Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI

Cititi si:

Frumusetea inselatoare

Din pacate, una dintre caracteristicile acestei lumi este nedreptatea. Nu pentru ca Dumnezeu ar fi creat-o astfel, ci pentru ca Dumnezeu a lasat omului sa aiba libera vointa, iar omul si-a indreptat vointa sa spre rau. Este drept ca omul s-ar putea scuza, cum ca raul este inselator, si in lipsa de experienta a omului nu si-a dat seama, insa caderea fiecarui om se datoreaza lipsei de ascultare. Dumnezeu a spus primului om ce are de facut, la fel cei care au urmat si-au invatat urmasii de ce sa se fereasca, insa neascultarea a facut ca oamenii sa se departeze tot mai mult de voia lui Dumnezeu.

Astfel, increderea in momeala lumii si in gandurile proprii ii face pe oameni ca, inca din tinerete, sa cada in cele mai neplacute curse. Lumea care nu vrea sa asculte de cuvantul lui Dumnezeu este condusa de o bogatie nedreapta si de o frumusete murdara. Da, unii incearca sa cucereasca lumea prin frumusete, si, din pacate, de multe ori reusesc. Stau toata ziua la oglinda si ii ingenuncheaza pe cei care nu pot sa vada monstrul din spatele frumusetii.

Televiziunea arata tot ce este mai frumos, pentru ca cei ce platesc abonamentul TV sa stea cu gura cascata la ipocrizia frumoasa pe care o vad, la fel si ziarele, si de fapt aceasta este cererea: oamenilor slabi de minte le place sa vada picioare dezgolite si piepturi umflate, fie ele si de plastic ori silicon, ce mai conteaza, important este ca alimenteaza o imaginatie bolnava si ca trece timpul. Cei care isi aleg un partener de viata frumos, mai devreme sau mai tarziu, vor vedea si monstrul din spatele frumusetii. Vor vedea o persoana plina de capricii, mandra, egoista, si care, in loc sa-si faca datoriile, pe care le are in familie, sta mai mult la oglinda si se aranjeaza. Pentru ea, lauda lumii conteaza. Se simte puternica in fata miilor de ochi, care se invart dupa ea, si nu realizeaza ca de fapt sunt ochi de oameni slabi si naivi, ingenuncheati de pornirile murdare, si ca ea nu este altceva decat un obiect de placere, care va disparea odata cu trecerea timpului.

„Inel de aur in fundul porcului, asa este frumusetea fara de minte” (cf. Pilde 11,22), insa „Fara de minte” se talcuieste „Fara credinta”.

Sigur ca la sfarsit fiecare va lua ceea ce a lucrat in viata, frumusetea insa este un dar de la Dumnezeu, si daca „frumosul” sau „frumoasa” nu au lucrat nimic in viata lor spre mantuirea sufletului, frumusetea lor se va cobori intr-o groapa intunecoasa si urat mirositoare, plina cu intinaciune si cu viermi. Nu Dumnezeu a dorit aceasta, ci aceasta a fost alegerea omului, care a pretuit mai mult un trup stricacios, decat dreptatea lui Dumnezeu, si mai mult decat adevarata frumusete, care se gaseste in smerenie, mila, curatie, harnicie, rabdare, infranare, in dragostea fata de Dumnezeu si pe aproapele.

Minunile nu ne mantuiesc

Senzationalul are mare cautare la oamenii care nu cauta sa se pocaiasca si vor niste rezolvari imediate a unor situatii care nu le convin. De fapt, ei nici nu considera ca au nevoie sa se pocaiasca, si nici macar nu sunt in stare sa-si vada pacatele. Problema o vad la aproapele lor si niciodata la ei. Totodata, un preot, despre care se spune ca are anumite puteri si o biserica unde se intampla lucruri iesite din comun, constituie pentru ei un real interes si de asemenea, este mai important pentru ei ca un preot care sa le citeasca moliftele Sfantului Vasile cel Mare, decat sa-si recunoasca greselile si sa se indrepte. Ei nu-si dau seama ca diavolii nu pleaca de la cei care nu vor sa paraseasca pacatele, si ca moliftele nu au sens pentru cei care nu-si schimba viata.

Sfintii Parinti ne spun ca mai mare este cel care indura o boala si multumeste lui Dumnezeu, decat cel care s-a vindecat printr-o minune, iar cel vindecat printr-o minune ramane cu o mare datorie fata de Dumnezeu, pe cand cel care multumeste in boala se sfinteste si se mantuieste.

Odata cu slabirea credintei este bine sa nu alergam dupa minuni, ca nu cumva sa ne aflam inselati de diavolul, caci se stie ca atat antihrist, cat si inaintemergatorii lui, umbla sa insele lumea prin minuni mincinoase si se spune ca si foc din cer va face sa se pogoare (cf. Apocalipsa 13,13).

Unii se insala considerand tehnologia zilelor noastre: automobile, avioane, submarine, telefoane si toate celelalte ca fiind minuni. Ei spun: cine zice ca in zilele noastre nu mai sunt minuni? Iata cate minunatii a creat omul. Insa dupa cum am mai spus: pomul se cunoaste dupa roade si toate asa-zisele minunatii, pe care le-a creat omul, departeaza pe om de Dumnezeu si distrug pamantul si de aici vedem roadele si intelegem ca ele nu sunt minuni, ci inselari.

Sa cautam adevarul, care ne mantuieste, si nu minuni prin care putem fi inselati. In Evanghelie se spune ca Iisus:

„Chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti demonii si sa vindece bolile. Şi i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi“ (cf. Luca 9,1-2).

Intre cei doisprezece se afla si Iuda, care l-a vandut pe Mantuitorul. Cu ce i-a ajutat faptul ca a facut minuni? Cu nimic! De aceea spune Hristos:

„Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Şi atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea“ (cf. Matei 7, 21-23)

si tot acolo spune ca: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (cf. Matei 7,20), cu alte cuvinte nici macar minunile pe care le-ar face cineva nu pot fi considerate roade ale persoanei care le face, deoarece chiar daca minunile ar fi adevarate, darul este primit de la Dumnezeu, si Iuda nu a folosit nimic ca a facut minuni, iar roadele prin care ii putem cunoaste sunt dupa cum se spune la un Apostol care se citeste la Taina Sfantului Maslu:

„Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia“ (cf. Galateni 5,22-23).

Sa cautam sa ajungem la aceste roade, si sa nu alergam dupa semne si minuni, cum cereau evreii de la Mantuitorul. Sa cautam voia lui Dumnezeu, si sa nu spunem: Doamne, Doamne!, fara sa vrem sa scoatem rautatea din noi afara.

(din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi: