VEACUL ANTIHRISTIC AL MINCIUNII. Cand si cum ne mintim singuri?

Despre minciuna       

„Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau” (cf. Iesirea 20, 16), este una dintre cele zece porunci date de catre Dumnezeu poporului ales. Singura iertare, pe care poate sa o aiba minciuna, este atunci cand dorim sa evitam producerea unui rau, cand mintim de exemplu un criminal, un hot, sau alta persoana care doreste sa faca vreun rau. Este si cazul magilor, care nu s-au mai intors pe la Irod, dupa cum fagaduisera, ci pe alta cale au plecat in tara lor.

Dupa cum am mai spus, minciuna este precum nisipul cel miscator, pe care nu poti sa zidesti nimic ca sa dainuiasca. Tatal minciunii, dupa cum spune Insusi Hristos, este diavolul (cf. Ioan 8,44). Acesta inca de la inceput a mintit pe primii oameni si i-a scos din Rai, iar pana astazi, acest vrajmas al mantuirii oamenilor cauta sa minta pe oameni, si sa-i departeze de Adevar. Lucrul acesta il face prin tot felul de inselaciuni, luand intotdeauna chipul binelui, pentru a-i convinge mai usor pe oameni.

Sfantul Serafim Rose spunea ca diavolul face „minuni”, provoaca fenomenele cele mai spectaculoase, aduce oameni la biserica, face tot ce dorim atata timp cat reuseste sa ne insele. Ca sa ne dam seama cat de grava poate fi minciuna in unele cazuri, in Noul Testament avem un exemplu de pedeapsa capitala pentru crestini, sot si sotie, pe numele lor Anania si Safira, care au mintit pe Petru. Acesta le-a spus: „n-ati mintit oamenilor, ci lui Dumnezeu“ (cf. Fapte 5, 3-10), si amandoi au murit unul cate unul. Luand invatatura din acest exemplu, ar trebui sa fim foarte atenti la spovedanie, ca nu cumva sa mintim lui Dumnezeu, caci consecintele pot fi foarte grave.

De multe ori ne lovim de situatii de nesinceritate in familie, in relatiile dintre sot – sotie, sau in relatiile dintre copii si parinti. Atunci cand sotii se mint, de vina poate fi si cel care a fost mintit, deoarece celalalt poate a mintit de frica sa nu se intample ceva mai rau. Astfel, cand descoperim un neadevar din partea celuilalt, sa ne gandim ca poate noi suntem cei vinovati, iar nu cel ce nu a fost sincer. De asemenea, trebuie sa incurajam copiii sa fie sinceri cu noi, iertandu-i atunci cand isi recunosc fapta. Astfel, cand vor mai gresi, vom afla mai usor de la ei, nu le va fi frica sa spuna daca-i iertam, iar aceasta deschidere poate face mult bine intre relatiile dintre copii si parinti.

O alta situatie de minciuna, este atunci cand clevetim pe cineva pe nedrept. Acesta este un mare pacat, si dupa cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, clevetirea pe nedrept poate distruge o familie, sau o viata, iar celor ce fac un asemenea pacat nu le sunt primite darurile inaintea lui Dumnezeu, lumanarile lor se sting, iar rugaciunea lor se preface in pacat.

De asemenea, mai avem oameni printre noi, care exagereaza in ceea ce spun. Fac din tantar armasar, si adauga in plus la tot ceea ce povestesc. Este si aceasta o forma de minciuna, iar cei care ii cunosc pe acestia de mult timp, nu ii mai cred in ceea ce spun, nici daca ar spune adevarul.

Sigur ca sunt multe de spus despre minciuna, insa am mai vorbit despre inselarile acestui veac. Sa nu credem tot ce auzim! Spunea cineva, ca daca nu asculti stirile nu esti informat, iar daca le asculti esti dezinformat. Cam aceasta este realitatea intr-un veac [in care] minciuna tinde sa devina oficiala, si cand oamenii cu putere vor sa duca omenirea intr-o directie dorita de ei, cu ajutorul mass-media.

Imperiul lui antihrist va fi unul al minciunii, si cu cat oamenii se vor departa mai mult de adevar, cu atat mai repede acesta se va instala. Iar Adevarul nu il gasim la stiri, ci intr-o viata curata. Atunci vom avea discernamantul de a deosebi binele de rau si adevarul de minciuna.

Atunci cand ne mintim singuri

Ne mintim singuri atunci cand ne inselam in ceea ce credem, atunci cand credem prea usor ceea ce auzim si, in general, ne mintim singuri atunci cand nu traim cu Dumnezeu, ci doar spunem toata ziua: „Doamne, Doamne!”, fara insa a face voia lui Dumnezeu. Ne mai mintim singuri atunci cand nu traim prezentul, ci ravnim dupa amintiri din trecut, sau dupa visuri din viitor, si ne mintim singuri atunci cand nu multumim pentru ceea ce avem, si cand intotdeauna ni se pare mai bun ceea ce nu avem.

Ne mintim singuri, atunci cand vorbim de rau pe cineva, si nu amintim si de partile lui bune, si cand ne facem o singura parere despre cineva, buna sau rea, desi nu cunoastem indeajuns acea persoana, sau nu ne gandim ca un om se poate schimba in orice zi. Ne mintim singuri, atunci cand ne gandim doar la noi, si nu ne gandim la ce ar vrea Dumnezeu de la noi sau cum ar fi mai bine pentru aproapele nostru (iar aproapele nostru este, dupa cum se spun Evanghelia „Samarineanului Milostiv” cel care a facut mila cu noi), sau atunci cand dam la o parte pe cineva din viata noastra, pentru ca am gasit ceva mai bun.

Ne mintim singuri atunci cand ne credem mai buni decat altii, deoarece aparentele insala si nu ne putem pune in locul lui Dumnezeu, si sa-l asezam noi pe celalalt mai jos. Se poate ca inaintea lui Dumnezeu persoana respectiva sa fie mai curata si mai nevinovata decat noi. Ne mintim singuri, atunci cand nu cautam pacea, si sub nebuneasca parere ca noi avem dreptate ne razboim cu cel de langa noi.

Ne mintim singuri atunci cand nu folosim timpul cum trebuie, si dam la o parte datoriile catre suflet, inlocuindu-le sau cu grijile lumesti, sau cu poftele trupului, si sigur ca lista ar putea continua, insa ceea ce trebuie sa stim este ca atunci cand nu abordam corect viata noastra si problemele care apar, ne afundam tot mai adanc in mlastina pacatelor, deoarece daca nu traim in adevar, atunci suntem in minciuna, iar fiind in minciuna traim in pacat. Sigur, ca multi traind in intuneric, nici nu-si dau seama ca pacatuiesc, ci spun „Doamne, Doamne” si continua sa faca zile fripte celorlalti“.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi: