
“Este important sa ramanem in ceata Ucenicilor lui Hristos, in Biserica, chiar daca exista diferite probleme… si sa traim cu adevarat in Biserica…”
“Nu este de ajuns ravna, si mai ales cea exterioara, care este hranita de felurite patimi, ci este nevoie si de experienta duhovniceasca, dimpreuna cu harisma teologica a discernamantului...”
Interviu acordat de Mitropolitul Ierotheos de Nafpaktos pentru revista “Familia ortodoxa”, nr. 9 (92)/ 2016:
„Martiriul este rod al vederii lui Dumnezeu”
Cititi aici si ultima parte a acestui interviu:
[…]
– Spun Parintii ca pentru a fi cineva marturisitor in orice vreme — deci si in vremurile de astazi — trebuie sa fi ajuns la treapta luminarii mintii. Va rugam sa ne spuneti ce este luminarea mintii si care sunt semnele ca a ajuns cineva la luminare.
– Marturia-marturisirea este strans legata de martiriu. Marturia ortodoxa fara martiriu, atunci cand nu exista conditii pentru martiriu, are valoare, cata vreme martiriul fara marturie-marturisire nu are valoare, pentru ca si ereticii pot suferi martiriu fara sa aiba marturie ortodoxa si, prin urmare, nu sunt martiri din punct de vedere ortodox.
Marturia ortodoxa si martiriul ortodox presupun un om care se afla pe treapta luminarii mintii si a vederii lui Dumnezeu, asa cum bine spuneti in intrebarea dumneavoastra. Staretul Sofronie de la Essex spunea ca martiriul este rod al vederii lui Dumnezeu. Acest lucru il arata Fericirile lui Hristos, care incep cu saracia duhovniceasca, adica cea mai adanca smerenie, trec prin tanguire, blandete, milostivire, curatia inimii, pace — si, la sfarsit, prigoana.
Acest lucru se vede si in viata Apostolilor, care le-au parasit pe toate pentru a-L urma pe Hristos, s-au curatit, au trecut prin durerea Crucii lui Hristos, L-au vazut pe Hristos inviat, au primit Duhul Sfant in ziua Cincizecimii, au propovaduit Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu in toata lumea si si-au incheiat viata prin moarte martirica, cu exceptia Evanghelistului Ioan, care a trait martiriul Crucii pe Golgotha.
Astfel, marturisirea lui Hristos presupune comuniunea marturisitorului cu Hristos in Duhul Sfant. Insusi Hristos a spus:
In acest pasaj trebuie sa luam aminte la acest „intru Mine”. Sfintitul Gura de Aur, talcuind acest punct, spune ca prin aceasta Hristos arata ca „marturisitorul marturiseste nu prin puterea sa proprie, ci ajutat de harul de sus“[2]. Dimpotriva, pentru cel care Il tagaduieste pe Hristos nu foloseste „intru Mine”, pentru ca, „devenind pustiu de darul lui Dumnezeu, astfel se leapada [de Hristos]”.
Aceasta inseamna ca marturisirea lui Hristos nu se face din patimile omenesti, ci in comuniune cu Hristos: Hristos adevereste in inima, iar omul marturiseste, dupa cuvantul Apostolului Pavel: „Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire” Roman‘ 10:10. Aceasta inseamna ca omul poate sa spuna „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine” Galateni 2:20, ca drept sa invete[3] cuvantul adevarului. Iar ca sa spuna aceasta trebuie sa aiba o foarte adanca incredintare ca inlauntrul sau lucreaza Hristos, in Duhul Sfant.
Exact asta inseamna ca inlauntrul inimii omului trebuie sa fie pusa in lucrare, in Duhul Sfant, energia noetica a sufletului – lucru care este caracterizat de Parinti ca minte -si, mai ales, sa existe luminarea mintii, rugaciunea mintii (rugaciunea noetica). Sfantul Maxim Marturisitorul scria ca atunci cand omul depaseste placerea si durerea se afla la treapta curatiei inimii, cand depaseste uitarea si ignorarea lui Dumnezeu, atunci se afla la luminarea mintii, iar cand depaseste inchipuirea, atunci se afla la indumnezeire si este teolog adevarat.
Prin urmare, cand omul isi tamaduieste partea patimitoare a sufletului, cand puterile sufletesti scapa din starea impotriva firii si se misca spre starea dupa fire si spre cea mai presus de fire, atunci devine Parinte al Bisericii, Marturisitor ortodox, are teologie empirica ortodoxa si poate deveni martir al lui Hristos. In caz contrar, lucreaza patimile, si prin patimi vorbeste vrajmasul credintei noastre.
„Teologia ortodoxa este empirica”
– Din aceasta intelegem ca, de exemplu, cineva care este bine-intentionat, iubeste Ortodoxia si vrea sa o apere cu ravna, dar nu a ajuns la luminare, in momentul in care va fi pus in situatia marturisirii se va lepada, oricat de mult si-ar fi dorit sa marturiseasca?
– In chestiunile credintei ortodoxe nu conteaza atat de mult sa fie cineva bine-intentionat sau sa aiba o buna disponibilitate sufleteasca si ravna, pentru ca multi dintre cei care au aceste insusiri se afla si in erezii, si in alte religii. Problema este sa avem baze teologice ortodoxe, instruire teologica, premise teologice, traditie isihasta si multe altele. Teologia ortodoxa este empirica, si aceasta teologie poate sa deosebeasca ce este creat de ce este necreat, ce este necurat de ce este curat, ce este ortodox de ce este eretic, marturisirea ortodoxa de indaratnicia inselata.
Astazi exista multa confuzie in jurul acestor subiecte, si lucrul acesta ma nelinisteste in mod deosebit. Cineva poate sa para si sa actioneze ortodox, si totusi sa fie stapanit de o insolenta demonica-luciferica si, in esenta, sa-si promoveze propriile patimi.
Ganditi-va ca toti ereticii primelor veacuri (Pavel din Samosata, Arie, Nestorie etc.) erau clerici morali, oameni buni, aveau ravna — dar, pe de o parte, nu aveau cunoasterea teologiei empirice, iar pe de alta parte teologhiseau din filosofie. Vorbeau despre faptul ca Dumnezeu are esenta si energie – dar in chip filosofic, aristotelic, intelectual, de aceea au si cazut in erezii. Acest lucru il vedem puternic la teologii monarhianisti dinamici si modalisti, care incercau, pe baza unor premise filosofice, sa interpreteze ca Dumnezeu este Unul si in acelasi timp Trei.
Dimpotriva, Parintii Bisericii vorbeau despre esenta si energie din experienta lor cea dupa har, cu alte cuvinte cunosteau empiric ca omul se impartaseste de energia necreata a lui Dumnezeu, iar nu din esenta Lui necreata, si aceasta cunoastere provenea din faptul ca vedeau Lumina dumnezeiasca care patrundea in adancul existentei lor, in inima lor, dar nu puteau sa vada „izvorul” acestei Luminii. Şi pe baza acestei experiente vorbeau despre faptul ca energia lui Dumnezeu este impartasibila omului, iar esenta neimpartasibila.
Cine ajunge la asemenea stari duhovnicesti devine teolog ortodox, dupa cuvantul Apostolului Pavel: „Dumnezeu, Cel ce a zis «Straluceasca in intuneric lumina» -, Care a stralucit in inimile noastre, spre luminarea cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Hristos” 2 Corinteni 4:6, si dobandeste dumnezeiasca dragoste, care „nu cade niciodata” 1 Corinteni 13:8. Toate iubirile sentimentale vin si trec, numai dumnezeiasca dragoste nu se micsoreaza. Este vorba de dragostea care e legata de experienta indumnezeirii si sfarseste in martiriu.
Oamenii care au o teologie cerebrala-rationala – exprimata mai degraba de patimi – si sunt manati de tot felul de interese, nu au focul dumnezeiestii dragoste inlauntrul lor si, fireste, sunt supusi alunecarilor.
Prin urmare, nu e de-ajuns sa teologhisim, ci sa dispunem si de premisele ortodoxe ale teologiei ortodoxe, care sunt experienta, isihasmul dupa Hristos.
Acest lucru il vedem la Sfantul Maxim Marturisitorul, care era isihast ortodox, asa cum reiese din primele sale scrieri, iar apoi, pana la sfarsitul vietii, a ajuns marturisitor ortodox, adica lega isihasmul de marturisire. Acest lucru il vedem si la Sfantul Grigorie Palama, care a trait isihast si a grait teologic. Aceasta este chintesenta intregii invataturi si vieti a Sfintilor Parinti.
„Nu este de ajuns ravna, ci este nevoie si de experienta duhovniceasca”
In istoria Bisericii citim ca au existat cazuri ca acestea despre care vorbiti in intrebarea dumneavoastra. Adica au existat crestini care aveau ravna pentru Hristos, insa atunci cand s-au aflat in situatii grele, s-au temut si s-au lepadat de Hristos — pentru ca aveau ravna, „dar nu dupa cunostinta“ Romani 10:2, si nu aveau o experienta duhovniceasca inalta. Nu este de ajuns ravna, si mai ales cea exterioara, care este hranita de felurite patimi, ci este nevoie si de experienta duhovniceasca, dimpreuna cu harisma teologica a discernamantului.
Avem pilda Apostolului Petru, care s-a lepadat de Hristos in timpul Patimii Sale, in timp ce mai inainte spunea ca, daca toti se vor lepada de Hristos, el niciodata nu se va lepadacf. Matei 26:30-35. Cauza caderii sale a fost faptul ca se distingea pe sine de ceilalti Ucenici, pe care ii desconsidera si-i credea in stare sa se lepede de Hristos. Insa dupa caderea sa, cand s-a lepadat de Hristos, s-a smerit, a plans cu amar si, dupa o adanca pocainta, a ramas in ceata Ucenicilor, pe care mai inainte ii desconsidera, si astfel s-a invrednicit sa-L vada pe Hristos cel Inviat. Iar cand a primit Duhul Sfant in ziua Cincizecimii, a devenit foarte puternic, propovaduind Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si suferind mucenicie pentru Hristos.
Este important sa ramanem in ceata Ucenicilor lui Hristos, in Biserica, chiar daca exista diferite probleme — si azi, ca si atunci, cand Ucenicii L-au parasit pe Hristos -, pentru ca noi, ramanand cu pocainta in ceata Ucenicilor, fara sa-i desconsideram, vom putea sa Il vedem pe Hristos cel Inviat.
„Trebuie sa avem un Parinte duhovnicesc indumnezeit”
– Cum sa ne pregatim sa ajungem marturisitori, chiar mucenici, in ziua de astazi — in fapta, nu doar in cuvant?
Este nevoie sa traim cu adevarat in Biserica, cu pocainta, rugaciune, pazirea poruncilor lui Hristos, studierea cuvintelor Prorocilor, Apostolilor si Parintilor, impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos.
Ceea ce ne trebuie mai ales este sa avem un Parinte duhovnicesc indumnezeit, cu discernamant, care sa poata face deosebire intre energiile dumnezeiesti si cele demonice, intre cele create si cele necreate, intre cele ale inchipuirii si cele ale realitatii, intre energiile omului impatimit si energiile omului despatimit. Lucrarea Parintelui duhovnicesc este de a-i naste din nou pe oameni si de a-i face copii ai lui Dumnezeu, iar nu proprii lui adepti, sau adeptii lui satana. Pentru ca, din pacate, se intampla si acest lucru.
Problema este insa ca astazi sunt tot mai rari Parintii duhovnicesti indumnezeiti si predomina Parintii duhovnicesti impatimiti, care nu au discernamant teologic. Astfel de Parinti duhovnicesti nu pot deosebi erezia de adevar, ceea ce este dumnezeiesc de ceea ce este satanic, ceea ce este impatimit de ceea ce este nepatimas, si de aceea este cultivata intens o teologie care poate fi caracterizata drept „teologie a patimilor”.
Cand nu putem gasi un indrumator duhovnicesc potrivit, atunci sa ne smerim, sa cerem ajutor de la Dumnezeu, sa ne rugam, sa ramanem statornici in invatatura Prorocilor, Apostolilor si Parintilor, in hotararile Sinoadelor Ecumenice, si Dumnezeu ne va descoperi voia Sa.
[… – continuarea AICI]
Material realizat de Anca Stanciu
Traducere de Tatiana Petrache
[1] Traducerea exacta a expresiei din original, redata si in versiunile Bibliei de la 1688 si a celei din 1914. Prepozitia εν indica aici un raport de inferioritate a subiectului cu persoana de la dativ, asupra caruia Sf. Ioan Gura de Aur insista in mod anume („Iata cat de precise sunt cuvintele Sale! N-a spus «pe Mine», ci «intru Mine»…”). Talcuirea aceasta este intarita si de Sf. Theofilact al Bulgariei: „Şi nu a zis: «cel ce Ma va marturisi pe Mine», ci «intru Mine», adica «intru puterea Mea», caci cu adevarat cel care marturiseste marturiseste fiind ajutat de harul cel de sus. Iar celui care se leapada nu i-a zis «intru Mine», ci «de Mine», aratand ca acesta se leapada neavand ajutorul cel de sus“, (n.red.)
[2] Omilii la Matei, PSB 23, p. 425. (n. red)
[3] Expresia liturgica din traducerea romaneasca in uz este: „drept invatand cuvantul adevarului Tau”. Sensul de baza al verbului gr. compus este a taia drept, folosit aici sensul figurat a delimita corect, cu referire la delimitarea adevarului de erezie. (n.red)
Legaturi tematice:
- SA NE REAMINTIM DUHUL ADEVARATEI MARTURISIRI, CA SA NU CADEM IN INSELARE
- SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL sau ce inseamna cu adevarat SA MARTURISESTI CREDINTA
- Sfantul Teofan Zavoratul: Marturisirea lui Hristos. CUM SA NE PURTAM CU NECREDINCIOSII ce nu-L marturisesc pe Hristos?
- Inaintea Inaltarii Sfintei Cruci: CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio)
- CRESTINISMUL: CAUZA A INTOLERANTEI? Care este diferenta intre marturisire si FANATISM?
- CE VALOARE AU SINCERITATEA SI ADEVARUL FARA DISCERNAMANT? Cuviosul Paisie ne invata cum sa facem binele, cum sa-i indreptam pe altii si cum sa marturisim
- UNA DIN BOLILE CRESTINULUI POSTMODERN: SEMANAREA CU VOLUPTATE A SMINTELII OTRAVITOARE AVAND CHIPUL “MARTURISIRII ADEVARULUI”: “Ce eşti tu? Luptător al lui Hristos sau luptător al diavolului? Ştii că există şi luptători ai diavolului?”
- ARHIMANDRITUL TIHON: “Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!”. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA, NECREDINTA “CREDINCIOSILOR” SI… CINISMUL ORTODOCSILOR “PROFESIONISTI”
- Cum putem APOSTAZIA daca pierdem duhul si trairea Ortodoxiei
- INDRUMARILE STARETULUI IOSIF DE LA OPTINA: “Ravna care vrea sa indrepte orice rau este ea insasi un mare rau”
- Fanatism sau relativism – extremele pierzarii. RAVNA CARE NE INSALA versus CALEA CEA STRAMTA SI DE TOTI PRIGONITA
- Intre MARTURISIRE si RAZBUNARE
- DREPTATEA ADEVARATA si ZELUL CEL NEBUN. De la Avva Isaac Sirul
- Sfantul Nectarie de Eghina despre RAVNA CEA INSELATA SI RAVNA CEA ADEVARATA
- Din scrisorile duhovnicesti ale Sfantului Ignatie Briancianinov: PACEA DUHULUI SFANT si “LUCRAREA SANGELUI” NOSTRU: “Mai bine sa fii socotit nestiutor din pricina neputintei mintii tale de a se sfadi decat intelept din pricina nerusinarii tale. SARACESTE PENTRU SMERENIE, NU FI BOGAT PENTRU OBRAZNICIE!”
- Sfantul Ignatie Briancianov despre SUFLETESC si DUHOVNICESC: “Sa nu va inselati! Sa nu socotiti INFIERBANTAREA omeneasca a fi lucrare a DUMNEZEIESCULUI FOC!”
- PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos?”
– Îi inţelegeţi pe cei care nu cred in Dumnezeu?
– Da! Pentru că am trecut si eu prin starea asta, deci nu mi-e străină necredinţa.
– Ce fel de dialog aveţi cu ei?
– Incerc să am un dialog cât se poate de cald. Adică nu pot să îi acuz pe oameni, să spun: „Eu nu vorbesc cu tine, că tu eşti ateu!” Asta este o abordare absolut infantilă, sau, mă rog, necreştină... Pentru că noi nu urâm păcătoşii, urâm păcatul. Noi iubim oamenii — că-i ateu, că-i musulman, protestant, catolic — noi trebuie să îi iubim. Aşa că te apropii de el cu dragoste. Dacă tu nu-i arăţi dragoste, care-i deosebirea dintre tine si el? Cu ce eşti tu mai bun decât el? Tu esti ortodox?! Şi dacă esti ortodox, ce? Cum arăti lucrul ăsta? Cum trăieşti ortodoxia? Cum il trăieşti pe Hristos?
Că noi asta trebuie să arătăm, nu cum suntem noi mai grozavi că noi ţinem post si ăia nu ţin… Şi? Spune sfântul apostol Pavel că cel care posteşte, pentru Dumnezeu posteşte; cel care mănâncă, pentru Dumnezeu mănâncă...
– Spune Mântuitorul: unul pe altul.
– Da, exact, atât! N-a spus Mântuitorul altceva — să staţi in cap, să… Si dacă altul e catolic, si dacă altul e protestant, si dacă… A, că nu mărturisesc dogma lui, pentru că am discernământ, am calea mea, Îl urmez pe Hristos, Sfânta Tradiţie, Sfânta Biserică, sigur că da! Dar nu pot acuma să-l urăsc pe ăla pentru că el e de altă credinţă. Eu am cunoscut oameni excepţionali, care sunt de alte credinţe. Avem prieteni musulmani care ne ajută la mănăstire, ce să vă spun? Păi, cum să nu ţin la omul ăla? Eu mi-aş dori să fie si el ortodox, sigur că da! Dar nu-l poţi forţa. Are conştiinţa lui, are libertatea lui. Nu pot să mă bag peste el că nici Dumnezeu nu-l fortează! Cum să-I fortez eu? Dar el, ca om, e de toată isprava! Bine, intr-o anumită cultură, intr-o anumită tradiţie. Nu poţi schimba in om lucrurile aşa, nu le poţi forţa. Dar arăt că sunt mai bun decât el sunt in stare?
– Si dacă intră o maică catolică in mănăstire… o vezi si incepi să strigi: Huo, satana!
– Doamne fereşte! Doamne fereşte! Eu am spus si in biserică, la o predică – cel care face aşa ceva nu este creştin.
– In acelaşi timp, nu trebuie condamnat cel care huiduie.
– Nu-l condamn, da ii spun: „Soro, frate, uşurel, stai aşa, ca nu se cuvine!” Dar el este preot si tu eşti o femeie care ai intrat in biserică… Ferească Dumnezeu! Nu, cum să faci aşa ceva?
– Atunci, ce faci? Iei atitudine?
– Nu poţi, că amplifici scandalul. Zici in gând, te rogi: „Doamne, iartă-ne pe toţi, pe ei!” Că numai Dumnezeu poate. Că dacă mai intră incă unul si incă unul… deja, în situaţia aia nu mai poţi să faci nimic, că explodează totul si ce se intâmplă? Intri intr-o polemică. Noi nu trebuie să intrăm in polemică. Să vă feriţi de polemici, indiferent pe ce subiect. Noi trebuie să căutăm intotdeauna pacea şi armonia.
Raportul intre pace si dreptate este de 4 la 1, adică cu pacea câştigi 4 şi pierzi 1, cu dreptatea câştigi unul si pierzi patru. Deci intotdeauna să mergi după pace, nu după dreptate. Si când declanşezi un război, nu mai construieşti nimic, dărâmi totul. Dacă intri in polemici, ce să mai… n-are rost… A, pot să-mi spun părerea. Dacă n-a acceptat-o, imi pare rău, la revedere, mă ierţi, asta e părerea mea. Te opreşti. Nu mergi mai departe, să-ncepi faci pe ăla cu ou si cu oţet — n-are rost. Eu imi afirm identitatea mea — dar frumos şi smerit, nu că sunt eu acuma… cu o mândrie din asta care deja imi anulează toată credinţa mea, toată mărturisirea mea. Nu, nu se poate. Păi, hai să vă mai spun ceva: gândiţi-vă la Sfintele Evanghelii, că acolo avem pe Mântuitorul, Care vine intr-o lume plină de păcătoşi. Câţi mai erau credincioşi? Era lumea păcatului. Mântuitorul ce era să facă? Sa-i ia pe toţi să-i certe? Că erau toţi nişte păcătoşi. Nu, îi ia cu frumosul… Când cu femeia păcătoasă, ce a zis? Cine crede că e fără de păcat să arunce primul piatra. Adică iubeşte-i pe vrăjmaşi! A vorbit urât numai de invăţătorii de lege, de ce? Pentru că…
– …nici tu nu te mântuieşti, nici pe ceilalţi nu-i laşi.
– Exact, exact!… nu-i lăsau pe ceilalţi… ăsta e singurul motiv pentru care s-a luat de ei aşa de urât, dar faţă de ceilalţi. Deci, ăsta e exemplul nostru de atitudine. Eu, când mă comport aşa — unde am văzut eu la Hristos un astfel de comportament? Din păcate, noi nu inţelegem că viaţa noastră trebuie sâ fie hristocentrică. Nu inţelegem că singurul model este Hristos! N-avem altul. Orice alt model este un model omenesc, deci este un model care, mai mult sau mai puţin, este afectat de patimile noastre. Ce inseamnă să-L mărturiseşti pe Hristos? Că asta inseamnă a fi creştin: să-L mărturiseşti pe Hristos. Si cum il mărturiseşti pe Hristos? Spui: „Sunt creştin”? Cum spune Mântuitorul: „Nu oricine-mi spune «Doamne, Doamne» va intra in impărăţia lui Dumnezeu.” Nu, nu-i suficient să zici: „Doamne, Doamne!” Si ce dacă zici? Trebuie să trăieşti, deci „să-ţi iei crucea si să-Mi urmezi Mie, să te lepezi de sine”. Este foarte clar cum se face asta. Din păcate, suntem foarte departe. Si lucrurile astea le vedem peste tot, si la cei care sunt apropiaţi de biserică, şi la cei care sunt departe de biserică. Sigur că sfinţii părinţi aveau o atitudine foarte tranşantă faţă de latini — catolici. Dar tot in sensul ăsta, al invăţăturii, nu al omului.
***
- Ce este Adevarul? UN CUVANT CAPITAL AL SFANTULUI IUSTIN POPOVICI SI O MEDITATIE PE MARGINEA SA. Totul in Hristos…, nu doar in numele Lui!
- DUHUL ADEVARULUI SI AL IUBIRII, Duhul lui Dumnezeu, Care Se roaga in noi si ne calauzeste tainic “la pamantul dreptatii”. STIM AI CARUI DUH SUNTEM?
- Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE
- Sfantul Siluan si MARTURISIREA INTRU IUBIRE A CREDINTEI in fata eterodocsilor
- “NU POATE SA FIE ADEVAR FARA DRAGOSTE SI NICI DRAGOSTE FARA ADEVAR! Am vazut pe multi care se cred marturisitori pentru ca urasc” – Din predica Pr. Mihai Aldea la vindecarea orbului din Ierihon (si audio)
- Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?
***
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- Revista “FAMILIA ORTODOXA” despre “SINODUL” DIN CRETA, dezbinarile si polarizarile ideologice pe seama “ecumenismului”, INTRERUPEREA POMENIRII EPISCOPILOR si “RAZBOIUL DINTRE NOI”: Nu cumva ni se aplica strategia DIVIDE ET IMPERA “prin subtila înrâurire a agenţilor de influenţă, care sunt peste tot infiltrați astăzi?”. CARE SA FI FOST SCOPUL ASCUNS AL PSEUDO-SINODULUI?
- Oameni si… demoni travestiti in salvatori: “CRUCIADA” IMPOTRIVA RAULUI (din afara) a “LUPTATORULUI ORTODOX” PANA LA… MACELARIREA FRATILOR: “Cain l-a ucis pe Abel pentru că nu a ucis păcatul DIN PROPRIA INIMĂ. Patima luptei cu Sistemul e de neoprit şi fraţii încep să devină trădători ai Ortodoxiei, dușmani camuflați…”
- “Nu ştiţi, oare, fiii cărui Duh sunteţi?” ISPITA “ULTIMATUMURILOR” si PRECIPITAREA RAVNEI FARA CHIBUZINTA/ De ce se pomeneste episcopul la Liturghie?/ SFANTUL SI MARELE SINOD… DIN LAUNTRUL NOSTRU ABANDONAT/ Litera si Duh in aplicarea canoanelor de catre duhovnic. DARUL DEOSEBIRII care nu “sparge capetele”
- “O, de ar fi trăit atunci oarecare super-zeloţi şi super-ortodocşi contemporani! Ar fi aruncat defăimarea de TRĂDĂTOR în obrazul marelui SFÂNT FOTIE”. Fericitul parinte marturisitor EPIFANIE despre PERICOLUL SCHISMEI CARE INCEPE CU NEPOMENIREA EPISCOPILOR si necesitatea rabdarii si ICONOMIEI in chestiunile critice care privesc UNITATEA BISERICII: “Să nu ne grăbim, fratele meu!”
***
- PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video)
- DRACUL-TEOLOG si inselarile care dezbina Biserica “in numele Domnului”
- PARINTELE SOFIAN SI “MARTURISITORII” CALOMNIEI: “Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat…”
- FATARNICIA SI RAUTATEA DEGHIZATE IN RAVNA “INTRANSIGENTA” PT. ADEVAR
- LECTIA ESENTIALA A DISCERNAMANTULUI – FOARTE ACTUAL!
- De actualitate: PARINTELE SERAFIM ROSE despre CALEA IMPARATEASCA, duhovniceasca si sanatos ortodoxa, care SE OPUNE SI ECUMENISMULUI sau MODERNISMULUI, DAR SI ZELOTISMULUI “SUPERCORECT”: “Sunt unii care doresc ca totul sa fie absolut simplu, alb si negru…”
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI
- CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN “JUNGLA ZELOTISMULUI”
- FERICITUL SERAPHIM ROSE despre Ortodoxia milei lucratoare si a durerii inimii VS. “super-ortodoxia” celor cu inimile reci si inraite
- “O ASTFEL DE „CORECTITUDINE” VA PRODUCE MEREU NUMAI SCHISME si in cele din urma ajuta numai miscarea ecumenica…”
- Parintele Serafim Rose despre FERICITUL AUGUSTIN SI “ZELOTII” SUPERCORECTI (II): “Simt in aceste inimi reci o pregatire pentru lucrarea lui Antihrist”
- Cuviosul Serafim Rose despre ISPITELE NOU-CONVERTITILOR sau CUM SE POATE PIERDE HARUL LA CEI RAVNITORI
- SIMPLITATEA CARE NE MANTUIESTE. Fericitul Parinte Serafim Rose despre necesitatea de A NE INMUIA INIMILE, A NU NE INCREDE IN MINTEA NOASTRA si a nu ramane la nivelul corectitudinii rationale: “Atitudinea CRITICISTĂ este un lucru foarte negativ şi nu vă va duce nicăieri. Ba, în cele din urmă, s-ar putea să vă ducă chiar ÎN AFARA BISERICII”. Importanta enorma a RABDARII DUHOVNICESTI
- “Oamenii care au pierdut experierea Harului dumnezeiesc tind sa ideologizeze invatatura Mantuitorului. Daca credinta este abordata doar LA NIVELUL MINTII, atunci omul o traieste ca pe o IDEOLOGIE RELIGIOASA”
- PARINTELE IOANNIS ROMANIDIS, urmator al Marelui Grigorie Palamà si luptator neintrecut impotriva RATIONALISMULUI TEOLOGIC: “…Asta-i o intelegere papistasa despre primirea dogmelor. Dogma trebuie sa ajunga experienta!”
- Mitropolitul Ierotheos Vlahos despre IMPORTANTA INVATATURILOR SFANTULUI GRIGORIE PALAMA
- SFANTUL GRIGORIE PALAMA. Invatatura despre conditiile vindecarii sufletului de patimi, in sinteza Mitropolitului Hierotheos Vlachos
- Teologul Jean-Claude Larchet despre pericolele antihristice ale SPIRITUALITATII SI TEOLOGIEI FARA HRISTOS, FARA SFINTII PARINTI SI FARA VIATA
- CEI CARE TEOLOGHISESC SA FIE PUTINI
- Sfantul Grigorie Teologul: “Boala de a te crede invatat cand nu esti e vrednica de lacrimi si de suspine mai mult decat orice alta boala”
- Parintele Sofronie despre RATACIRILE ACADEMISMULUI TEOLOGIC si TEOLOGIA VIETII FARA DE PACAT
***
***
- IPS HIEROTHEOS VLACHOS – cuvant esential despre UCENICI si FANI in Biserica
- IPS Hierotheos Vlachos: MONAHISM SANATOS, MONAHISM BOLNAV
- INCERCARILE MITROPOLITULUI IEROTHEOS VLACHOS: calomnii, defaimari si diversiuni din partea unei manastiri cu tendinte schismatice
- Raspuns unor atacuri denigratoare ale site-urilor zelotiste anti-clericale la adresa IPS Hierotheos Vlachos (VIDEO)
- IPS Ierotheos Vlachos despre CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV (†11 iulie 1993), cel care ITI TRANSMITEA VIATA SI DUH DE POCAINTA prin simpla sa prezenta si prin binecuvantare: “Era un om care efectiv L-a vazut pe Dumnezeu. A fost un urmas al Sfintilor Parinti. Viata este un rezumat al vietii si teologiei Sfintilor Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama” (video, audio, text)
- RASPUNSURILE din conferinta de la Bucuresti (Facultatea de Drept) a MITROPOLITULUI IEROTHEOS: “Dumnezeu nu-Si impartaseste darurile celor care ‘dorm’, celor care nu lucreaza… SA NU DEZNADAJDUITI NICIODATA!” (video, audio, text)
- VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti
- STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? CARE E CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU OM?
- Vladica Hierotheos Vlachos alaturi de IPS Serafim de Pireu: LUMEA S-A SATURAT DE VERBALISM TEOLOGIC, E NEVOIE DE OAMENI ARZAND DE CREDINTA VIE!
- IPS HIEROTHEOS VLACHOS: Lipsa de evlavie fata de Traditie si Sfintii Parinti – o forma de ateism. CINE POATE TEOLOGHISI? (partea a II-a: “O grava erezie si hula”)
- Religiile orientale si Biserica Ortodoxa (IV): CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU CERE, IN PREALABIL, TAMADUIREA SUFLETEASCA PRIN CURATIREA DE PATIMI: “Fara tanguire si strapungerea inimii, linistirea este mincinoasa”
- Mitropolitul Hierotheos Vlachos despre cel mai grav pericol: SECULARISMUL IN BISERICA, o FALSIFICARE A DUHULUI ADEVARAT si calea catre esec si deznadejde
***
- HARUL DUHULUI SFANT – SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
- MARTURISIREA SI APOSTAZIA in istoria Bisericii si in vremurile noastre. Intre RUSINAREA DE HRISTOS si PROVOCAREA CU DINADINSUL A PERSECUTIEI
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
- …SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA! Ce ne spune invatatura ortodoxa despre mucenicie, ispitirea lui Dumnezeu si bravada (I)
- Ce ne spune INVATATURA ORTODOXA A SFINTILOR PARINTI despre mucenicie si ispitirea lui Dumnezeu (II)
- SFANTUL TEODOR STRATILAT: INTRE CREDINTA IN ASCUNS SI MUCENICIE. Raspunsuri si pentru cei de astazi
- Praznuirea Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat – CE INSEAMNA SI CUM E POSIBILA MUCENICIA?
- HRISTOS, TARIA MUCENICILOR
- Sfintii 40 de Mucenici: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE
- Lepădarea lui Petru sau DE CE CADE OMUL?
- LEPADAREA LUI PETRU si PRIVIREA LUI IISUS. “Fara ispite si caderi, omul nu isi cunoaste slabiciunea”. Adevarata CAINTA ca “durere mistuitoare” pentru RANIREA DRAGOSTEI versus SPOVEDANIA FORMALA, DIN OBISNUINTA, fara frangerea inimii
- PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI: Ce inseamna si cum se dobandesc curajul NE-LUMESC si demnitatea CRESTINA?