INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (II): “Trebuie sa fii hotarat pen­tru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor necinstite ale oamenilor!”

2. Dragostea de Dumnezeu si de aproapele

“Intareste credinta prin dragoste. Roaga-te:

„Doamne, cred, ajuta necredintei mele!”,

cum se ruga tatal iubitor pen­tru fiul sau bolnav. Asa se ruga si iubitoarea de Dumnezeu Varvara, marea mucenita, pe care tatal o ferea de cunoas­terea lui Dumnezeu, inchizand-o intr-un turn, izoland-o de lumea Ortodoxiei. Insa Varvara era inteleapta; ea L-a cu­noscut pe Dumnezeu din cele create de El: cerul, pamantul, stelele, luna, soarele, natura. L-a cunoscut si L-a iubit mai mult decat orice pe lume. Tatal ei, inchinator la idoli si prigonitor al crestinilor, i-a luat viata, taindu-i capul. El nu si-a crutat propria fiica de dragul idolilor neinsufletiti, dar, fara sa-si dea seama, el insusi i-a oferit cununa muceniciei.

Cre­dinta ortodoxa ne invata sa-i iubim si sa-i cinstim pe parintii nostri, dar aceasta dragoste nu trebuie sa fie mai mare de­cat dragostea de Dumnezeu. Astfel, marea mucenita Varva­ra ne invata statornicia in credinta si dragostea de Dumnezeu. Cati oameni a adus ea la adevarata credinta prin exem­plul ei, prin cuvant si fapta!

Adeseori rudele ne propun sa implinim voia lor paca­toasa:

„Nu merge la biserica, dormi duminica!”,

„De ce te imbraci ca o evlavioasa?” etc.

Vrajmasul mantuirii se ridi­ca impotriva noastra prin sot, copii, vecini sau alte persoa­ne. Uneori relatiile bune dintre oameni se mentin pana cand afla despre cineva ca e credincios si merge la biserica. Din acel moment relatiile se schimba. Domnul spune:

N-am ve­nit sa aduc pace, ci sabie.

Aceasta sabie este pentru a des­parti pe cel pacatos de cel drept. Apostolii spuneau in astfel de situatii:

Drept este sa ascultam mai mult de Dumnezeu, iar nu de voi.

In situatia amintita mai inainte, trebuie sa fii hotarat pen­tru Dumnezeu, iar nu sa faci pe plac cererilor lor necinstite. Nu te teme sa suporti insultele, defaimarea pentru credinta. Milioane de oameni au suferit punandu-si chiar viata pentru Domnul. Nu te rusina de credinta, pentru ca Domnul sa nu Se rusineze mai apoi de noi. Apostolul Petru spunea ca no­ua ni s-a dat nu doar sa credem, ci si sa patimim. De aceea, fii statornic! Cel care va suferi pentru cuvantul lui Dumne­zeu si pentru credinta ortodoxa va primi mare rasplata! La sfarsitul veacurilor, chiar si cel mai pacatos om care nu va primi pecetea lui Antihrist si nu se va lepada de Dumnezeu va merge in Imparatia cerurilor.

Pentru intarirea in dragoste, trebuie sa cugetam mai des la viata lui Iisus Hristos. Cand un ucenic oarecare a venit la staret cu o plangere asupra celui care l-a nedreptatit, stare­tul l-a intrebat:

„Oare esti tu mai bun decat Domnul? Cat a rabdat El!”

Astfel si noi: in orice intristare, incercare, boala, suferinta trebuie sa ne gandim mai des la chinurile, rabda­rea, smerenia si blandetea Mantuitorului. Mediteaza in sufletul tau despre Domnul, munceste duhovniceste, citeste, ca sa cresti in dragostea lui Dumnezeu.

Cea mai puterni­ca arma a demonilor este sa ne asalteze cu tot felul de ganduri, ca sa ne impiedice sa ne gandim la Dumnezeu si sa ne rugam. Daca, de exemplu, un monah a ajuns la rugaciu­nea contemplativa, atunci el experimenteaza Raiul si este aproape de Dumnezeu. Asupra noastra, a simplilor mireni, harul, adica dragostea lui Dumnezeu, se pogoara in timpul cugetarii duhovnicesti.

Cugetarea duhovniceasca este man­tuitoare pentru noi: ea ne da trezvie, asaza toate la locurile lor, ne distrage de la grijile lumesti. Dumnezeu vede nein­cetat cu ce se ocupa inima noastra si este gelos. Si ganduri­le noastre sunt cunoscute in cer. Cugetand, ne rugam in in­teriorul nostru. Cel mai bun mijloc de cugetare este Sfan­ta Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu. Cel care-L iubeste pe Dumnezeu se lumineaza prin cugetarea duhovniceasca, iar prin smerenie si pocainta se curateste si se apropie de Dum­nezeu.

Orice munca trebuie insotita de cugetarea la Dum­nezeu, de aceea serviciul crestinului trebuie sa fie placut lui Dumnezeu si folositor oamenilor. Cugetarea la Dumnezeu (esenta rugaciunii) il ajuta pe om sa scape de deprinderile rele: fumat, betie, lacomia pantecelui etc. Cel care Il iubeste pe Dumnezeu nu poate sluji la doi domni.

Sfanta Biserica o cinsteste pe Maria Magdalena cea in­tocmai cu apostolii. Ne amintim ca, pentru dragostea si inchinarea ei, a fost prima careia i S-a aratat Domnul dupa Inviere. Ea Il iubea pe Dumnezeu sincer, din toata inima, dovedind prin fapte dragostea sa. Ea insasi a venit de cateva ori la mormantul Domnului, invatandu-ne si pe noi sa venim inaintea tuturor la casa lui Dumnezeu si, cu atat mai mult, sa nu intarziem. Ea a renuntat la tot ce avea si a do­bandit pace, eliberare de patimi, smerenie, blandete, rabdare, darul propovaduirii si al facerii de minuni.

Maria Magdalena, care a stat langa Crucea Domnului, ne invata sa-L iubim pe Dumnezeu, sa stam alaturi de ea si sa plangem pentru suferintele Mantuitorului si pentru pacatele noastre si sa ne rugam; sa respectam miercurea si vinerea ca zile mari ale suferintelor lui Hristos si sa nu uitam de post in aceste zile. Ea i-a daruit imparatului oul care s-a inrosit in mainile ei, dovedind moartea nevinovata a Mantuitorului, iar imparatul l-a pedepsit pe Pilat. Trebuie s-o urmam pe Maria Magdalena si in curajul ei de a marturisi adevarul.

Legea lui Dumnezeu ne invata ca femeia trebuie sa ta­ca in biserica, dar in familie si in societate femeii care Il iu­beste pe Dumnezeu ii este permis sa semene cuvantul lui Dumnezeu, insa cu intelepciune, daca oamenii se interesea­za, intreaba, asculta. Trebuie sa te rogi intotdeauna inain­te sa vorbesti, sa nu inveti cu superioritate, sa urmaresti ca omul sa fie in dispozitia potrivita pentru a asculta cuvantul lui Dumnezeu. Mantuindu-l pe altul, mantuieste-te pe tine insati: ia seama la tine si nu arunca margaritare porcilor, ca nu cumva ei sa se intoarca si sa te sfasie.

3. Pazirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu

Zece porunci a inmanat Domnul poporului israelit prin Moise, prorocul Sau. Crestinilor le sunt cunoscute de ase­menea, ca si tanarului din Evanghelie, care le pazea din ti­neretea sa. Insa, dupa invatatura carturarilor si a fariseilor, el L-a intrebat pe Hristos:

„Care dintre ele este cea mai ma­re?”

La aceasta, Domnul i-a raspuns:

„Pazeste-le pe toate si te vei mantui.”

Iata-le:

- sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima, din tot su­fletul si din tot cugetul tau;

- sa nu-ti faci chip cioplit;

- sa cinstesti numele lui Dumnezeu;

- aminteste-ti de ziua sambetei si sfinteste-o pe ea (la crestini este ziua duminicii);

- cinsteste pe tatal tau si pe mama ta;

- sa nu ucizi;

- sa nu fii desfranat;

- sa nu furi;

- sa nu marturisesti stramb;

- sa nu invidiezi si sa nu doresti ceva strain.

Poruncile sunt legea duhovniceasca ce trebuie pazita de toti credinciosii. Fiecare din porunci este la fel de importan­ta in fata lui Dumnezeu. De aceea, cine incalca una, in­calca toata legea. Dar daca vrei sa fii desavarsit, dupa cum ne invata Hristos, lasa tot si urmeaza-Mi Mie. Domnul ne cheama sa lepadam cele pamantesti, materiale, pentru a in­vata de la Dansul sa dobandim cele duhovnicesti.

Pentru aceasta ne-a fost data Evanghelia.

Evanghelia cuprinde cele despre mantuirea noastra, dar este strabatuta de doua porunci care exprima insasi esenta ei:

- dragostea de Dumnezeu;

- dragostea de aproapele.

Poruncile indeamna la dobandirea a doua virtuti: a iu­birii de Dumnezeu si a dragostei. Dragostea de Dumnezeu este deasa cugetare la Dumnezeu, dupa cum am spus. Cu­getarea la Dumnezeu poate fi rugaciunea, care este de pa­tru feluri:

- rugaciune de iertare;

- rugaciune de pocainta;

- rugaciune de multumire;

- rugaciune de preamarire.

Cugetarea la Dumnezeu poate fi si gandul de multumire pentru viata proprie, pentru toate bunurile pamantesti, pentru experientele daruite de Domnul, pentru necazuri si supa­rari si pentru efectul lor tamaduitor, pentru intalnirile providentiale cu anumiti oameni etc. Ea poate fi de asemenea cu­getarea la viata pamanteasca a Domnului nostru, la Patimile Sale indurate pentru noi.

Ea poate lua si forma altor ganduri, despre care ne invata Sfintii Parinti, ca de pilda Sfantul Siluan Athonitul. El a dus o viata placuta lui Dumnezeu. A murit in anul 1938, lasand in urma invatatura sa scrisa, pe care noi avem fericirea s-o citim. Scrierile sale respira dra­goste, insufla nadejde, ne invata sa nu cadem in deznadejde, care este mai rea decat hula de Dumnezeu.

Cuviosul Siluan ne invata sa-l invingem pe dusmanul nostru prin smerenie si pocainta; ne invata barbatia de a ne ridica daca am cazut si de a nu ne tulbura daca harul se re­trage pentru un timp de la noi. Necazul si primejdiile i-au invatat pe multi arta rugaciunii. Cate lacrimi si cata nevointa sunt necesare pentru a dobandi smerenia! Sufletul smerit este multumit in toate si face bine tuturor. Credinciosii inte­lepti si care indeplinesc voia Domnului sunt fii ai lui Dum­nezeu, iar simplii credinciosi sunt robi ai lui Dumnezeu.

Pentru vrajmas si pentru cel care te-a nedreptatit trebuie sa te rogi indata, pentru ca atitudinea fata de dansul sa nu nimiceasca in inima dragostea. Inima plina de dragostea de Domnul devine in numele Lui ingaduitoare si pasnica cu aproapele sau.

Straduieste-te sa-i inteleptesti pe copii si pe apropiatii tai care au ratacit de la viata evlavioasa numai prin rugaciune.

La impartasanie sa mergi cu sentimentul evlaviei, al po­caintei si al nevredniciei. Citirea Sfintei Scripturi luminea­za sufletul si inmulteste dragostea. Cand omul nu intelege Sfanta Scriptura inseamna ca este nevoie sa-si indrepteze viata. Cine mustra pe cei rai, dar nu se roaga pentru dansii, pierde harul si dragostea. Cand gandesti rau despre oameni, duhul rau intra in inima, nimicind dragostea.

Cel ce implineste voia lui Dumnezeu, adica poruncile Lui, este multumit in toate, este recunoscator lui Dumnezeu si are dragoste permanenta si har. Asa era, de pilda, Sfantul Ioan de Kronstadt. Permanent inconjurat de oameni, zambea si era multumit intotdeauna, inima lui fiind coplesita de dragoste.

Rugaciunea de multumire catre Dumnezeu are o mare putere. Daca ne vom indrepta neincetat mintea catre Dumnezeu, nu ne vom intrista din pricina celor pamantesti. Dar noi suntem neputinciosi. De aceea gandurile noastre sunt atrase necontenit spre cele pamantesti. Cand se intam­pla astfel, prin rugaciunea de pocainta intoarce din nou gan­dul tau la Dumnezeu, izvorul nesecat al dragostei atotdesavarsite. Si repet: pentru a nu sluji la doi domni, trebuie sa cugetam numai la Dumnezeu si sa dobandim dragostea Lui dumnezeiasca prin implinirea poruncilor Sale.

In pilda despre spicele de grau si despre neghina sema­nata in lanul Domnului de vrajmasul neamului omenesc, Domnul Hristos ne spune:

Cel ce are urechi de auzit sa au­da.

In lanul Domnului cresc, amestecate, si spicele de grau, si neghina: si dragostea, si ura. Fereste-te de adunarile rele. In vechime, cei sanatosi ii evitau pe bolnavii de lepra. Acum trebuie sa ne ferim de lepra duhovniceasca (patimi, deprinderi rele), ca sa nu ne imbolnavim. Marul stricat nu poate fi sanatos, iar cel sanatos se poate strica, daca sta langa cel stricat. Este bine sa-l vizitezi pe cel bolnav, dar daca acest lucru dauneaza sufletului tau, renunta.

Este bine sa mergi in pelerinaj la locuri sfinte, izvoare, moaste, dar daca calatoria iti ruineaza sufletul, renunta. Domnul, Care ne iubeste, do­reste vindecarea noastra sufleteasca si ne da pentru aceasta harul Sfantului Duh, indeosebi pe doua cai: prin rugaciunea bisericeasca si prin Sfintele Taine. La acestea se adauga o a treia: dragostea si lucrarea ta. In viata, fiecare om primeste un talant. Dar cum folosim noi acest talant? Spre slava lui Dumnezeu, in folosul aproapelui, pentru mantuirea sufletu­lui nostru? Nu mai este mult si Domnul ne va intreba despre aceasta. Ce vom raspunde?

Cand omul crede in Dumnezeu, Il iubeste, merge la bi­serica, pazeste poruncile Lui si se roaga, Domnul Insusi ii daruieste pe deasupra cele pamantesti de care are nevoie. Sfantul Ioan de Kronstadt primea multe donatii; cu o ma­na le primea, iar cu cealalta le impartea. Avraam era bogat si ospitalier, primind in casa sa pe toti cei care treceau pe acea cale: le oferea hrana, bautura si adapost pentru odihna. Deseori, caravane intregi gazduiau la el. Si dreptul Iov era bogat. El a indurat incercarea Domnului fara cartire.

De la toti acestia trebuie sa invatam cum sa folosim bunurile pa­mantesti daruite de Domnul; sa-L iubim pe Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui; sa chivernisim cu intelepciune bunuri­le noastre, astfel incat bogatia sa nu ne fie spre pierzare, iar saracia sa ne fie spre mantuire. Sa stim ca mantuirea noas­tra consta si in implinirea indatoririlor noastre, si in pazirea poruncilor lui Dumnezeu. Odata cu scoaterea Crucii, la mijlocul Postului Mare, Sfanta Biserica ne aminteste despre nevointa purtarii Crucii. Insusi Domnul ne-a dat exemplu. El a rabdat chin si moarte pentru pacatele noastre, a aratat o neinchipuit de mare dragoste fata de Tatal si fata de neamul omenesc. Sa fim vrednici de ea!”

(VA URMA)

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

Legaturi: