aceiasi oameni. Nu trebuie cu nici un chip sa va jucati cu varsta. Uite va spun, dati-mi-o mie daca nu stiti ce sa faceti cu tineretea voastra! Nu va jucati cu lucrul acesta!

Sa multumiti lui Dumnezeu sincer – cand zic sincer zic chiar si cu fata la pamant – ca v-a dat harul acesta, sa pasiti spre aceasta mare institutie care este calugaria! Si calugaria inseamna sa faci tu manastire cand te duci la manastire, prin trairea ta. Sa asculti: tu faci manastire!

Nu mai vorbiti unul despre altul de rau! Vorbiti numai de bine! Sa stii ca dupa cuvintele tale te va judeca. Sau dupa cuvintele tale te vei bucura! Ca este o foarte mare rusine sa vorbesti de rau pe fratele tau de drum, in lupta cu acelasi dusman nesuferit, diavolul! Este foarte mare darul sa ai pe cineva langa tine! In iad este o mare fericire, cum zice Sfantul Macarie, cand se vad unul cu altul. Caci zice: „In orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin!” Iar Avva Macarie l-a intrebat: „Care este mangaierea si care este chinul?” I s-a raspuns: „Pe cat este departe cerul de pamant, atat este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci, cand te rogi tu pentru noi, din parte vede cineva fata celuilalt! Aceasta este mangaierea noastra!” Auzi ce bucurie?

Acum, cand suntem tovarasi de drum toti, ne uram unul pe altul? Ai in traista un lucru bun, care tine de foame, si celalalt nu are, si tu mergi cu el si nu-i dai si lui? Ii dai sarpe (Matei 7, 10)? Ii dai rautate? Va dati seama cat de mult se greseste in fata lui Dumnezeu, pentru ca nu pretuim faptul ca suntem impreuna? Vorbiti-va de bine! Spuneam si sunt foarte convins ca in iad sunt cei mai multi care vorbesc de rau. Vorbesc de rau si se motiveaza: „Ce, numai eu vorbesc?” „Da’ ce, eu n-am dreptate?” Nu! N-ai dreptate! Si ce te intereseaza ca vorbeste acela de rau? Ca poate dracul vorbeste prin acela! Tu ai venit la manastire pentru binecuvantare! Ai venit la manastire ca sa te infratesti! Ati vazut fratiile voastre – daca ar fi cu putinta sa vedeti – ingeri certandu-se? Ingeri vorbind de rau pe alti ingeri? Si noi, calugarii, suntem ingeri ai pamantului! Suntem cin ingeresc! Suntem dincolo de lume, in lume fiind! Sigur ca da. Iubiti-va! Eu v-am spus voua! Va priveste.

Sfantul Grigorie de Nazianz spune ca „pentru orice cuvant in plus dam raspuns! Cu atat mai mult pentru orice cuvant rusinos!” Si zic si eu mai departe: cu atat mai mult pentru orice cuvant ucigator. Daca ai vorbit de rau pe aproapele tau, canonul te incadreaza la ucidere morala! Ucidere cu ingaduinta, ca ai vorbit numai de rau! Vorbiti-va de bine!

Ati   observat  fratiile   voastre   care   e   criteriul   de   mantuire  in Evanghelie? Este iubirea! Dupa asta ne va judeca: „De ce n-ati iubit?” Ati observat, atunci cand se citesc Evangheliile cum repeta mereu Dumnezeu: „Iubiti-va! Porunca noua dau voua: sa va iubiti unul pe altul. Sa va iubiti cum v-am iubit Eu! «Sa va iubiti!»” (Ioan 13, 34).

Mai fratilor, de ce oare nu iubim? De ce? Stam asa intamplator? Mergem in virtutea inertiei? Adica a venit ziua de azi, vine si ziua de maine. Dar auziti: veti fi obligati si certati si judecati – si eu si toti -, daca vorbim de rau in loc sa binecuvantam pe fratii nostri. Iata, acesta este lucrul de mare importanta: a nu vorbi de rau! Stiti ca parintele acela din Pateric, care era considerat mai lenevos in manastire, si imbolnavindu-se, a venit la el toata manastirea si cu staretul; si el era vesel. Si i-a spus staretul: „Esti vesel, frate, dar ai fost cam lenevut!” Si el a raspuns: „Asa este preacuvioase! Dar n-am vorbit de rau pe nimeni! N-am judecat! Si daca n-am vorbit de rau, Cel Care judeca ne-a spus: «Sa nu judeci, sa nu vor­besti de rau pe nimeni, ca nici Eu nu te judec pe tine!» Sa nu ma judece nici pe mine Hristos, ca nici eu n-am vorbit de rau pe nimeni!” Si stiti ce-a zis staretul? „Pace tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit!”[3]

Da! Pentru ca este o mare lupta interioara. Deci care este obiectivul? Sa ne biruim pe noi insine! Este o lupta interioara foarte mare: sa nu vorbesti de rau si sa iubesti! Da, este posibil!

Fratilor, cand a zis Hristos o vorba, totul este posibil! „Iubiti pe vrajmasii vostri!” (Matei 5,44). Nu este un lucru imposibil! A zis Hristos, deci este posibil! Dar ati incercat macar? Sau se stie numai din literatura sa iubesti pe vrajmasi? Ia incercati! O sa-mi spuneti: „Nu se poate!” Dar eu va raspund ca se poate. Si va raspunde Hristos ca se poate! Dar cum? Uite cum: incearca sa nu mai urasti pe vrajmasi! N-ai sa poti la nivelul zilei, nici poate la nivelul intregii vieti. Dar tu te lupti, te lupti si lupta asta este foarte harazita, foarte mult ajutata de harul lui Dumnezeu. Si eventual, daca vine moartea, te gasesti salvat ca ai fost in lupta pentru asa ceva. Pentru ca totusi realizezi un lucru: chiar daca n-ajungi sa-i iubesti, n-ai sa-i mai urasti! Si uite asa esti pe scara; pe prima treapta, pe a doua, dar nu esti in apa!

Deci asta este lupta pe care trebuie sa o dam noi calugarii. Intre timp intervin ascultarile, care sunt niste lucruri extraordinare. Ce inseamna a caracteriza un calugar: il caracterizezi cand este in ascultare. Asta in­seamna calugar! Pentru ca rugaciunea este neincetata. Cine va opreste in ascultare sa ziceti: „Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse, Doamne…”, si sa nazuiti asa cu oarecare sentimente de iubire catre Dumnezeu. Deci ti se cere prezenta, adica in continuu cu gandul la Dumnezeu atunci cand esti in ascultari, si ascultarea o faci ca pentru asta ai venit la manastire. Te puteai ruga si acasa cu rugaciunea pe care o vo­iai tu, chiar rugaciune de tipic, adica ingenunchiata. Dar ce cauti aici la manastire? Ai venit aici sa asculti, sa-ti tai voia! Pentru ca asa te prefaci, asa te transformi, din chip omenesc in chip ingeresc, taindu-ti voia! Adica nu mai sunt eu nimic si ma transform in inger!

Ingerii nu cartesc in ascultari, si chiar sufera un proces de despatimire si ei, cand li se da o porunca sa faca ceva, sa implineasca ceva, o porunca ganditoare, ingerul se bucura nespus de mult si sufera acel proces, adica primeste acel proces de despatimire, nu in sens omenesc, ca la ei nu sunt patimi, ci in sensul ca li se descopera o noua taina. Si acesta este un proces de despatimire la ei. Si va dati seama: cerul este plin de ingeri, miliarde de ingeri, si le este foarte drag de noi! Le pare rau cand gresim, ca ei sunt fratii nostri!

Eu nu v-as dori vreodata sa ajungeti sa cunoasteti pe dracul! Dar nu va temeti! Ca daca nu va are la mana cu ceva slabiciuni nu va face nimic; nu are unde sa se bage, sa se strecoare. Daca vede ca esti fricos, intra mai mult si te sperie. Totusi, el este un tolerat, nu este o putere! Nu va temeti cu nici un chip! N-am venit la lupta? Ca zice Hristos: „Luati crucea si urmati-Mi!“ (Marcu 8, 34). Am luat crucea. Asta-i crucea: sa-ti tai voia, sa asculti, sa lupti, sa nu dusmanesti! Si va repet: cruce inseamna sa duci ceva ce nu-ti convine! Asta inseamna cruce! Altfel nu mai este cruce. Daca faci numai cum vrei tu n-ai taierea voii! Iar taierea voii inseamna lupta cu firea. Si trebuie sa te birui!

Cuvant mare este acesta, parintilor! Acestea sunt cuvintele de varf ale Scripturii, ale luptei noastre impotriva raului! Noi avem obiectiv sa biruim raul cu orice chip! Sa nu avem alt ideal decat a ne harazi Dumnezeu fericirea sa murim sfartecati si chinuiti pentru scanteia de Adevar ce stim ca o avem intru noi, pentru a carei aparare vom porni la inclestare cu stapanitoarele puteri ale intunericului, pe viata si pe moarte! Acesta este Adevarul! Avem scanteie de Adevar in noi; sa-L aflam pe Dumnezeu, ca ni s-a dat in dar. Si atunci, iata, avem chip de dumnezei pamanteni! Dupa har, bineinteles.

Mare este calugaria, parintilor! Nu s-a vorbit suficient despre ea! N-a fost timp. Trebuie sa treaca mii de ani sa se poata vorbi de tot. Fiecare ins este o particularitate ingereasca! Intelegeti!? Dar am pus in discutie niste lucruri despre care stim ca se fac in comun: vorbirea de rau, nestatornicia – „ma duc in alta parte.” „Unde te duci? Ca ai venit la Hristos in manastire. Unde te duci? La care hristos? Ca ai venit la Acesta, Care S-a rastignit pentru tine! Inseamna ca celalalt nu mai este Hristos! Unde sa te duci? Mergi asa de colo pana colo! E cea dintai bucurie diavoleasca. Si cum ai plecat, acolo pe campie, vanatorul te-a zarit si cu pusca direct in cap mi te-a lovit! Ce urgie!”

Nu fiti nestatornici! Si cand zic nestatornic, nu inseamna numai sa nu pleci, ci sa-ti fie drag aici unde esti! Nu v-a obligat cineva! Ati luptat ca niste eroi, v-ati biruit patimile tineretii, ati biruit poftele tineretii si ati plecat la manastire. Ati plecat cu gandul ca manastirea este ceva inalt. Nu stiati multe! Nu stia nimeni! Nu stim nici acum tot. Dar macar avem bucuria celor descoperite si cum zic multi sfinti: „Destul, Doamne! Este destul, Doamne!” Si atunci ma gandeam - m-a incurajat foarte mult ca Sfantul Macarie se ruga pentru Egipt si se foloseau toti de rugaciunile lui si ereticii (slujitorii idolesti). Pentru toti cetatenii Egiptului s-a rugat. Sa nu neglijati rugaciunea cu vorbe ca acestea: „Ma asculta pe mine Dumnezeu?”

Parintilor! Fratilor! Daca tu, frate, cum te consideri amarat, erai sin­gur pe lume, Hristos Se rastignea pentru tine! Ati stiut lucrul acesta? S-a rastignit intreg pentru fiecare din noi si atunci nu mai suntem usor de biruit! Se lupta ingerul pazitor cu ingerul rau sa ne castige pe noi. Si stiti care biruie? Acela de partea caruia suntem noi, acela biruie! Daca ai fost de partea diavolului, ai anulat pe frumusetea asta de inger bun, despre care se spune intr-un loc asa: „Este cu neputinta sa nu mori daca ai vedea un inger in adevarata lui lumina!” Si uite ce-i daruim noi gratis dracului asa de simplu: ii daruim ingerul nostru! Adica l-am anulat. Te-ai daruit pe tine refacut, restaurat de rastignirea lui Hristos.

Suntem fiintele cerului, parintilor! Nu va lasati cu nici un chip! Rugati-va mult, parintilor! Nu in sensul de rugaciune ingenunchiata, de tipic. Ci cu mintea si cu inima! Nu va lasati deloc! Tresariti asa si ziceti: „Doamne ajuta!” Ţi-a venit in minte sa judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu ma lasa, Doamne! Saracul de el!“ Pentru ca ti-o spun, frate! Acela a gresit cum a gresit, mult, putin, dar tu l-ai judecat mult! Si mai mare e greseala ta, decat a aceluia. Tu l-ai judecat, el se pocaieste, si tu ramai ca un prost, osandit. Asta-i calugaria! Si asta-i Crestinatatea, nu numai calugaria! Pentru ca noi, va spunem acum ca duhovnici cercetati de mireni, sa stiti ca gasim in randul mirenilor, oameni foarte traitori, de ne folosim! Va rog sa ma credeti! Ma folosesc de foarte multa lume, de felul frumos cum se spovedesc, cum deosebesc subtilitati de pacate. Si uite cum se imbunatatesc! Si ti-e drag de ei!

- Unii sunt mai sporiti decat calugarii! Citesc Filocalia, Biblia, Vietile Sfintilor.

- Si au probleme foarte multe. Noi nu avem probleme. Noi n-avem vecini rai cum au ei, nu ne fura porcul; nu ne inseala sotia sau barbatul cum ii inseala pe ei, si le seaca inima, in sfarsit [...].

Dintre ispitele despre care ne vorbeste indeosebi Parintele Cleopa, cea mai primejdioasa este ispita de-a dreapta. Toate sunt grozave si iadul il mananca pe om, daca nu se astampara! Da, pentru ca pe multi i-a incurcat! Au o ravna sa faca binele si il exagereaza.

De sus, cand ceri la Dumnezeii mai mult decat poti sa duci. Cum a zis Fericitul Augustin, ca vrea sa scrie o carte asa, intru totul sa-L cuprinda pe Dumnezeu.

De jos, nu faci pentru mantuirea ta nici ceea ce calci cu picioarele, adica nici ceea ce simti cu propria ta fiinta; nu implinesti, nu te intereseaza. Esti mort, in ceea ce priveste educatia, inchinarea.

Ispita din fata, cand vezi ispita chiar din fata si te ispiteste ca o vezi, Si incep: forme, inchipuiri… Pentru ca exista un autor care iti prezinta aceste lucruri, diavolul, el iti infloreste lucrurile…

Ispita din spate, cand iti amintesti de pacate trecute, retrospective, care nu sunt asa de primejdioase, ca nu le vezi, dar daca nu te astamperi, incepi sa le revezi. Mai mult, intervine cu putere, ca le-ai si trait.

Ispita din stanga, cand faci pacatul pentru insusi pacatul. „il fac pentru ca-i pacat!” - cu buna stiinta.

Ispita din dreapta, cand faci lucrurile lui Dumnezeu fara dreapta socoteala. In Patericul egiptean sunt foarte multe exemple: a aparut dracul in chip de inger luminos (II Cor 11,14) la diferiti calugari, si chiar in chipul lui Hristos, zicand: „Eu sunt hristos! inchina-te mie!“[4] Caluga­rul daca-i cu parere de sine zice: „Ce cinste pentru mine!” si cade in inselare! Iar daca-i smerit: „Daca eu ma inchin lui Hristos, de ce mi Se arata?” Pentru ca prin credinta (II Cor 5, 7) vine puterea, nu prin vedere. Daca doresti sa vezi ingeri esti intr-o mare inselare, nu ai nici un merit, nu inseamna nimic. Dar a-ti vedea pacatele inseamna ca te asemeni cu Hristos si cu sfintii. Ingerii nu se arata fiindca vrei tu, poate nici nu-i un inger bun… Deci cine vrea sa vada e slab, cine doreste sa traiasca prin credinta este un traitor autentic. Ispita din dreapta o intalnim si in socie­tate. Unul manca in restaurant si, cand s-a asezat la masa, s-a pus in genunchi sa-si faca rugaciunile inainte de masa – daca ii reprosai ceva, se scuza zicand: „Lasa, sa invete sa se roage!” L-au condamnat toti pentru ca putea sa se inchine in liniste, fara sa iasa in evidenta.

Lipsa de dreapta judecata: sa strangi prea mult iubirea in brate, cre­zand ca iubirea iti da libertatea sa faci si ucidere chiar. Poti sa strangi un copil in brate din iubire, incat sa-l omori. La tribunal nu exista pedeapsa pentru cine iubeste, ci pentru cine omoara. De aceea toate trebuie sa se faca cu masura. Ca Sfantul Antonie a intrebat: „Care este fapta buna de care sa tinem neaparat cont?” Au inceput sa-i raspunda: postul, miloste­nia… „Nu, nici unul nu a raspuns bine!” Si le-a spus el: „Dreapta socoteala!“[5]

Incepi sa te rogi uitandu-te acolo in rugaciune ca zici: „Sa dea Dumnezeu sa ma uit in rugaciune!” Da, dar sa nu uiti de ascultare! Pentru ca acolo este Hristos, unde te cheama! Cine? Cei care conduc. Acestia capata un har deosebit, care te pun pe tine in situatia: „Vrei, nu vrei, tu trebuie sa te mantuiesti!” Asa ca te duci la ascultare. Nu trebuie sa exagerezi in rugaciune. Insa suntem obligati sa ne rugam oriunde suntem. Dar ascultarea este mai mare decat canonul care vi s-a dat, pe care il faceti obligatoriu. Nu este rau daca-l faceti, ca aveti pentru ce si pentru Cine, dar ascultarea este peste canon.

[...]

Postul inseamna iubire si iertare. N-ai facut lucrul acesta si refuzi sa-l faci, constient ca refuzul tau e rau: aici e primejdia cea mare. Uite, nu ati fost puse in situatia de a va afla in ceasul mortii sa puteti intui ce se poate intampla in acele clipe de sfarsit: acele grozave regrete (atat de binecuvantate momente), in care poti sa te sfintesti chiar.

Si-aceste lucruri le evaluam cu o nepasare si cu o iubire de sine si, in sfarsit, cu un sfat vrajmas impungi pe fratele tau acolo unde trebuie sarutat: in inima lui. Credeti ca aceste lucruri sunt puse in discutie numai pentru ca au mai fost spuse si se repeta? (…) Mi-e frica cel mai mult ca vom raspunde de orice cuvant pe care-l vorbim aici. Care este cuvantul acela pe care trebuie sa-l lucram? Acesta este: sa incercam cu orice chip sa ne rugam unul pentru altul!

Sensul adevarat al invataturii crestine nu este sa te gandesti numai la mantuirea ta, ci sa te gandesti si la mantuirea altuia, cu orice pret: mantuind, mantuieste-te! Ne-a creat Dumnezeu nu numai pentru noi, ci pentru intreaga creatie.

Aici esti chemat, oricine ai fi, sau chiar daca n-ai fi in manastire - cu atat mai mult in manastire - sa vezi ca ai un rol mantuitor pentru creatia lui Dumnezeu! Nu spun de la mine – ca ar fi o mare indrazneala si este o mare indrazneala – ca s-a dat omului in grija creatia lui Dumnezeu.

“Si atunci vrei tu, omule, care ai plecat cu zestre mare – harul Lui – si acum toata zestrea asta ti-ai imprastiat-o pentru un sfat vrajmas care-ti spune ca nu esti pe drumul cel mai bun, sau ca ‘uite ce mi-a zis’ “. In sfarsit, n-ai stiut sa-ti faci dobanda pe averea pe care ai avut-o. Daca ati sti cat suntem de haraziti si cat suntem de iubiti…

[...]

Legaturi:

Cuviosul Moise Ungurul

de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina

“Cu harul daruit tie de Dumnezeu, slobozesti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste si credinta alearga la sprijinul tau. Iar noi, lui Dumnezeu, Care ni te-a daruit grabnic şi milostiv tamaduitor, cu multumire ii cantăm: Aliluia“

*

Tropar, glas 3

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu îngerii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glas 3

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pământeşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună, fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pentru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

***

Moastele sale le-au adus multora, de-a lungul multor veacuri (caci a adormit in anul 1043), izbavire de patimi trupesti si sufletesti.

Acest cuvios parinte a tamaduit de patima desfranarii pe un cuviosul Ioan Multpatimitorul de la Lavra Pesterilor (adormit in anul 1160 si praznuit in ziua de 18 iulie) care vreme de 30 de ani s-a luptat cu uraciunea acestei patimi, pururea impotrivindu-i-se, si care s-a izbavit de aceasta prin atingerea de moastele Cuviosului Moise Ungurul.

Acesti doi Sfinti ajuta cu prisosinta pe cei ce se lupta cu ispitele veacului acestuia.

***

CUVIOSUL MOISE UNGURUL