PĂRINTELE PROCLU – ultimul cuvant de folos, despre tulburarile din Biserica, dupa “sinodul” din Creta si CONDITIILE MANTUIRII IN ACESTE VREMURI: “Sunt nişte duhuri care au tulburat lumea. Noi trebuie să căutăm să nu facem rupere în Biserică. Trebuie să îi iertăm pe toţi, trebuie să ne rugăm pentru toţi. Doamne, ajută să ne smerim ca să scăpăm de duhuri şi de toate!”

Familia ortodoxa, nr. 3(98)/2017:

PĂRINTELE PROCLU: Nu avem smerenie – nu avem nimic

— E grea mântuirea astăzi? Cum să ne mântuim în vremuri atât de grele?

– Auzi, cu cât ne smerim, ne ajută Duhul Sfânt. Şi când cineva vrea să te ocărască, să îi spui: „Dumnezeu să îl ierte”. Adică nu îl ocărî, ci spune: „Doamne, fie voia Ta!” Mântuirea, pe măsura smereniei o câştigăm. Eu trebuie să mă rog pentru toţi: „Iartă-i, Doamne! Doamne nu-i pedepsi! Mântuieşte-i Doamne!” Şi eu dacă iert, Bunul Dumnezeu mă iartă şi pe mine. E o minune mare să ajungi să ierţi.

Nu vedeţi că acum lumea e tulburată, să nu se vadă unul cu altul? Vai, săracii, mi-e milă, că sunt fraţii noştri. Doamne, ajută!

„DUHURI AU TULBURAT LUMEA…”

— Lumea este foarte tulburată din cauza Sinodului din Creta. Sunt fraţi de-ai noştri care nu mai merg la Sfânta Liturghie, nu îi mai pomenesc pe ierarhi…

— Nu trebuie să vorbim în privinţa asta. Doamne, ajută-ne! Doamne, nu ne lăsa! Trebuie doar să ne rugăm şi să ne iertăm unii pe alţii, şi scăpăm de astea. Sunt nişte duhuri care au tulburat lumea. Cât putem, să ne du­cem la duhovnic, să ne mărturisim şi să nu ne mai sfădim. Ne iertăm unii pe alţii, şi scăpăm de aceste duhuri. Trebuie să îi iertăm pe toţi şi să ne rugăm: „Doamne, ajută să ajungă toţi în Rai, cu tot cu mine!” Trebuie să ne ducem la Sfânta Liturghie şi să ne rugăm: „Doamne, ajută să ajungă toţi în Rai, toţi în Biserică!”

Noi trebuie să căutăm să nu facem rupere în Biserică. Trebuie să îi iertăm pe toţi, trebuie să ne rugăm pentru toţi: „Doamne, ajută-le să ajungă înapoi în Rai!” Asta e din cauză că noi am stat de vorbă cu gândurile, şi gândurile sunt diavolii. Cât putem, să ne rugăm: „Doamne, ajută-i să ajungă toţi în Rai, să ajungă în Biserică!”. Biserica e a lui Dumnezeu.

Cât putem, să ne rugăm: „Doamne, luminează-le mintea să vină înapoi la Biserică!” Doamne, nu ne lăsa! Doamne, nu ne lăsa! Ai văzut că unii Părinţi au plecat din mănăstire, şi e foarte rău. Vai de mine! Noi trebuie să îi iertăm pe toţi şi să ne rugăm: „Doamne, ajută-le să ajungă în Biserică”. Biserica e a lui Dumnezeu, şi noi am lăsat Biserica.

„S-A ÎNTÂMPLAT CE S-A ÎNTÂMPLAT CA AM FOST LIPSIŢI DE SMERENIE”

— Părinte, cum să ne comportăm cu cei care au creat tulburare în Biserică?

– Avem nevoie să iertăm, că dacă ne-a zis, şi eu am să îi zic... văleu, am picat! Doamne fereşte! Când zicem: „mi-a zis, şi am să îi zic”- vai de mine, trebuie să ne păzim de astfel de treburi! Trebuie să îi iertăm pe toţi.

Judecăţile lui Dumnezeu sunt nepătrunse de mintea noastră, şi noi suntem datori a ne ruga pentru ierarhii noştri: „Doamne, ajută-le să ajungă în Rai! Doamne, nu-i lăsa! Doamne, nu ne lăsa!”.

De asta s-a întâmplat ce s-a întâmplat, că am fost lipsiţi de smerenie. Vorba tuturor aşa a mers: „Mi-a zis şi am să îi zic”. Dar dacă mi-a zis şi eu nu i-am mai zis, atunci s-a făcut vreme bună.

Suntem oameni slabi. Cu cât ne ducem la mărturisire, scăpăm de duhuri. Trebuie să ne spovedim cât de des, trebuie să ne iertăm unii pe alţii.

Eu mă rog la bunul Dumnezeu: „Doamne, nu-i pedepsi! Doamne, nu ne lăsa, ajută-ne să scăpăm!” Eu mă rog pentru toţi să ajungă toţi în Rai, numai diavolii să rămână în iad, atât. Să ajungă toţi în Rai, să îi iertăm pe toţi. Şi noi trebuie să ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne mântuiască — şi pe noi, şi pe ei. Dacă ne rugăm, bunul Dumnezeu poate schimba din rău în bine. Rugăciunea e calea, şi să-i spui aşa la gând: „Am să îi zic, dar nu azi, ci mâine”.

„PRIN VORBIRE ADUNAM DUHURILE ASUPRA NOASTRĂ”

Trebuie să mă smeresc – şi, dacă mă smeresc, Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri.

Trebuie să punem început bun şi tre­buie să îl pârâm pe diavol. Dacă a venit un gând rău, eu spun aşa: „Toată hula ta, asu­pra capului tău să fîe”. Pe urmă zic: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie! Doamne, izgoneşte acele duhuri care tulbură Biserica noastră!“. Şi atunci Duhul Sfânt va izgoni acele du­huri. Duhurile te fac să tremuri de frică, dar trebuie să ne rugăm: „Doamne, nu ne lăsa! Doamne, ajută-ne!“. Trebuie să adormim în rugăciune, şi când te-ai trezit iar trebuie să te rogi, şi atunci vor fugi duhurile şi nu mai ai frică de duhuri.

Mai întâi, duhurile vin prin gând, şi îţi spun că cutare e aşa, cutare e aşa – şi atunci prin vorbire adunăm duhurile asupra noastră. Trebuie să zicem: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte pe noi. Amin! Să zicem des rugăciunea asta.

Cât puteţi, să vă ţineţi de duhovnic.

Cea mai mare patimă este atunci când cineva nu se mai poate smeri şi dă vina pe altul. Nu trebuie să dăm vina pe altul, ci să spunem: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Lucrul ăsta se întâmplă din cauză că am duhurile cu mine. Când diavolul mă în­deamnă să zic de cutare, gata, mă cuprinde mare frică – Doamne fereşte! Trebuie să ne mărturisim şi să nu dăm vina pe nimeni. Pentru că de asta avem atâtea ispite, că dăm vina pe altul, şi dacă dăm vina pe altul, ne doare capul.

Doamne, ajută să ne smerim! Că dacă ne smerim, scăpăm de duhuri şi de toate. Nu avem smerenie – nu avem nimic. Diavolului îi place să stea de vorbă cu noi, dar noi tre­buie să ţinem gura închisă şi să zicem aşa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Dumnezeu să vă ducă în Rai – şi, cât puteţi, să vă rugaţi!

Material realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu

Legaturi: